Ianuarie 1942

- Lupte grele la nord de Feodosia. Relaţii de comandament româno-germane. Militari români doresc să fie împroprietăriţi în Basarabia şi Bucovina. Comportarea etnicilor germani.

Angajarea majorităţii forţelor Armatei 11 germane la Sevastopol, face ca frontul din estul şi sudul peninsulei să depindă, după debarcarea trupelor sovietic ela Kerci şi Feodosia, de modul de comportare al trupelor române. O recunoaşte deschis şeful Biroului operaţii al Corpului 42 armată, care se adresează generalului Petre Dumitrescu: „Toată situaţia Armatei 11 germane depinde de puterea de rezistenţă a Corpului de munte pe baza căreia se mai poate face o manevră de Corpul 42 armată şi Armata 11 germană. Rog pe domnul comandant al Corpului de munte să facă tot posibilul şi să ţină poziţia”.

Referindu-se luptele Brigăzii 4 munte din zona Feodosia, generalul Gheorghe Avramescu precizează: „Am urmărit acțiunea Brigăzii 4 munte la Feodosia. Trupele puse să lupte în condițiuni extrem de grele, după marșuri de 3 zile și nopți nedormite, pe un ger de -12°C și viscol de proporții uraganice. Atacul (inamic - n.n.) a fost însoțit de care de luptă cărora trupele noastre nu au putut face față neavând armamennt suficient. Au fost siliți să se retragă, influențați de retragerea unor unități germane care au descoperit stânga. Odihnită și refăcută, brigada a respins cu succes până azi atacul inamicului, fapt recunoscut prin ordinul de operații german de azi”.

- Comandantul Corpului de munte este nemulţumit de modul în care comandamentele germane conduceau şi întrebuinţau în luptă (la nivel de eşaloane superioare) trupele române: „În Crimeea, comandamentul Armatei 11 germane a pus și continuă a pune unitățile române sub comandă germană, mergând până la batalion. Aceasta impietează asupra moralului ofițerilor și trupei, care nu poate fi supravegheată de șefii ei… Scopul propunerii de a încadra cu ofițeri și subofițeri germani este de a se forța la luptă până la distrugere. Măsura este primejdioasă și cu efect contrariu celor urmărite”.

Divizia 18 infanterie începe deplasarea spre Crimeea. După un marş de circa 400 km, executat în 10 zile pe un ger năprasnic, a fost angajată imediat în lupte cu inamicul care atacase Feodosia. Marele Stat Major român face cunoscut Cabinetului militar al Conducătorului Satatului situaţia militarilor care se distinseseră în lupte şi care doreau să fie împroprietăriţi în Basarabia şi Bucovina: 3.999 ofiţeri, 2.596 subofiţeri şi 35.747 trupă.

Sintezele contrainformative ale structurilor de profil consemnează:

- Ministerului Afacerilor Interne, Cabinet: „Tineretul german din Banat evită anturajul românilor de aceeaşi vârstă şi chiar dacă cunosc limba română nu o vorbesc. Copiii germani din Lugoj au fost retraşi de la şcoala primară românească şi frecventează cursurile unei şcoli primare germane, instalată în sediul organizaţiei « Deutsche Volksgruppe in Rumänien » (Grupul Etnic German din România - n.r.), unde li se face educaţie patriotică pur germană, iar limba română este exclusă. Această atitudine şi educaţie este observată în toată regiunea, îndeosebi după acordarea autonomiei culturale germanilor, care îşi manifestă speranţa că « Banatul va deveni provincie sub protectorat german»”.

- Marele Stat Major, Secţia 2: „Ardealul pierdut constituie o nouă rană nevindecată a românilor. Din aceste motive, măsura prin care s-a interzis orice manifestaţii la 1 decembrie 1941 a produs nemulţumiri, mai ales că propaganda maghiară şi atitudinea ungurilor în Ardealul pierdut faţă de români continuă să fie provocatoare”.

- Direcţia Generală a Poliţiei: „Întreaga populaţie ucraineană păstrează atitudinea de vădită ostilitate faţă de populaţia română, refuzând să vorbească limba română, mai ales sătenii ce vin la oraşe cu diferite produse spre vânzare”. Aflând despre aceasta, Ion Antonescu decide: „Încă răbdare şi faţă de aceşti ticăloşi. Rezolvarea problemelor pe rând. Trebuie însă supravegheaţi îndeaproape”.

Pe alte fronturi: