Duminică, 22 iunie 1941. Prima zi de război!

Acum 80 de ani, la 22 iunie 1941, când Germania a atacat Uniunea Sovietică, Generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului român, și-a asumat responsabilitatea angajării ţării în Războiul de Reîntregire națională:

„Ostaşi,

Aflând de la radio despre trecerea Prutului de către trupele române, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu: „În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării. Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România. Trăiască viteaza noastră armată!”.

Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:

Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de stat al Aerului: „Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmanului. Tineret zburător, țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați faptei noastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace, sunt sigur că le veți face fără șovăire și în timp de război pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul și Țara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”.

Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate: „Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm”.

Declanșarea războiului este primită cu entuziasm și de militarii de rând. „Trupa entuziasmată de intrarea în război a României dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor încredințate” - se precizează și jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații.  „Micile nemulţumiri au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti” - relevă şi o sinteză a Corpului 3 armată.

Aceeaşi stare de spirit este înregistrată şi în rândurile civililor, voluntariatul căpătând un un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere solicitând reîncadrarea în armată. Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Alţii au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând bulevardele, restaurantele și cafenele Capitalei.

Relevând entuziasmul cu care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul „Timpul” consemnează: „Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochiii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trait clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui bunecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și invită la pași măsurați de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum national. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coșbuc”.

Impunătoare manifestații au avut loc și în alte orașe ale țării.  La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere „în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”.

Pe front, în conformitate cu dispozițiile lui Hitler din 18 iunie 1941, misiunea Grupul de armate „General Antonescu” (armatele 3 și 4 române și 11 germană) consta în „a constitui pivotul manevrei strategice și a fixa maximum de forțe inamice”. În situația în care forțele sovietice ar fi început retragerea, trupele române și germane trebuiau să le urmărească spre a le produce pierderi cât mai mari și a le împiedica să se consolideze pe Nistru.

Începând cu orele 3.00, aviația militară română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia. Peste puțin timp (orele 3.15), sub protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep luptele pentru constituirea capetelor de pod. În unele locuri trecerea Prutului reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi trupelor române.

Chiar dacă prima fază a războiului are un caracter defensiv, peste tot luptele sunt înverşunate. Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna: „Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru « Ostași, treceți Prutul », gata de a învinge sau de a rămâne « pietre de hotar » la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au prnit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al « Refacerii Naționale »”.

Pe alte fronturi:

A doua zi de război!

- Eroul zilei devine locotenentul Horia Agarici din Flotila 1 vânătoare, care doboară deasupra Constanței trei avioane inamice.

„Datorită evenimentelor din ultimele zile, declararea războiului contra Rusiei și intrarea trupelor în Basarabia moralul este foarte ridicat. Micile nemulțumiri au dispărut și fiecare este gata și așteaptă cu înfrigurare să-și facă datoria față de țară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoșeşti” - menționează un document al Corpului 3 armată.

Generalul Ion Antonescu confirmă primirea directivei operative de la Hitler și mulțumește „pentru cinstea făcută”, asigurându-l că armata română „va fi la înălțimea dârzeniei, elanului și eroismului dovedite de străbunii noștri în lungul celor 20 de secole de luptă, de martiraj și de glorie românească”. Face cunoscut că „armonia cu comandamentele germane din România este perfectă” și că se va conforma „întocmai directivelor primite”.

În pofida stării de război, Ministerul Afacerilor Străine nu transmite nicio instrucţiune Legaţiei române de la Moscova.

Pe alte fronturi:

A treia zi de război!

La Moscova, ministrul român, Grigore Gafencu, este chemat la Kremlin unde V.M. Molotov notifică ruperea relațiilor diplomatice, constată starea de război între U.R.S.S. și România şi reproşează acceptarea garanţiei acordată de Germania la 30 august 1940.

- La precizarea lui V.V. Molotov că „nu era însă nevoie să vă asociaţi la agresiunea bandiţilor împotriva noastră”, diplomatul român replică: „În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în acestă calitatea să-mi exprim părerea de rău că prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum de anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă (Ținutul Herţa - n.n.), despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcaţie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţământ de siguranţă şi de încredere şi a trezit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit amininţaţi... Lovitura cea dintâi, care a zdruncinat temelia unei asemenea Românii, chezăşie de siguranţă şi de pace, acoperirea firească şi atât de folositoare a unui hotar întins şi însemnat al Rusiei, a fost dată, din nenorocire, de guvernul sovietic”.

În replică, Ministrul sovietic de Externe a spus: „Vă gândiţi la teritorii şi nu vă daţi seama că este în joc independenţa şi însăşi fiinţa dvs. de stat... V-aţi lepădat de independenţa dvs. V-aţi alăturat atacului banditesc. Vă veţi căi. Germania a dovedit cu prisosinţă cât îi pas de fiinţa şi voinţa statelor mici. Nu văd ce puteţi aştepta şi nădăjdui! Chiar în cazul unei victorii germane, pe care o cred şi o ştiu exclusă, sunteţi pierduţi!”.

Pe front, luptele au tot un caracter local: recunoașteri terestre și de aviație, incursiuni la nivel de subunități, trageri de artilerie etc., chiar dacă frontul terestru cunoaşte şi unele ,,puncte fierbinţi”.

- Lupte mai intense au loc în capetele de pod de la Bădărăi și Sculeni (la nord de Iași), unde atacurile inamicului sunt respinse de trupele române, preucum și în zona Bogdănești, unde, după intense trageri de artilerie, trupele sovietice reușesc să se apropie prin stuf până aproape de linia întâi a Regimentului 6 de gardă „Mihai Viteazul”.

- În aceeași zonă, artileria sovietică distruge podul de peste Prut de la Oancea.

Comandamentul Armatei 4 constată greşeli în ceea ce priveşte legătura dintre infanterie şi aviaţie: „Sunt numeroase cazuri când trupele au tras în propriile noastre avioane, producându-se pierderi serioase, deşi avioanele zburau destul de jos şi lansează toate semnalele de recunoaştere. În acelaşi timp se primesc cereri pentru intervenţia aviaţiei de vânătoare contra aviaţiei inamice care zboară la câteva sute de metri înălţime fără însă a riposta cu armamentul propriu care este foarte eficace”.

Războiul influenţează şi starea de spirit a populaţiei civile „îngrijorată din cauza scumpirii vieţii, care nu dă posibilitatea să se întrevadă vreun fel de îmbunătăţire”. „Pe piaţa Iaşului lipseşte carnea complet întrucât, conform instrucţiunilor recente, toată carnea de bovine, porcine şi ovine este rezervată pentru răniţii şi bolnavii din spitale. Cantităţile de mezeluri aduse pe piaţă, fiind extrem de reduse, nu satisfac întreaga cerere, din care cauză preţurile sunt în continuă creştere” - menționează Raportul informativ.

- Un alt Buletin informativ se referea şi la atitudinea civililor faţă de trupele germane: „Populația română are o atitudine amicală şi loială faţă de trupele germane. Toată lumea are încredere în armata germană care luptă alături de noi pentru distrugerea bolşevismului. Soldaţii germani au fost întâmpinaţi pretutindeni cu toată dragostea şi cu ospitalitatea proverbială moldovenească. Toate cererile germanilor au fost satisfăcute şi suntem informaţi că sunt mulţumiţi de modul de comportarea a tuturor autorităţilor faţă de ei”.

Organele informative şi contrainformative urmăresc şi atitudinea şi manifestările partidelor politice: „Fostele partide politice nu au niciun fel de activitate. Singurul care se manifestă este Partidul Naţional Creştin ai cărui membri duc o oarecare activitate pentru propagarea doctrinei cuziste”. Nu sunt neglijate nici „curentele şi manifestările subversive”, chiar dacă membrii cei mai ,,periculoşi” ai acestora fuseseră internaţi în lagăre sau concentraţi: „Legionarii moderaţi cred că nimeni nu va mai îndrăzni să aibă o atitudine ostilă faţă de dl. general Antonescu, căci Germania nu sprijină şi nu va sprijini pe legionarii ce nu sunt alături de Conducător”.

Pe alte fronturi:

 
Aranjament grafic - I.M.