Miercuri, 21 iunie 1944. A 1 096-a zi de război!

- Autorităţile speră încă în obţinerea unor garanţii/înlesniri din partea Aliaţilor!
- „Opoziţia” speră în corelarea momentului loviturii de stat cu ,,ofensiva rusă pe frontul nostru şi cu ajutor de trupe aeropurtate”.
- Constantin Sănătescu: „Am dat ordin trupelor noastre de pe front să nu lupte, uşurând astfel acţiunea rusească”.
- Ion Antonescu: „Emigrările nu se vor face decât de Guvern”.

De la Madrid, ambasadorul Carlton Hayes transmite lui Cordell Hull o „Notă referitoare la anumite informaţii solicitate, în numele guvernului român..., după cum se susţine de la Ministerul de Externe..., privind posibila capitulare a României”. Din document rezultă că autorităţile de stat române doreau să fie lămurite asupra următoarelor aspecte:

- „Luând în considerare imensele distrugeri pe care România le va suferi ca urmare a rezistenţei tenace pe care Germania este de aşteptat să o opună ieşirii României din război (datorită interesului ei major de a păstra terenurile petrolifere româneşti) se poate spera ca Statele Unite şi Marea Britanie ar oferi asistenţă în repararea distrugerilor provocate ca urmare a hotărârii României de a ieşi din război sau cel puţin ca guvernele aliate să se abţină de la a pretinde plata oricăror daune sau despăgubiri;

- Sunt guvernele aliate pregătite să respecte principiul, adesea proclamat de guvernele Statelor Unite şi Marii Britanii, că problemele teritoriale vor fi lăsate în suspensie până la Conferinţa de pace? Dar pentru a extinde asupra României cel puţin unele garanţii, nu ar fi posibil să se cadă de acord în principiu ca - în ceea ce priveşte frontierele româneşti - situaţia juridică existentă la începutul lunii august 1940 să fie recunoscută? (Un astfel de acord ar fi în conformitate cu poziţia adoptată de guvernul Uniunii Sovietice).

- Având în vedere indiscreţiile dăunătoare (ştiri de presă etc.) care s-au comis în legătură cu misiunea prinţului Ştirbey nu ar fi posibil ca guvernele aliate să dea o asigurare categorică că negocierile de armistiţiu vor fi înconjurate de cea mai adâncă taină? Se speră că guvernul S.U.A. va aprecia importanţa acestor lămuriri şi că dorinţa de a le obţine se va interpreta ca o expresie a profundei preocupări resimţite de naţiunea română pentru propiul ei viitor”.

Constantin Sănătescu, Grigore Niculescu-Buzeşti şi colonelul Dumitru Dămăceanu redactează telegrama care urma să fie trimisă Aliaţilor în care se preciza că acţiunea politică românească trebuia corelată cu „ofensiva rusă pe frontul nostru şi cu ajutor de trupe aeropurtate” pentru „ţintuirea germanilor, putând să avem liberate de acţiune în interior”, aşa cum nota Constantin Sănătescu. Tot el consemna în Jurnal: „Am dat ordin trupelor noastre de pe front să nu lupte, uşurând astfel acţiunea rusească”.

Având în vedere neregulile constatate în procesul de emigrare a evreilor din România, Ion Antonescu face cunoscut Subsecretariatului de Stat al Marinei: „Am oprit executarea emigrărilor în condiţiunile actuale. Emigrările nu se vor face decât de Guvern. Am dat ordin în această privinţă. Vasele pe care se vor face le voi hotărî la timp. Până atunci şi, fără aprobarea mea, niciun vas nu va părăsi în acest scop, porturile româneşti”.

Aranjament grafic – I.M.