24 iunie 1941. A treia zi de război!

- V.M.Molotov: „Nu era însă nevoie să vă asociaţi la agresiunea bandiţilor împotriva noastră”.
- Grigore Gafencu: „Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit ameninţaţi... Provocarea nu a venit din partea noastră”.
- F.D. Roosevelt „Era necesar să se acorde Uniunii Sovietice tot ajutorul posibil”.
- Generalul Charles de Gaulle: „Poporul francez este alături de ruşi în lupta împotriva duşmanului comun”.

La Moscova, Grigore Gafencu este chemat la Kremlin, unde V.M. Molotov notifică ruperea relațiilor diplomatice, constată starea de război între U.R.S.S. și România şi reproşează acceptarea garanţiei acordată de Germania la 30 august 1940.

La precizarea, că „nu era însă nevoie să vă asociaţi la agresiunea bandiţilor împotriva noastră”, diplomatul român replică: „În ce mă priveşte, nu pot avea faţă de evenimentele de azi, pe care istoria le va judeca, decât o atitudine de diplomat, adică de soldat al ţării mele. Să-mi fie îngăduit în acestă calitate să-mi exprim părerea de rău că prin politica lui urmată în timpul din urmă, guvernul sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica între ţările noastre durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum de anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părţi din vechea Moldovă (Ținutul Herţa - n.n.), despre care am avut prilejul să vorbesc d-lui Molotov în mai multe rânduri, prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forţă care au intervenit pe Dunăre, chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcaţie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simţământ de siguranţă şi de încredere şi a trezit îndreptăţita teamă că însăşi fiinţa statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat dacă nu am fi fost loviţi şi dacă nu ne-am fi simţit ameninţaţi”.

Câteva luni mai târziu, Grigore Gafencu avea să consemneze: „Intrarea generalului Antonescu în războiul împotriva Rusiei, oricât de îndrăzneaţă poate părea o asemenea hotărâre, poate fi îndreptăţită prin interesul nostru naţional: România e datoare, fie chiar prin jertfe grele, să-şi afirme drepturile ei la Gurile Dunării, drepturi de care a atârnat în trecut şi de care va atârna în viitor libera existenţă a statului român şi care nu sunt potrivnice drepturilor niciunui stat vecin. Provocarea nu a venit din partea noastră. Am început lupta ce ne-a fost impusă atunci când am putut şi cum am putut. Pacea fusese ruptă, cu un an mai înainte. Declaraţia de război a fost ultimatumul brutal din 26 iunie 1940”.

La Washington, un înalt funcționar al Departamentului de Stat transmite lui Brutus Coste, însărcinatul cu afaceri român, că „atât timp cât armata română nu va depăși vechea graniță română (Nistru - n.n.), Statele Unite nu au niciun motiv de a critica România”.

Pe front, luptele au tot un caracter local: recunoașteri terestre și de aviație, incursiuni la nivel de subunități, trageri de artilerie etc., chiar dacă frontul terestru cunoaşte şi unele „puncte fierbinţi”. Lupte mai intense au loc în capetele de pod de la Bădărăi și Sculeni (la nord de Iași), unde atacurile inamicului sunt respinse de trupele române, precum și în zona Bogdănești, unde, după intense trageri de artilerie, trupele sovietice reușesc să se apropie prin stuf până aproape de linia întâi a Regimentului 6 de gardă „Mihai Viteazul”.

Comandamentul Armatei 4 constată greşeli în ceea ce priveşte legătura dintre infanterie şi aviaţie: „Sunt numeroase cazuri când trupele au tras în propriile noastre avioane, producându-se pierderi serioase, deşi avioanele zburau destul de jos şi lansează toate semnalele de recunoaştere. În acelaşi timp se primesc cereri pentru intervenţia aviaţiei de vânătoare contra aviaţiei inamice care zboară la câteva sute de metri înălţime fără însă a riposta cu armamentul propriu care este foarte eficace”.

Războiul influenţează şi starea de spirit a populaţiei civile ,,îngrijorată din cauza scumpirii vieţii, care nu dă posibilitatea să se întrevadă vreun fel de îmbunătăţire”. „Pe piaţa Iaşului lipseşte carnea complet întrucât, conform instrucţiunilor recente, toată carnea de bovine, porcine şi ovine este rezervată pentru răniţii şi bolnavii din spitale. Cantităţile de mezeluri aduse pe piaţă, fiind extrem de reduse, nu satisfac întreaga cerere, din care cauză preţurile sunt în continuă creştere” - continuă Raportul informativ.

Un alt Buletin informativ se referă la atitudinea civililor faţă de trupele germane: „Populaţia română are o atitudine amicală şi loială faţă de trupele germane. Toată lumea are încredere în armata germană care luptă alături de noi pentru distrugerea bolşevismului. Soldaţii germani au fost întâmpinaţi pretutindeni cu toată dragostea şi cu ospitalitatea proverbială moldovenească. Toate cererile germanilor au fost satisfăcute şi suntem informaţi că sunt mulţumiţi de modul de comportare a tuturor autorităţilor faţă de ei”.

Organele informative şi contrainformative urmăresc şi atitudinea şi manifestările partidelor politice: „Fostele partide politice nu au niciun fel de activitate. Singurul care se manifestă este Partidul Naţional Creştin ai cărui membri duc o oarecare activitate pentru propagarea doctrinei cuziste”. Nu sunt neglijate nici „curentele şi manifestările subversive”, chiar dacă membrii cei mai „periculoşi” ai acestora fuseseră internaţi în lagăre sau concentraţi: „Legionarii moderaţi cred că nimeni nu va mai îndrăzni să aibă o atitudine ostilă faţă de dl. general Antonescu, căci Germania nu sprijină şi nu va sprijini pe legionarii ce nu sunt alături de Conducător”.

Pe alte fronturi:
- F.D. Roosevelt declară că din acel moment „era necesar să se acorde Uniunii Sovietice tot ajutorul posibil”.
- Generalul Charles de Gaulle comunică ambasadorului sovietic la Londra, I.M. Maiski, că „poporul francez este alături de ruşi în lupta împotriva duşmanului comun”.