25 iunie 1941. A patra zi de război!

În urma constatării faptului că forţele sovietice din Basarabia şi nordul Bucovinei nu aveau intenţia să se retragă, generalul Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, trimite Marelui Cartier General român ordinul de operații nr. 0129 pentru executarea variantei „München” în care se preciza că ofensiva propriu-zisă trebuia să înceapă la 2 iulie 1941, cu efortul pe direcția nord Iaşi-Moghilev-Vinnița . În afara precizării că misiunea generală a Armatei 4 rămânea, iniţial, neschimbată, comandantul Armatei 11 germane cerea ca la 2 iulie 1941 să se simuleze atacuri ,,în cât mai multe locuri posibile”, iar Divizia 35 infanterie să execute un atac demonstrativ „cât mai puternic” în zona Costiuleni.

Ca urmare, generalul Alexandru Ioaniţiu, şeful Marelui Cartier General român, face cunoscut: „Scopul operaţiunilor pe frontul român rămâne acela: a) a fixa cât mai multe forţe inamice; b) a stabili cât mai precis valoarea şi dispunerea lor; c) de a crea condiţii favorabile trecerii la ofensivă, atunci când situaţia o va cere”.

Generalul Ion Antonescu răspunde regelui Mihai I pentru telegrama adresată la 22 iunie: „Mulțumesc respectuos Majestății Voastre pentru cuvintele de îmbărbătare și de apreciere cu care ați cinstit armata și pe mine. Fiți sigur Majestate de devotamentul nostru. Pentru Țară și pentru Majestatea Voastră trebuie să învingem”.

Pentru a întări moralul trupelor, generalul Nicolae Ciupercă, comandantul Armatei 4, se adresează militarilor din subordine, printr-un ordin de zi: „Ostași ai Armatei 4! Însărcinarea dată nouă de Comandantul de căpetenie - în prezent - este de a ține Prutul pentru a înlesni desfășurarea operațiilor în alte părți ale întinsului front de luptă germano-român. V-ați îndeplinit cu credință această însărcinare. În curând va bate însă ceasul pe care vi l-am anunțat de atâtea ori, când veți păși pe solul Basarabiei pentru a dezrobi sfânta glie strămoșească. Pregătiți-vă brațele și oțeliți-vă sufletele pentru a putea lovi cu strășnicie pe aceia care v-au lovit, care au batjocorit mândria noastră de români și ostași. Sus inimile ostași ai Armatei 4”.

Generalul Gheorghe Avramescu, comandantul Corpului de munte, constată şi ordonă: „Incursiunile executate până acum au avut drept scop angajarea prin atitudine agresivă a trupelor sovietice şi verificarea contactului pentru a obţine informaţii asupra forţelor. Pentru aceasta incursiunile se vor continua, însă vor fi bine pregătite, pentru evitarea pierderilor în oameni şi materiale”.

Pe acest fond de „aşteptare”, desfăşurările militare au acelaşi caracter ca şi în zilele precedente. Cele mai grele lupte continuă să se dea în zona de acțiune a Regimentului 6 de gardă „Mihai Viteazul”, infanteria sovietică atacând permanent capul de pod de la Bogdănești, deținut de Batalionul 3, o patrulă inamică reușind să se strecoare până la pod, să pună exploziv și să producă stricăciuni pe o lungime de 8 m. Regimentul pierde 21 de ostași uciși, 31 răniți și 26 dispăruți.

Dimineața devreme și seara târziu, aviația sovietică bombardează din nou Bucureștii, provocând pagube minore.

Luptele eliberatoare din Basarabia și nordul Bucovinei sunt percepute cu bucurie și de românii din Banatul iugoslav și de pe Valea Timocului, care constituie detașamente de voluntari și cer ca acestea să fie integrate în armata română.

În pofida greutăţilor provocate de război, starea de spirit a populaţiei rurale este favorabilă acţiunilor militare eliberatore: „Deşi este timpul muncilor agricole când ţăranii au nevoie de cai şi căruţe totiţi nu manifestă nemulţumiri că le-au fost rechiziţionate, ci spuneau că vor lucra cum vor putea numai să scape de păgânii care ne-au ameninţat ţara atâţia ani”.

Pe alte fronturi:

- Finlanda declară război Uniunii Sovietice.
- Turcia se declară neutră.
- Generalul Franz Halder constată că „ruşii au acceptat marea bătălie de la frontieră şi că dau înapoi numai acolo unde sunt nevoiţi şi unde impactul atacului nostru este foarte puternic”, chiar dacă ,,nu se coordonează foarte bine” luptând „până la ultimul om”, agăţându-se - aşa cum îi raporta generalul Eugen Ott câteva zile mai târziu - de „fiecare petic de pământ”.
- Blindatele generalilor Hermann Hodt şi Erich von Manstein, pătrund adânc pe teritoriul sovietic, ocupă Baranovici, Lida, Borodecino ş.a., apropiindu-se de Minsk şi ameninţând cu încercuirea armatele 3, 4 şi 9 sovietice.
- Formaţiuni paramilitare germane şi lituaniene desfăşoară (timp de cinci zile) acţiuni represive împotriva evreilor din Kaunas, ucigând câteva mii de persoane.

26 iunie 1941. A cincea zi de război!

Pe frontul românesc acținile militare continuă să aibă un caracter local, corespunzător obietivelor ce trebuiau îndeplinite în curând: remanierea dispozitivului în vederea viitoarelor operaţii ofensive, incursiuni pentru aflarea celor mai bune direcţii de pătrundere în dispozitivul defensiv inamic etc.
- Lupte grele se dau în zona de acțiune a diviziilor 1 gardă și 21 infanterie, la Oancea, Fălciu şi Bogdănești, unde Divizia 1 gardă pierde 21 militari ucişi, 27 dispăruţi şi 36 răniţi.
- Vinovat este considerat şi colonelul Ioan Stratulat, comandantul Regimentului 6 gardă „Mihai Viteazul”, care este înlocuit cu locotenent-colonelul Gheorghe Iliescu.

- La flancul sudic al frontului, Batalionul 15 infanterie marină nu reuşeşte să facă faţă atacului sovietic de la Pardina şi Chilia Veche, companiile care nu au fost prinse în încercuire fugind pe grindul Câşla şi de acolo prin baltă, pe canalele dragate. În afara pierderilor umane (11 ofiţeri, 13 subofiţeri şi 334 trupă), majoritatea luaţi prizonieri, subunitatea a pierdut o bună parte din armament (12 tunuri, 12 mitraliere, 36 puşti-mitralieră, 475 arme ZB, 15 pistoale, 104 revolvere). În aprecierea generalului Nicolae Macici, comandantul Corpului 2 armată, vinovat a fost comandantul Batalionului (locotenent-colonnelul Ion Albescu), „lipsit de orice prevedere şi conducerea aunităţii sale”, alţi ofiţeri care „au scăpat trupa din mână” şi ,,în primul rând oamenii batalionului priveniţi din marină, elemente bătrâne şi cu instrucţie insuficientă”. Alte cauze: lipsa totală a armamentului antitanc în stare să facă faţă vedetelor blindate şi a artilerie pentru trageri de contrabaterie. În zilele următoare, din resturile Batalionului s-a putut organiza doar o companie cu 100 soldaţi şi 4 ofiţeri.

Adoptând o „espectativă activă”, trupele sovietice reacţionează în special cu artilerie şi execută contratacuri tăioase.
- Sprijinită de artilerie și tancuri, infanteria inamică atacă în capul de pod de la Sculeni, provocând românilor 49 de militari uciși, 77 răniți și 6 dispăruți.
Aviația și nave ale marinei maritime sovietice execută atacuri aeriene și trageri de artilerie asupa zonei Constanța.
- Spre litoralul românesc se îndreaptă o grupare navală sovietică, printre care şi distrugătoarele „Harkov” şi „Moskva”. Încadrate de focul artileriei româno-germane (de pe distrugătoarele „Regina Maria” şi „Mărăşti”, al bateriilor de coastă „Tirpitz” şi „E. 688”, cu tunuri de calibrul 280 mm), cele două distrugătoare sovietice schimbă direcţia, „Moskva” lovind o mină marină şi scufundându-se.
Guvernul român emite un decret prin care instituie pedeapsa cu moartea pentru
unele infracţiuni săvârşite în timpul alarmelor şi atacurilor aeriene (tâlhării, incediere, violare de domiciliu, înlesnirea evadării şi evadarea arestaţilor).
În timp ce muncitorii unora din întreprinderi îşi oferă o parte din salariu pentru ajutorarea familiilor muncitorilor mobilizaţi şi pentru înzestrarea armatei, alţii sunt trimiţi în judecată pentru sabotaj economic.
Pe alte fronturi:
- Danemarca întrerupe relaţiile diplomatice cu Uniunea Sovietică.
- Cu acordul guvernului francez de la Vichy, Japonia ocupă Indochina.
- Guvernul american pune sechestru pe creditele japoneze din S.U.A.
- La Verona, Benito Mussolini trece în revistă trupele italiene care vor fi trimise pe frontul germano-sovietic.
- La flancul stâng al frontului sovieto-german, avangarda Diviziei 8 tancuri germană ocupă podurile de cale ferată de peste Dvina şi oraşul Daugavpils.
- În Bielorusia, la nord-est de Minsk, Divizia 7 tancuri a Corpului 49 german interceptează comunicaţia spre Borisov (la Smalyavichy), dar nu poate forţa imediat Berezina din cauza rezistenţei puternice opuse de trupele sovietice. După ce parcursese (în numai patru zile) 310 km, Divizia 3 blindată ajunge la Sluţk (sud Minsk).
- În Ucraina, trupele feldmareșalului Gerd von Rundstedt înaintează spre Vinnița și Kiev.
- În Siria, trupele generalului Paul Legentilhomme ocupă oraşul Neb, respingând apoi un contraatac al forţelor vichyste.

27 iunie 1941. A şasea zi de război!

În baza ordinului nr. 0129 al Comandamentului Suprem Român, Corpul de munte elaborează şi transmite Instrucţiunea operativă nr. 1, prin care precizează misiunile marilor unităţi din subordine (brigăzile 2 şi 4 mixte munte, Divizia 7 infanterie) în vederea eliberării părţii de nord a Bucovinei. Ca măsuri preliminare, acestea execută incursiuni şi cercetare prin luptă.
- La flancul drept al Corpului de munte acţionează Corpul de cavalerie, în subordinea căruia se află, temporar, şi Divizia 239 infanterie germană.
- La orele 17.00, 60 de basarabeni, care au trecut Prutul „nemiaputând suferi ororile bolşevicilor”, sunt aduşi de sublocotenentul Frecea la postul de comandă al Regimentului 7 vânători (Divizia 8 infanterie).
Pe front, luptele continuă în zona capetelor de pod, cea mai încercată mare unitate fiind Divizia 1 gardă, la Bogdăneşti. Lupte grele, corp la corp, se dau în interiorul satului Hănăşeni. Divizia pierde 9 militari ucişi, 11 răniţi şi 63 dispăruţi!.
- În capul de pod de la Sculeni, Batalionul 2 din Regimentul 6 vânători este atacat de forţe superioare inamice, dar rezistă.

În contexul stării de război și al înmulțirii cazurilor de parașutare a agenților sovietici în spatele frontului, generalul Ion Antonescu ordonă ca „spionii, trădătorii și toți acei care activează în folosul inamicului să fie executați pe loc, după ordinele comandanților de mari unități”.

Reacționând la manifestările ostile ale unei părţi din populația civilă din zona frontului, generalul Eugen von Schobert, comandantul Armaatei 11 germane, ordonă: „Pacificarea rapidă, atât de necesară, se va obține numai dacă se va suprima fără niciun scrupul orice încercare de amenințare din partea populației civile. Orice clemență și moliciune constituie o slăbiciune și prezintă un pericol… Atacarea și maltratările de tot felul aplicate persoanelor și bunurilor precum și numai simple încercări de acest fel se vor sancționa fără nicio considerare întrebuințându-se armele până la distrugerea adversarului”. Acolo unde s-ar fi întâlnit rezistență pasivă, constituiri de baricade sau acte de sabotaj, urma să se execute foc de armă sau dacă nu au fost stabiliți autorii să se procedeze la represalii colective, la ordinul unui ofițer în funcție de cel puțin comandant de batalion.

Mobilizarea şi concentrarea masivă a populaţiei masculine rurale pune acut problema forţei de muncă în agricultură. Pentru a câştiga şi „războiul pâinii”, generalul Radu R. Rosetti, ministru Culturii Naţionale şi Cultelor, face apel la corpul didactic, la cler, elevi şi studenţi: „Luaţi coase, seceri, sape şi puneţi-vă la muncă cot la cot cu cei nu îndestul de numeroşi, ce seceră, cosesc şi prăşesc”.
- Pentru seceriş (în judeţele Ialomiţa, Constanţa, Băila, Ilfov, Vlaşca, Râmnicu Sărat) se apelează şi la 13 000 de ostaşii.
Pentru recompensarea ostaşilor care „se vor distinge în luptele pentru dezrobirea fraţilor noştri şi împlinirea drepturilor neamului”, Administraţia financiară Hunedoara constituie un fond special din daniile funcţionarilor.
- Inginerul Rudolf Oprean oferă 10 000 lei pentru familia primului ostaşi căzut în luptă.

Academicianul Alexandru Lapedatu, secretarul general al Academiei Române, prezintă telegrama ce urmează să fie adresată generalului Ion Antonescu: „Academia Română, în trecutul căreia s-a înfăptuit unirea sufletească a reprezentanţilor românimii de pretutindeni, îşi îndreaptă urările sale de biruinţă către brava oştire română şi către vrednicul ei conducător”.

În faţa numeroaselor cereri de înrolare voluntară, Ministrul Apărării Naţionale roagă „să nu se mai facă astfel de cereri şi aduce la cunoştinţă generală că fiecare trebuie să-şi facă datoria în sfera sa de activitate, acolo unde se găseşte, contribuind astfel mai bine şi uşurând efortul celor de pe front”.

Pe alte fronturi:

- În urma incidentului de la Košice (din ziua precedentă, când avioane - a căror apartenenţă a fost considerată a fi sovietică - au bombardat oraşul, aflat atunci în componenţa Ungariei), avioane ungare bombardează mai multe localităţi sovietice, în timp ce la frontieră au loc incidente.
- O delegație britanică sosește la Moscova pentru a discuta modalitățile de sprijin economic către U.R.S.S.
- Sovietul deputaților poporului din Leningrad decide să mobilizeze populația orașului la construirea de fortificații, în final realizându-se 90 km de obstacole din bușteni, 635 km de garduri din sârmă ghimpată, 700 km de șanțuri antitanc, 5.000 de amplasamente întărite cu bușteni și pământ și cazemate din beton pentru arme grele și 25.000 km de tranșee deschise, fiind folosite şi tunurile de pe cruciţătorul ,,Aurora” (pe înălţimile Pulkovskie din sudul oraşului).
- După ce au lansat mai multe apeluri către toate popoarele Iugoslaviei, comuniştii iugoslavi constituie Statul Major al detaşamentelor de partizani pentru eliberarea naţională a Iugoslaviei, sub conducerea lui Iosip Broz Tito, secretarul general al Partidului Comunist Iugoslav.

Aranjament grafic - I.M.