19 iulie 1941
Eliberarea Chișinăului este sărbătorită cu bucurie și entuziasm în București și în toată țara.
- Pentru celebrarea victoriei, din ordinul lui Ion Antonescu, la Patriarhie și la toate bisericile din țară au fost oficiate Te-Deumuri „spre a mulțumi lui Dumnezeu că a ajutat armatei române să reocupe Chișinăul și pentru realipirea Basarabiei”.
Armata 3 finalizează acţiunea de forțare a Nistrului și de străpungere a liniei fortificate „Stalin”, pierzând 666 de militari uciși și 1 226 răniți.
- „În această acțiune atât vânătorii de munte cât și cavaleria s-au întrecut în acte de bravură, de eroism, de jertfă, adăugând noi pagini de glorie la activul lor. Am avut pierderi serioase în ofițeri și trupă. Mă închin în fața mormintelor lor și aduc tuturora (morți și supraviețuitori) tot prinosul meu de laudă și recunoștință pentru faptele de arme săvârșite. Îmi îndpelinesc o datorie de conștiință să relev acțiunea de sacrificiu a pontonierilor care sub focul necruțător al mitralierelor inamice au asigurat continuu operațiunile de trece a trupelor peste Nistru fără putință de a se adăposti sau a răspunde inamicului. Relev, de asemenea, și acțiunile artilerie grele care prin trageri bine organizate și conduse a asigurat o solidă protecție trupelor noastre, contribuind în foarte mare măsură la reușita trecerii. Ostași! Vă mulțumesc încă odată pentru tot ceea ce ați făcut acum și vă urez să mergeți din victorie în victorie până la zdrobirea definitivă a inamicului” (General Petre Dumitrescu),
- În zorii zilei, locotenentul Nicolae Boboc, comandantul Companiei armament greu din Batalionul 3 vânători de munte, pornește spre Honicovți să afle care este soarta plutonului de mitraliere comandant de sublocotenentul Constantin Zamfir, care atacase cazematele inamice cu două zile înainte. „Am găsit cele 4 mitraliere în bătaie, cu benzile trase. În fața lor zăceau nemișcate, ciuruite de gloanețele perforante, două care de luptă inamice. La mitralieră am găsit pe caporalul Panait Petre, mort cu mâna stângă pe trăgaci și cu capul rezemat pe cutia mitralierei. Alături de el, rănit și apoi mutilat, pe caporalul Hortaș Mihai. Rând pe rând i-am găsit pe cei 18 eroi ai acestui brav pluton, morți la locul lor: unii lângă mitralieră, iar alții cu cutiile de muniții în mână gata pentru împrăștiere. După puțin timp l-am găsit pe tânărul și bravul sublocotenent Zamfir ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu, la 50 m înapoi. Alături de el, sergentul Lungu Nicolae și caporalul Ioniță Ștefan, morți și ei, probabil că au vrut să-l ducă înapoi. De la sergentul Benga și alți câțiva ostași care prin farmec au scăpat de sub ploia de gloanțe, am aflat ultimul cuvânt al sublocotenetului Zamfie a fost « Băieți, nu lăsați mitraliele! ». Așa a înțeles să-și facă datoria plutonul 2 mitraliere din Batalionul 3 de munte” (Nicolae Boboc, comandantul Companiei armament greu din Batalionul 3 vânători de munte).
În zona centrală şi sudică a Basarabiei, diviziile Armatei 4 continuă urmărirea inamicului, care cedează terenul, în general, uşor.
Armata 3 finalizează străpungerea aliniamentului fortificat „Stalin” cucerind, 84 cazemate ocupate de inamic (din cele 182 existente în sectorul său de acşiune) şi constituind un cap de pod adânc de 30 km. Pentru modul în care şi-a îndeplinit misiunea a primit mulțumiri din partea generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane.
Generalul Nicolae Ciupercă atrage atenţia: „Se reaminteşte din nou ordinul ca ofiţerii să-şi scoată sau să camufleze orice semn distinctiv pentru a nu fi identificaţi de inamic în timpul luptei. S-a stabilit că inamicul are echipe speciale de trăgători care observă şi urmăresc ofierii în timpul luptei şi trag asupra lor…. Se vor lua imediat următoarele măsuri: ofiţerii vor purta exact uniforma trupei, având numai galoanele distinctive pe umeri; orice alt semn distinctiv va fi înlăturat sau anulat; nu se va mai purta diagonala la centură; ofiețrii de informaţii vor avea în permanenţă arma asupra lor”.
General Dumitru Tudose, comandantul militar al Chișinăului raportează situaţia oraşului după eliberare: „Orașul prezenta în întregimea lui, aspectul tragediei trăite. Ruine fumegânde la fiecare pas, cadavre de oameni și animale presărate în tot locul, bande de derbedei și corbi ai nenorocirilor, care jefuiau, dezertori și elemente înarmate din armata comunistă, care stăpâneau periferiile, precum și paralizia totală a oricărei activități de trai”.
Comandamentul Armatei 4 atrage atenţia: „În timp ce trupele înaintează, în spatele lor apar bande de ţărani jefuitori, care sparg case, jefuiesc, se îmbată, deoarece nu există unităţi constituite care pe măsură ce trec trupele să facă ordine în spate şi să pună stavilă jafurilor. Satele sunt fără stăpân, La jafurile ţăranilor se adaugă şi soldaţi de la trenuri care nu pot fi stăpâniţi de comandanţi (în marea majoritate ofiţeri de rezervă) şi astfel se pradă cooperativele, farmaciile, depozitele statului”.
Pierderile armatei române de la începutul războiului se ridică la 4.171 morţi, 12 326 răniţi şi 6 168 dispăruţi.
Pe alte fronturi
- Prin Directiva nr. 33, Hitler mută efortul trupelor germane de la centru spre flancuri. Ca urmare, blindatele lui Heinz Guderian sunt dirijate spre sud pentru a veni în sprijinul trupelor de la flancul stâng al Grupului de armate ,,Sud” (Gerd von Rundstedt), iar cele ale generalului Hermann Hoth spre nord pentru a sprijini atacul flancul drept al forţelor germane care atacau spre Leningrad.
- Rămas numai cu Armata 4 a lui Günther von Kluge, Grupul de armată ,,Centru” acţionează doar pentru păstrarea capului de pod de la Elnia, constituit de Divizia 10 tancuri.
- La flancul nordic al frontului, ofensiva germană este oprită pe râul Luga.
- La nord de Vitebsk, o grupare de trupe sovietice contraatacă şi interceptează comunicaţia Nevel – Gorodok, fiind respinsă de Divizia 19 tancuri la 21 iulie.
- Restul trupelor sovietice de la nord-vest de Nevel aveau să fie capturate, în zilele următoare, de Corpul 23 armată gerrman.
- În încercarea de a veni în ajutorul trupelor încercuite în zona Smolensk, sovieticii încep să atace din ce în ce mai insistent trupele grupurilor 2 şi 3 tancuri germane (între Iarţevo şi Elnia).
Luni, 21 iulie 1941
- Armata 3 continuă înaintarea spre Bug!
- Armata 4 luptă în sudul Basarabiei!
- Generalul Iosif Iacobici: ,,Deși prin ordine generale repetate s-a atras atenția ofițerilor că este cu desăvârșire interzisă pedeapsa cu bătaia, totuși unii ofițeri încă mai practică această deprindere reprobabilă din toate punctele de vedere”.
Armata 3 română trece la urmărirea forțelor sovietice spre Bug, acţiunea încadrându-se în concepția generală a Înaltului Comandament german, care a vizat, inițial, înfrângerea forțelor inamice din compunerea Frontului de ,,Sud-Vest”, printr-o manevră dublu învăluitoare executată cu Armata 17 germană, dinspre nord-vest, cu efortul la flancul stâng, spre Niemirov, şi cu armatele 11 germană şi 3 română, dinspre sud-vest, pe direcția Moghilev-Gubnik, pe Bug.
- Retragerea forțelor sovietice spre Uman a determinat schimbarea misiunilor şi direcțiilor de înaintare pentru cele două armate, comandamentul german hotărând efectuarea unei manevre rapide spre sud-est în flancul drept al trupelor sovietice care rezistau la Odessa, în fața Armatei 4 române.
- În acest context, Armata 3 constituit „aripa ocolitoare”, aşa cum aprecia generalul Petre Dumitrescu, a manevrei germane, deplasându-se „zi şi noapte cu o viteză care va rămâne cu cinste în istorie, alături de aceea din 1914 a lui von Kluck, între frontieră şi Marna”.
- Ofensiva s-a caracterizat prin lupte frecvente cu ariergărzile inamicului, cele mai grele desfăşurându-se la Vierhovka, Konceba, Krivoe Ozero, Vradievka etc.
- Acţionând, în primul eşalon, Corpul de cavalerie înaintează spre Ozarinţi, acoperind flancul stâng al Corpului 11 armată german şi ţinând legătura, la nord, cu Armata 11 germană.
- Ostaşii români sunt primiţi cu bucurie şi de populaţia locală de dincolo de Nistru. În timp ce înainta pe direcția Ozarinți-Sled-Sapenca-Korojkova, avangarda Brigăzii 5 cavalerie stârnind ,,admirația populației locale care îi iese în cale cu icoane, pâine, sare și flori”. La rându-le, şi locuitorii din Serebrinţi şi Kriceakova primesc pe vânătorii de munte ai Batalionului 16 „cu flori şi mâncare”, pe feţele lor observându-se „lumina cea mare dar şi durerea nespusă pentru soţii, fraţii şi părinţii lor care au fost luaţi de ruşi”.
În sudul Basarabiei, Divizia 10 infanterie trece Dunărea, pe la Isaccea, și înaintează spre Bugaz pentru a elimina prezenţa inamicului de pe litoralul maritim, la sud de calea ferată Camcic-Cetatea Albă.
- În timpul retragerii spre Nistru, „trupele sovietice incendiază satele, în special clădirile mai mari, distrug podurile, îngreuind înaintarea trupelor noastre și, în special, a armamentului tractat, cât și a formațiunilor grele” (document de epocă).
„În județul Cernăuți ori de câte ori un militar vrea să cumpere ceva sătenii îi oferă totul la un preț minim ca un act de recunoștință față de armata română care i-a dezrobit de sub teroarea bolșevică” (document de epocă). Și în zona Regimentului 9 roșiori „populația este extreme de binevoitoare. Iese în calea regimentelor cu flori, pâine, lapte, miere etc.”.
Maiorul Constantin Mihăilescu raportează lui Mihai Antonescu situația din Basarabia: „a) Orașe distruse 60%, mai ales clădirile mari și cele oficiale; distrugerile au fost făcute sistematic, mai ales prin foc și dinamită. b) Satele n-au fost distruse decât acolo unde au fost lupte”.
Generalul Iosif Iacobici ia atitudine (prin ordinul general nr. 95) faţă de practica degradantă a bătăii în armată: „Deși prin ordine generale repetate s-a atras atenția ofițerilor că este cu desăvârșire interzisă pedeapsa cu bătaia, totuși unii ofițeri încă mai practică această deprindere reprobabilă din toate punctele de vedere. Astfel, un căpitan a lovit atât de puternic un soldat încât i-a provocat fractura maxilarului inferior, din care cauză soldatul a fost internat în spital și supus unei intervenții chirurgicale. Am ordonat trimiterea în judecată a ofițerului, cu toate că șefii ierarhici au opinat pentru o pedeapsă disciplinară. Se va aduce la cunoștința tuturor ofițerilor, atrăgându-li-se din nou atenția asupra caracterului degradant al faptului de lovire și a consecințelor la care se expun săvârșindu-l. Șefii ierarhici nu vor mai soluționa astfel de cazuri pe cale disciplinară, ci vor ordona trimiterea în judecată a vinovaților”.
Pe alte fronturi
- În noaptea spre 22 iulie, aviaţia germană (circa 200 de bombardiere) execută primul raid asupra Moscovei, ucigând 130 de oameni, rănind 421 şi distrugând 37 de clădiri 351.
22 iulie 1941
Pe front, Armata 3 continuă înaintarea spre Bug, iar Armata 4 spre Nistru.
- Brigăzile 6 şi 8 cavalerie reiau contactul cu inamicul şi-l resping spre est.
- Cavaleriştii români comentează negativ faptul că „nu se acordă suficientă grijă mormintelor camarazilor ce cad pe câmpul de onoare și că pe cruci nu se scrie numele celor ce se odihnesc sub ele”.
Înapoia Corpului de cavalerie înaintează spre Nistru, trupele Corpului de munte.
- Aflat mereu în fruntea Batalionului 3 vânători de munte, pe care îl comanda, maiorul Vasile Scârneci consemnează în jurnalul propriu: „Coloanele diviziei (brigăzii – n.n) (brutării, coloanele cu muniţii, cu tot felul de tarhaturi în căruţe cu coviltir, înhămate cu căiuţi pirpirii şi conduse de tătuci miliţieni (rezervişti - n.n.) dau buzna peste noi... Uneori se merge pe trei şiruri de-a valma, ca la nuntă, toţi se grăbesc. Spre seară, când se mai răcoreşte, apar peste noi ştabii diviziei (brigăzii - n.n), în coloană auto, cu ordonanţe, furieri, bucătari, cofetari, cuşti de păsări etc. « Ţine dreapta; de ce nu se ţine distanţa între căruţe; cine v-a dat voie să vă dezbrăcaţi în vestoane; de ce nu se merge… în cadenţă »? etc. « Cine este comandantul unităţii? Domnule comandant, ce este debandada asta? Unde ai ordin să cantonezi pentru noapte? ». În satul cutare se răspunde. « Nu, vei mai împinge încă 10 km». Acesta ca şi cum după 50 km, ar fi vorba de câţiva paşi. În timpul zilei s-au odihnit, s-au ospătat undeva la umbră deasă şi acum toţi sunt grăbiţi, deşi etapa pe care noi o facem într-o zi plină, de 10–12 ore, ei o fac într-un salt de un ceas sau două… Chiar şi ordonanţele ştabilor şi furierii se simt obligaţi să se zborşească la noi. Le dăm însă peste bot cum se cuvine. Cât priveşte lungimea etapei, pe şefi nu-i prea luăm în serios… Mărşăluim acum noaptea. Scăpăm astfel de zăpuşeala zilei şi de cicăleala şefilor”.
În Basarabia, unităţile Diviziei 3 infanterie raportează că în înaintarea lor spre Nistru (fără contact cu inamicul) „câmpul pe care-l străbat este presărat cu mine, proiectile, muniţii de infanterie, armament, efecte şi cadavre, ceea ce denotă marea dezordine ce domneşte în retragerea inamicului”.
Generalul Nicolae Ciupercă citează prin ordin de zi la locotenentul Marinescu din Regimentul 5 artilerie călăreaţă pentru „atitudinea eroică” pe care a avut-o în luptele de la Sărăţeni, în ziua de 16 iulie 1941, când „într-un moment de criză a luptelor a rămas statornic pe poziţie, împreună cu bateria sa, şi din proprie iniţiativă s-a pus la dispoziţia comandantului Regimentului 2 grăniceri pe care l-a sprijinit cu toată eficacitatea”.
Pentru a asigura trecerea Nistrului şi manevra ulterioară la est de fluviu, Armata 4 constituie un grup de apărare, în sectorul Dubăsari, zonele principale de trecere (Vadul Lui Vodă, Grigoriopol, Speia, Tighina, Chiţcani, Talmaz) urmând a fi apărate de batalioane de mitraliere, întărite cu companiile anticar şi sprijinite de artileria grea a regimentelor de fortificaţii.
Pe alte fronturi
- În Rusia, trupele germane sunt oprite de sovietici în apropierea lacului Ilmen, la 200 km sud de Leningrad.
- În sectorul central al frontului, armatele 29, 30, 24 și 28 sovietice contraatacă şi străpung dispozitivul german din jurul Smolenskului (până la 7 august), permiţând unora dintre trupele încercuite să iasă din încercuire.
23 iulie 1941
La est de Nistru, Armata 3 continuă înaintarea.
- „În plin câmp am fost opriți de un bombardament de artilerie cu atât mai primejdios, cu cât ne lipsea orice fel de adăpost. Nu există cuvinte cu care se pot reda vuietul obuzelor, fâlfâitul sinistru al proiectilelor de mare calibru, strecurarea hoțească a acelor de brandt sau lătratul mitralierelor. Sub acest torent de foc și fier, te ghemuiești neputincios într-un colț de șanț sau într-un adăpost. Pentru tine cititorule neinițiat, care stai comod în fotoliu și citești la lumina plăcută a veiozei, un bombardament descris este un prilej de a te înfiora, dar fiorii adevărați, fiorii de moarte pe care o aștepți cu resemnare, fiorii pe care îi simte cel care suportă acest bombardament, sunt departe de înțelegerea ta. La apel, 28 de soldați n-au mai răspuns. Am avut și 17 răniți, dintre care șase grav. Declanșarea acestui tăvălug de fier și foc a fost atât de neașteptată, încât artileria noastră nu a avut timp să intervină. Seara târziu, fiecare se gândea la cei plecați pentru totdeauna: erau camarazii noștri de care eram legați sufletește în vremuri grele” (Locotenent Gheorghe Vornicu, comandant de companie în Batalionul 23 vânători de munte).
- „Starea de spirit în armata română este foarte bună cu toate pierderile suferite și oboseala din ultimele zile. Starea de spirit a populației civile bună. Populația civilă de pe teritoriul ucrainean privește cu simpatie armata română” ( Buletin informativ).
Comandamentul de Căpetenie român cere comandamentelor de mari unităţi ale Armatei 4 să impulsioneze trupele pentru eliberarea mai rapidă a sudului Basarabiei.
Generalul Marin C. Popescu, comandantul Diviziei 15 infanterie, elogiază (prin Ordinul de zi nr. 65) faptele de arme ale militarilor din subordine: „Ostași! A trecut o lună de când țara noastră a intrat în război contra rușilor comuniști, dușmanii de moarte ai neamului nostru, care ne-au cotropit pe nedrept și prin viclenie pământul de secole românesc al Basarabiei și Bucovinei. În ziua de 23 iunie 1941, trupele Diviziei 15, într-un elan demn de tradițiile ostășești ale armatei noastre, luptând prin bălți și mlaștini, au trecut Prutul sfărâmând rezistențele și contraatacurile date de trupele vrăjmașe pe care le-au aruncat înapoi, constituind un cap de pod la adăpostul căruia au trecut pe malul basarabean toate trupele Corpului 3 armată. Din nou, apoi, la Lăpușna și Hâncești, sub focul viu al inamicului, ostașii acestei divizii au înfrânt atacurile repetate ale inamicului și l-au fugărit spre est provocându-le pierderi nenumărate. Prin marșuri grele și drumuri desfundate ați traversat dealurile împădurite de la Văsieni și ați apărut în flancul Chișinăului din care inamicul a fost silit să se retragă în grabă. În cele din urmă, în ziua de 20 iulie 1941, Regimentul 10 vânători a pătruns în Tighina, înfingând din nou tricolorul românesc pe malurile Nistrului”.
Generalul Erik Hansen, comandantul Corpul 54 armată german, mulțumeşte generalului Ioan Sion, comandantul Diviziei 1 blindate române, pentru „marile fapte de arme ce ați realizat în zilele grele de luptă și pentru frumosul succes de la Chişinău”.
Fondul de donaţii pentru armată ajunge la suma de 8 663 842 de lei.
Alături de remarcabile fapte de arme, pe front şi în spatele lui se petrec şi acte reprobabile de vreme ce generalul Petre Dumitrescu găseşte de cuviinţă să atragă atenţia că „soldații din unitățile ce operează în Ucraina au făcut abuzuri care sunt nedemne de numele de ostaș român și haina noastră militară”. Pentru curmarea acestei stări de lucruri, comandantul Armatei 3 ordonă „să se ia cele mai drastice măsuri contra jefuitorilor și care pătează prin faptele lor bunul renume al armatei și sentimentele ei adânc religioase care au determinat populația ucraineană să ne primească pretutindeni cu vie satisfacție și caldă ospitalitate”.
Printr-un Memoriu adresat generalului Ion Antonescu, Iuliu Maniu critică politica de „românizare” a economiei naţionale şi afirmă că, în realitate era vorba de o „invazie”, o „acaparare”, o „înstrăinare” către germani.
Pe alte fronturi
- Trupe ale mareşalului S.K. Timoşenko contraatacă şi străpung încercuire realizată de germani la Smolensk.
- Trupele finlandeze ajung la vechea frontieră cu U.R.S.S.
