Perioada 16 decembrie 1989 ora 21.30 (când, la Timișoara, s-a ordonat intervenția militarilor aparținând M.Ap.N.) - 22 decembrie 1989, ora 10.25 (când, la București, subunitățile aparținând M.Ap.N. au început retragerea în cazărmi) reprezintă cea mai neagră perioadă din istoria armatei române. Militarii români s-au confruntat în această perioadă cu o gravă problemă de conștiință. Juraseră credință poporului român, dar și să execute întocmai ordinele comandantului suprem. Poporul se revoltase împotriva conducătorului prea iubit, iar acesta a ordonat armatei, ca și forțelor Ministerului de Interne și Gărzilor Patriotice, să acționeze cu fermitate pentru restabilirea ordinii și liniștii publice. În această perioadă la Timișoara, Arad, Cluj, Târgu Mureș, Brașov, Sibiu și București s-a făcut auzită cerința manifestanților români, adresată românilor îmbrăcați în uniformă militară: „Nu trageți fraților!”. Obișnuiți cu idea că „ordinul se execută nu se discută!” și că cel care ordonă poartă întreaga răspundere a consecințelor acțiunilor desfășurate urmare a ordinului dat, militarii au executat cu strângere de inimă ordinul de a acționa împotriva celor ieșiți în stradă. Rușinea și bunul simț al miilor de militari scoși în stradă au făcut ca numărul victimelor din rândul „celor care nu se supun” să fie relativ scăzut.

Efectivele M.Ap.N.  participante la represiune

Acțiunile acestor forțe au fost sprijinite de 8 ABI- uri și 52 autospeciale de pompieri. La represiune au participat în marile orașe și sute de luptători din gărzile patriotice, dar și  22.000 de luptători din Oltenia, înarmați cu bâte, trimiși în ziua de 21 decembrie 1989 să îi potolească pe huliganii de la Timișoara. Conform ordinului 02600 șeful Inspectoratului M.I. ar fi trebuit să asigure comanda unică a forțelor participante la înăbușiea manifestațiilor și el purta întreaga răspundere pentru eficiența acțiunilor intrepinse.

Deși aceste forțe aparținând unor structure diferite, au acționat împotriva aceluiași inamic - demonstranții - și au avut același scop - interzicerea manifestațiilor - între ele nu a existat o cooperare coerentă. Acest lucru s-a datorat în principal  lipsei de profesionalisma cadrelor care au condus represiunea, nefuncționării corespunzătoare a comandamentelor și necunoașterii situației. Cei care au condus represiunea în marile orașe au fost plasați în afara lanțului informațional. Sistemele informaționale ale armatei, Securității și Miliției ar fi trebuit ca în timpul cel mai scurt să transmită  informațiile obținute comandantului unic de la nivelul județean. Reprezentanții acestor structuri informative ar fi trebuit să se informeze și să se sprijine reciproc în îndeplinirea misiunilor specifice, dar acest lucru, în perioada 16-22 decembrie 1989, nu s-a întâmplat în niciunul din marile orașe în care s-au desfășurat acțiuni represive. În concluzie se poate aprecia că între forțele represive cooperarea nu a funcționat decât accidental.

Misiuni  îndeplinite de forțele M.Ap.N.

Misiunile specific militare au constat în paza șoi apărarea unor obiective politico  - administrative, asemănătoare cu misiunile din servicul de pază. Strâns legată de această misiune  a fost și interzicerea accesului spre aceste obiective prin blocarea unor puncte obligatorii de trecere-poduri, intersecții, etc. Pe timpul acestor misiuni demonstranții erau somați și ulterior se executa foculrile de avertisment. Cu aceste ocazii s-au consumat mari cantități de muniție. Astfel, la Târgu Mureș, în aproximativ 20 de secunde s-au tras peste 1.000 de cartușe, iar la Fabrica de bere din Cluj, detașamentul UM 01215 a tras peste 13.000 de cartușe.Membru al acestui detașament, maiorul Laurențiu Cocan remarca: „Erau tragerile disperării. țevile armelor erau roșii! Cerul era roșu de gloanțele noastre!”. 

Pe timpul acestor misiuni au apărut majoritatea victimelor - Timișoara, Cluj, Sibiu, București. La Brașov și Arad, deși s-au executat trageri de avertisment, nu s-au consemnat victime.

Misiuni nespecife militare

Au constat în : recuperarea  tehnicii  blocate de către demonstarnți (Timișoara – Calea Girocului); împrăștierea grupurilor de demonstranți - (acțiuni cu caracter ofensiv , care au inclus și uzul de armă , inclusiv cu mitralierele de pe T.A.B.-uri , M.L.I. – uri și tancuri);  arestarea manifestanților  (Timișoara, noaptea de 16 / 17 ddecembrie, când  cadre și militari în termen au reținut manifestanți); cercetarea (infiltrarea unor cercetași de la U.M. 01171 Buzău în intreprinderi și coloanele de manifestanți, în majoritatea cazurilor cercetașii nefiind înarmați); cercetarea  aeriană - executată de 2 elicoptere la Timișoara și 3 elicoptere la București; paza și apărarea unor personalități - un detașament de parașutiști de la U.M. 01841 Caracal a asigurat la Timișoara paza unor membri ai guvernului pe timpul dialogului cu reprezentanții demonstranților; paza și apărarea pastorului Laslo Tokeș, în perioada  decembrie 1989 - februarie 1990, de către militarI din Regimentul 4 Mecanizat din Zalău. Militarilor din Timișoara li s-a ordonat să participle la contramanifestații, să asigure îndrumarea gărzilor patriotice din Oltenia, aduse să înăbușe mișcările protestatare și să aresteze, în colaborare cu forțe ale M.I., conducerea Frontului Democrat Român, dispusă în clădirea Operei. Toate aceste acțiuni au fost pregătite  dar nu s-au executat.

Misiuni de asigurare logistică

Militarii aviatori au transportat la Timișoara trupe ( din U.M. 01171 Buzău și U.M. 01841 Caracal), grupa de generali din conducerea M.Ap.N.  și materiale chimice din garnizoana Sibiu. Militarii din subunitățile Căi Ferate  au asigurat transportul  la TimiȘoara a militarilor din U.M. 01068 Vânju Mare, precum și a celor 22.000 de luptători ai gărzilor patriotice din Oltenia. La fabricile militare din Cugir și Sadu au fost confecționate bâtele pentru dotarea acelorași luptători din gărzile patriotice.

Victime

Conform lucrărilor „Armata română în revoluția din decembrie 1989” și „Șase zile care au zguduit România” numărul total al victimelor, în perioada 16 decembrie, ora 21.30 - 22 decembrie 1989, ora 10.25, a fost de 173  moți și 1176 răniți. Conform Rechizitoriului Secției Parchetelor Militare din 5 aprilie 2019, în Dosarul nr. 11/P/2014, numărul total al victimelor în  aceiași perioadă este de 153  morți și 831 răniți.

În aceiași perioadă în rândul militarilor aparținând M.AP.N. s-au înregistrat 1 mort , prin împușcare la Sibiu, și 19 răniți, din care 9 prin împușcare (7 la Timișoara, 1 la București și 1 la Cluj). Conform Rechizitoriului Secției Parchetelor Militare din 5 aprilie 2019, în Dosarul nr. 11/P/2014, responsabili pentru represiunea revoluționarilor în intervalul 16-22 decembrie 1989 „sunt fostul preşedinte Ceauşescu Nicolae şi vârfurile de comandă ale M. Ap. N. şi ale M.I. - D.S.S.”

Conducerea armatei

În organul de conducere a P.C.R.  aceștia ocupau următoarele funcții:
Gl. lt. (r) Ion Dincă  - membru al Biroului Permanent al C.P. Ex;
Gl. lt. Ion Coman și gl. col.Constantin Olteanu - membri ai Secretariatului C.C. al P.C.R. și membri ai C.P.Ex;
Gl. col. Vasile Miliea, gl. lt. Ilie Ceaușescu, gl. col. Ion Hortopan, gl. mr. Iulian Topliceanu, gl. mr. Gheorghe Voinea, cam. Constantin Iordache, gl.col. Gheorghe Zărnescu, col. Radu Vlăsceanu - membri titulari ai C.C. al P.C.R.;
Gl. mr. Ștefan Gușă, gl. col. Mircea Mocanu, gl. mr. Iosif Rus, gl. mr. Nicolae Șchiopu, gl. mr. Dumitru Roșu, col. Raul Buliga, col. Stelian Pintilie - membri supleanți ai C.C. al P.C.R.

12 dintre generali membrii ai Comitetului Central al P.C.R. şi-au început cariera militară în perioada 1948-1953, când în armată fusese introdus un sistem de avansare prin care cei care se distingeau prin pregătire „profesională şi prin devotament faţă de popor ” puteau fi  înaintaţi în grad , „fără condiţii de stagiu sau vechime”.  Dintre aceștia se remarcă  Ion Dincă -  avansat general la vârsta de 33 de ani, după o carieră militară de 12 ani,  Ion Coman - avansat general la vărsta de 36 de ani, după o carieră militară de 13 ani și Vasile Milea - avansat general la vârsta de 37 de ani, după o carieră de 15 ani

În C.C. al P.C.R. puteau fi aleși doar cei cu o vechime în partid de cel puțin 12 ani, care s-au evidențiat în lupta pentru înfăptuirea în practică a politicii partidului. Militarii care în decembrie 1989 făceau parte din organul de conducere a P.C.R. aveau o vechime în partid cuprinsă între 26 şi 44 de ani. (vezi anexa nr.1)

Toţi aceştia, ca şi ceilalţi generali cu funcţii de conducere în structurile centrale sau la comanda Marilor Unităţi, erau obedienţi faţă de Nicolae Ceauşescu şi îl asigurau, la Congresul ala XIV-lea, că vor milita neobosit, cu răspundere, pentru a fi gata în orice moment să apere cuceririle revoluţionare ale poporului.