K.G.B. - ul ca şi alte servicii de informaţii din ţările din Est au încercat să-şi asigure supravieţuirea într-un sistem nou care deja era (previzibil) perceptibil - cu adevărat - încă de la începutul anilor '80. Principala valoare a rapoartelor din perioada 1985-1989 pentru cei mai mulţi dintre noi este relevant ce ne-au prezentat despre KGB şi rolul său în era Gorbaciov. Cele patru rapoarte ale Комите́т госуда́рственной безопа́сности (К.Г.Б.- K.G.B). pentru Gorbaciov, acoperind cea mai mare parte a perioadei de sub conducerea sa, furnizează informaţii mai concrete cu privire la natura, sfera de aplicare şi scara activităţilor K.G.B. - ui în activităţile spionajului străin şi a contraspionajul, dar şi a securităţii interne a Uniunii Sovietice. Implicat în încercarea de lovitură de stat, din august 1991, K.G.B.-ul a trebuit să suporte consecinţele, fiind reorganizat şi restructurat în mai multe etape succesive, pentru ca în cele din urmă să fie desfiinţat ca întreg şi să apară sub forma structurilor succesoare ale Comunităţii Informative ale Federaţiei Ruse . Deschiderea arhivelor sovietice de către noul guvern rus, după disoluţia Uniunii Sovietice din decembrie 1991, relevă tot mai multe şi interesante informaţii despre istoria sovietică şi Războiul Rece. Publicarea unor materialele despre intelligence ale U.R.S.S. având ca sursă serviciile de intelligence nu pot fi în totalitate confirmate, deci valabile, există şi semnificative excepţii cum ar fi Rapoartele K.G.B. adresate fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov, precum şi alte documente de nivel înalt ale K.G.B.[1].
dr. Tiberiu Tănase

Natura rapoartelor anuale ale K.G.B.

Mihail Gorbaciov a primit rapoarte pentru anii 1985, 1986 şi 1988 ca fiind adresate Tovarăşului Gorbaciov, Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice; raportul pe anul 1989, trimis în februarie 1990 a fost trimis lui M. S. Gorbaciov, Preşedinte al Sovietului Suprem, fiind omisă poziţia din partid. Menţionăm că în toate cazurile liderii sovietici, au fost „discreţi" în prezentarea rapoartelor colegilor lor din Biroului Politic. Spre deosebire de Brejnev (cel puţin în 1968), care sub forma unei note scrise a prezentat raportul Biroului Politic; rapoartele din perioada 1985-1989 aveau cel mai înalt grad de clasificare (de importanţă specială).

Rapoartele K.G.B., către liderii sovietici cuprindeau:
- activitatea K.G.B. în interior şi exterior;
- „măsurile active"/operaţiunile speciale ;
- contrainformaţii;
- securitate internă;
De remarcat că majoritatea materialelor erau considerate extrem de sensibile, iar majoritatea datelor specifice/ secrete cuprindeau spaţii goale (excepţie rapoartele din anii 1985 şi 1989) - fiind ulterior completate pentru ca cel care redacta raportul sau altă persoană din K.G.B. neautorizat să nu cunoască aceste informaţii.

Despre securitatea internă a U.R.S.S. în rapoartele K.G.B.-lui

Domeniilor referitoare la contraspionaj şi securitate internă le erau acordate mai multă atenţie şi detalii în rapoartele anuale decât acţiunilor de spionaj şi acţiunilor acoperite. Aceasta reflectă faptul că o mare parte a activităţii K.G.B. se derulau în direcţia securitaţii interne. Este posibil că în judecata liderilor K.G.B. să se fi reflectat dorinţa de a acorda prioritate acestei direcţii în rapoarte transmise liderilor politici. Pentru mulţi ani, K.G.B.-ul a consacrat cea mai mare parte a eforturilor sale, nu numai pentru a securitatea internă a statului Sovietic, dar chiar şi mai mult pentru securitatea întregului sistem comunist, din diversele - reale şi imaginare - ameninţări ale acţiunilor subversive străine. Astfel, în raportul pe 1985 s-a prezentat ca fiind o problemă larg răspândită a influenţelor subversive străine. Una dintre măsurile de contracarare utilizata de a K.G.B. a fost descrisă ca fiind o muncă preventiv profilactică pentru a elimina diferitele procese şi evoluţii negative cu scopul de a elimina baza pentru penetrările ostile. O asemenea activitate a fost realizată în acel an cu 15.274 de cetăţeni sovietici. Conform raportului, ca rezultat al măsurilor luate planurile de spionaj ale serviciilor speciale adverse, acţiunile ostile şi elementele antisociale au fost perturbate. Acţiunile ideologice subversive ale câtorva surse de emisari şi funcţionari ai organizaţiilor străine anti sovietice, naţionaliste (separatiste), sioniste şi clericale, catolice au fost împiedicate să apară în Moscova, Leningrad, capitalele republicilor şi în alte oraşe. În principal în Ucraina şi republicile baltice, 25 de grupuri naţionaliste ilegale au fost descoperite şi lichidate. Prin acţiuni şi măsuri timpurii au fost prevenite întemeierea a 93 de grupuri de tineret. 28 dintre cele mai active şi ostile activităţi au fost anchetate şi condamnate. Majoritatea acestor activităţi, deşi clar subversive şi ilegale, erau evident neviolente şi non teroriste. Şase afgani au fost interceptaţi după ce au însărcinaţi să ducă la îndeplinire acte teroriste cu ocazia celui de al 12-lea Festival al Tineretului Mondial din Moscova. Interesant că în 1989 măsurile profilactice au fost luate numai pentru 338 oameni, iar arestările pentru crime împotriva statului au fost din ce în ce mai puţine. Se menţionează pentru anul 1988, 711 turişti străini despre care se afirmă că au fost angajaţi în încercări de activităţi subversive.

Centrul emigraţiei anti sovietice de peste graniţe a folosit această oportunitate pentru a trimite cât mai mulţi emisari în ţară, în mod legal, pentru a exploata noile oportunităţi politice, orientându-se în crearea de structuri politice alternative ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, capabil să se includă în campanii electorate viitoare pentru alegerea deputaţilor. Era evident că erau necesare noi abordări, dar şi roluri noi pentru K.G.B. Se urmărea, neutralizarea influenţele străine asupra proceselor politice sovietice prin măsuri ca reducerea activităţilor emigraţiei, K.G.B., şi încercări de modificare atitudinilor statelor occidentale. Astfel raportul din 1989 statua că un vast complex de măsuri a fost alocat/destinat pentru neutralizarea implicării occidentale în desfăşurarea proceselor politice interne din U.R.S.S., influenţând poziţiile liderilor şi parlamentarilor unor ţări, în particular prin apropierea lor de evenimentele din republicile sovietice baltice. Trebuie menţionat faptul că multe din schimbări au fost de asemenea întreprinse chiar de K.G.B.. Raportul nota înfiinţarea în acel an al Directoratului Apărării al Structurii Constituţionale Sovietice, care înlocuia fostul Directorat V (considerat foarte represiv) , care utiizase tradiţionalul sistem represiv sovietic.

Până în 1988 şi 1989 a fost înregistrată o creştere a activităţilor teroriste, poate din cauza unei noi preocupări ale grupurilor teroriste ale Lumii a treia. Astfel, raportul din 1988, pentru prima dată (din cele disponibile), menţiona că 18 membri ai unor organizaţii internaţionale teroriste li s-a refuzat accesul în ţară, la controlul vamal. În plus străini suspectaţi de a participa la asemenea organizaţii, au fost ţinuţi sub observaţie. Până în 1989, 384 membri ai unor astfel de organizaţii teroriste li s-a refuzat accesul şi alţi 899 au fost identificaţi pe baza evidenţei de participare la astfel de grupuri şi au fost ţinuţi sub control 1988, K.G.B.-ul lucrând cu Ministerul de Interne (Министерство внутренних дел - М.В.Д. - M.V.D.), au avut de a face cu 27 de cazuri de explozii criminale, prevenire de deturnări de avioane cu intenţia de a trece graniţa şi a avut de-a face cu situaţia de reţinere de ostatici a 30 elevi şi profesori într-o şcoală.

Câteva din noile abordări priveau funcţionarea internă a K.G.B., altele erau legate de rolul său în securitatea internă, iar altele în legătură cu spionajul internaţional, contraspionajul şi rolurile acţiunilor acoperite. La nivel de partid controlat de nomenclatura, care acoperea toate poziţiile la nivel înalt în K.G.B., turnura a fost la jumătate, deşi, circulaţia personalului între sediul central (centru) şi domeniu a fost intensificată. Despre viitoarea muncă de formarea a personalului K.G.B., se afirma că ar trebui să includă o mai bună pregătire şi specializare a personalului angajat, crescându-se nivelul politic, legal, profesional, şi educaţie de înaltă calitate morală. A revenit şi în sarcina K.G.B. punerea în aplicare a Glasnost-lui în special, în sensul mai îngust de propagandistic. În afară de câteva critici în presa publică şi în noul Congres al Deputaţilor Poporului în 1989-1990, a fost o publicitate puternica generată de K.G.B. şi o intensa campanie publică. Astfel a fost publicat un nou Buletin de informare al K.G.B., cu autorizarea Comitetului Central al Partidului. S-a afirmat că glasnost a crescut în legătură cu activitatea K.G.B., care ar încerca să consolideze încrederea în mase şi în activităţile desfăşurate de organele K.G.B.. De asemenea, întrebărilor despre reabilitările politice ar să li răspundă în timp util. Raportul din 1989 a reiterat, nevoia de a acorda o nouă atenţie asupra legalităţii socialiste, pentru reînnoire şi de mai buna pregătire a personalului, precum şi pentru glasnost în ceea ce priveşte modul de muncă din K.G.B. Un element nou a fost acela cu privire la reabilitarea oamenilor oprimaţi (supuşi represiunilor) fără a fi vinovati din 1930 până la începutul lui 1950, ani de teroare stalinistă. În 1989 KGB contribuind la reabilitarea (desigur, mai ales postum) a 838.630 cetăţeni.

Funcţia de securitate internă desigur necesita o redefinire. Deşi nu este clar în raport (şi nici poate pentru autorii săi) ce a intenţionat de fapt K.G.B. să facă, pentru acesta, raportul din 1988 a făcut cel puţin să recunoască problema. În conformitate cu noua situaţie social-politică din ţară sunt căutate modalităţile sunt mai flexibile pentru utilizarea întregului arsenal de mijloace chekiste în lupta cu activitatea elementelor anti socialiste, din care au fost identificate elemente naţionaliste şi extremiste. În plus, K.G.B. a încercat să găsească modalităţi de a permite chekiştilor să utilizeze metode de a prevedea rezultatele proceselor negative în relaţiile politice, dar în conformitate cu procesul democratic şi garantarea respectării drepturilor legale ale cetăţenilor. Noi sarcini speciale s-au remarcat, de asemenea, în special nevoia de a intensifica rolul statului în organele de securitate participante în lupta cu crima organizată (precedenta sarcină lăsată poliţiei M.V.D.). De asemenea, K.G.B. şi-a sporit vigilenţa pentru a avertiza de posibile acte de sabotaj sau accidente ori dezastre naturale.

Încă o dată, raportul K.G.B. din 1988 a fost sigurul care a tratat în mod explicit (dacă este încă în termeni generali) cu aceste probleme. Privitor la intelligence, se sublinia: „în intelligence o semnificaţie specială este acordată pentru creşterea calităţii de informaţii cu privire la probleme politice şi problemele de dezarmare, pentru energica obţinere de date valoroase pentru accelerarea dezvoltării economiei, precum şi la efectuarea măsurilor active, în scopul realizării unei politicii externe eficiente a Partidului. Cu privire la contraspionaj (counterintelligence),, măsurile sunt luate pentru a aprofunda restructurarea activităţii de contraspionaj în concordanta cu intenţiile serviciilor speciale ale Statelor Unite şi N.A.T.O. de a întări agenţii de spionaj împotriva U.R.S.S.,si de a folosi în acest scop extins relaţii internaţionale de comerţ exterior schimburi academice şi culturale. În special, eforturile organelor securităţii de stat vor fi dirijate de asemenea, pe viitor, pentru apărarea secretelor de stat şi secretelor comerciale şi avertizărilor despre posibilităţile de a dăuna intereselor economice ale ţării noastre.
- Va urma -
----------------------------------------------
[1] Comitetul pentru Securitatea Statului (Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnosti - 1954-6 octombrie 1991) a fost infinţat de către Consiliul de Miniştri la 13 martie 1954, într-un efort al liderilor sovietici de a controla sistemul serviciilor de securitate după moartea lui Stalin şi căderea lui Beria, şeful serviciilor de securitate al URSS; vezi, Eric Frattini, KGB, fantomele din Lublianka, Bucureşti, Editura Tritonic, 2008, p19.