În anul 1971, în Revista „Studii Vâlcene”, prof. univ. dr. doc. Damian Bogdan a publicat următorul articol: „Ţara Loviştei ascunde încă multe marturii ale trecutului de glorie a poporului român. Prin aşezarea sa, Titeştii pare să fie centrul acestei regiuni de geneză a neamului. La 1 km sud-vest de sat, în punctul « Gruiul Plăcintei », din, « Dosul Dealului », s-a descoperit o piatră paralelipipedică de dimensiunile 2m x 1,70m x 0,70m. Pe latura de nord-vest a pietrei este săpată o cruce bizantină cu înălţimea de 40 cm. Pe aceiaşi latură se află şi o inscripţie slavă, dispusă pe trei rânduri. […] Pe primul rând textul are o lungime de 60 de cm, înălțimea literelor variind între 6,50 cm și 8,50 cm cuprinzând un text de 13 litere. Rândul al doilea are lungimea de 68 de cm, înălțimea literelor fiind de 10 cm, însumând un text de 16 litere. Rândul al treilea are lungimea textului de 50 cm, înălțimea literelor variind de 8-9 cm și cuprinde un text de aprox. 12 litere.Cele trei rânduri de text au punctuaţie şi sunt precedate de câte o cruce reprezentând invocaţia simbolică, ceea ce ne determină să credem că este vorba de trei texte deosebite. […] . Textul celor trei rânduri este incizat, adică săpat în interior la o adâncime de 4,50 mm. Faptul că literele sunt incizate este una din dovezile vechimii inscripției. După factura literelor celor trei rânduri din text inscripţia ar putea fi datată prin secolele XIII-XIV, urmând ca studiile ulterioare să confirme sau să infirme această ipoteză iniţială. […]. Analiza textului ne duce la concluzia că el a fost scris de un cărturar al vremii, care cunoștea, așadar, foarte bine limba slavă și grafia chirilică. Deocamdată nu am putut descifra din cele trei rânduri ale inscripției decât rândul al doilea care în traducere românească însemnează: « † Iartă-mă Doamne Dumnezeul meu ». Am dat această succintă prezentare, urmând ca, într-un viitor studiu mult mai amănunțit, să dau și traducerea textului celor două rânduri. Primele impresii pe care mi le-am făcut sunt că această descoperire are o mare importanță pentru istoria patriei noastre în perioada începuturilor poporului nostru, atât de puțin cunoscută de specialiști. Descifrarea textelor în întregime şi dublarea acestei munci de serioase cercetări arheologice poate duce la scrierea unor pagini necunoscute din trecutul patriei noastre. În munca mea de peste 40 de ani nu am întâlnit o astfel de inscripție, ceea ce costituie, de asemenea, o deosebită importanță prin mărime și raritate, dacă nu chiar unicitate”. (Prof. univ. dr. docent Damian Bogdan, O veche inscripție slavă)

Prof. D. Bogdan a copiat literă cu literă după această inscripție și a redat-o sub aspectul următor în Revista Studii Vâlcene, 1971: „Mulțumesc pe această cale Arhivelor Statului Vâlcea, care ne-au informat despre existența inscripției, și Comitetului Județean P.C.R. Vâlcea, care ne-a sprijint în munca de cercetare”.

Monumente funerare din Titești și interpretarea lor.

De remarcat că pe acest bolovan este inscripționată o cruce de tip Malta, cu laturile de 40 cm. La 50 m mai jos, se găsește un bolovan mare, cu o cruce malteză, cu extremităţile braţelor lăţite pe care scrie IC, XL, NI, KA. Acest lucru l-a făcut deoarece această piatră era localizată undeva pe un deal, în aer liber sub niște tufe, suportând, de-a lungul timpului, vitregiile vremurilor, iar scrisul era deteriorat, în bună parte, mai ales ultimul rând.

În anul 2002, pr. Teleabă Mihai, din comuna Titești, în vârstă de 75 de ani, în timp ce amenaja drumul din fața noii biserici, din întâmplare, a descoperit un monument cu o placă de piatră de 1,5m/1m, așezată cu fața în jos, pe drumul de țară. Au încercat să o spargă cu târnăcopul, dar nu au reușit. Când au întors-o, au descoperit o inscripție chirilică, de toată frumusețea. Această piatră se găsește amplasată în fața noii biserici.

În anul 1575 şi călătorul polonez M. Strijkowski a consemnat că a trecut prin Ţara Românească şi a văzut locul unde s-a dat lupta de la Posada dintre Carol Robert de Anjou şi Basarab I, la două zile distanţă de oraşul transilvănean Sibiu iar pe locul bătăliei Basarab a ridicat o biserică și trei stâlpi de piatră. De menționat că la Istanbul unde fusese în misiune diplomatică a întâlnit în locurile istorice multe coloane de marmură cu înscrisuri latine şi greceşti, iar aici, în zona Titeştiului, spune că a văzut alături de o biserică trei stâlpi de piatră.Tragem această concluzie de la înscrisul lui Maciej Stryjkowski care a consemnat: ,,Pe locul bătăliei, domnii muntenești zidiră o biserică și ridicară trei stâlpi de piatră, precum văzui eu însumi, în 1574, întorcându-mă din Turcia, dincolo de Târgușorul Gherghița, două zile de drum de la orașul transilvan Sibiu, în munți”. (Fragmentul 5). Carołus Węgierski kroi, gdy bez przyczyny podniósł woyne na Bazarada hospodara Multanskiego, porazon iest fortelem na glowe od Multanow y Wolochow, tak, iz w maley drużynie ledwo sam kroi z pogromu ubiezal do Wegief. Na tym mieyseu gdzie bitwa była hospodarowie Maltańscy monaster zmutowali i slupy murowane trzy z kamienia postawili, ktorem ia sam widział roku 1574 z Turek iadac, za Giurgieciem miasteczkom, dwa dni chodu od Sybinova miasta Siedmigrockiego, idąc przez gory […]”.

Maciej Stryjkowski, atunci când a vizitat Constantinopolul, a notat că ,,a întâlnit multe coloane de marmură cu inscripții latine și grecești vechi legate de istorie”. Așa se explică și aici de ce le numește stâlpi de piatră. În alte locuri legate de istorie și de lupta lui Ștefan cel Mare cu plonezii, notează că „pe acele locuri, s-au ridicat cruci de piatră”.

Țara Loviștei este locul unde a avut loc bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, și voievodul Țării Românești, Basarab I, după care Țara Românească și-a căpătat independența. Bogdan Petriceicu Hașdeu a studiat opera lui Maciej Stryjkowski și a tradus o parte dintre pasajele referitoare la români, cu privire la această călătorie, în cartea ,,Która przed tyanygdy swiatla nie widziala. Kronika Polska, Litewska, Zmódska i wszyszkiey Rusi kijowskiej; Moskiewkiej, Siewerskiej, Volbinskiej, Podolskiej, Podgorskiej, Podlaskie etc. i rozmait przypadko woienne y domowe…” (Cronică acum întâi data la lumină a Poloniei, Litvaniei, Samogoției și a toată Rusia Kieveană, Moskovită, a Sieverului, Voliniei, Podoliei, Podgoriei, Polesiei etc., precum și a diferite întâmplări războinice și casnice), tipărită în Konisgberg, 1582”.

Maciej Stryjkowski (1547-1582) a studiat la Cracovia, Leipzig și Padova. S-a înrolat în armată, unde conducea niște unități militare,având și preocupări literare și istorice, și culegând informații din garnizoana Vitbesc a Lituaniei, din diverse locuri legate de istoria ei, și de prin casteleletimpului. Această pasiune față de istorie a avut-o pe tot timpul vieții, lucru dovedit în călătoria pe care a efectuat-o sub conducerea lui Andrei Taranowski prin Moldova, Țara Românească, Bulgaria, Tracia, Turcia, Dobrogea, Grecia, Asia, Transilvania, în anii 1574-1575. Aceste date referitoare la istoria noastră au fost folosite și de Nicolae Costin. B. P. Hașdeu a publicat fragmentele traduse în „Arhiva istorică a României”.

Maciej Stryjkowski a făcut parte din echipa diplomatului Andrei Taranowski, trimiși de seimul polonez la împăratul turcilor de la Constantinopol, Selim al II-lea. Andrei Taranowski a mai fost la Constantinopol și în anii 1569-1570, 1572, 1574-1575, iar traseul urmat era: Cracovia, Hotin, Iași, Bârlad, Chilia, Tulcea, Babadag spre Constantinopol. În această călătorie, datorită secetei din vara lui 1574 și a foametei din Moldova și Țara Românească, ei au trecut prin Bucovina spre locurile unde Ștefan cel Mare i-a bătut pe polonezii regelui Albert, la Codrii Cosminului, azi Voloca, la 100 km de Suceava, raionul Adâncata, și pe turci, la Podul Înalt, lângă Vaslui, în anul 1575,unde a fost înmormântat George Koratovici, domnitor moldovean cu origini lituaniene. Delegația a ajuns la Brăila, iar de aici au trecut prin Buzău, Gherghița, București, Giurgiu, Silistra, Adrianopole, Constantinopol.

Sadi Ionescu a încercat să alcătuiască traseul călătoriei, studiind cele scrise de B.P. Hașdeu și concluzionând că, la întoarcere, a folosit același traseu. De aici s-a creat incertitudinea trecerii lui Maciej Stryjkowski prin Țara Loviștei spre Transilvania, principelui Ștefan Bathory, ales în 1571, și care a fost propus de seimul polonez să fie rege al Poloniei. Tronul Poloniei rămăsese vacant,prin plecarea regelui Henric de Valois în Franța, în iunie 1574. Din istorie reiese că, în iulie 1572, regele Poloniei Sigismund August al II-lea a murit, iar seimul polonez l-a ales ca rege al ei pe Henric de Valois (16 mai 1573─12 mai 1574). Polonezii, când l-au ales ca rege, au avut două obiective, și anume: să se căsătorească cu Anna Jagellova, sora lui Sigismund al II-lea și să ajute Polonia în luptele pe care le avea cu țarul Rusiei, și asistență diplomatică privind Imperiul Otoman.

După moartea regelui Franței, Carol al IX-lea, fratele lui a plecat în Franța, în iunie 1574. Seimul polonez l-a atenționat că va pierde tronul Poloniei, dacă nu se va întoarce până la 12 mai 1575. În această situație, seimul polonez l-a însărcinat pe diplomatul Andrei Taranowski să meargă la Constantinopol și să trateze cu sultanul Selim al II-lea, care avea trupele la hotarul Poloniei, la Hotin,și care făceau parte din Moldova, privind acceptarea de către turci ca rege al Poloniei pe voievodul Transilvaniei, Ștefan Bathory.

Andrei Taranowski mai fusese la Constantinopol de două ori cu alte misiuni diplomatice, și-l cunoștea pe sultanul Selim al II-lea. De această dată, el a murit în luna decembrie 1574, iar noul împărat Murad al III-lea i-a primit în audiență în martie 1575.

În acest interval de timp, Maciej Stryjkowski a vizitat insule grecești din Marea Egee avându-l ca ghid pe Krzysztof Dziezek, un polonez trimis de Sigismund August la Constantinopol ca un fel de ambasador, și pe transilvăneanul Aleksandru Kenda, trimis de Ștefan Bathory ca diplomat la Constantinopol. Acesta i-a ajutat și când au fost primiți de Sultanul Murad al III-lea și au încheiat tratativele cu Andrei Taranowski. Stryjkowski a avut ocazia, în afară de cele menționate mai sus, de a se întâlni cu învățatul transilvănean, binecunoscutul Alexandru Kendi. Acesta a fost în acele timpuri la Stambul ca mesager al lui Ștefan Bathory. Kaspar Bekessy, susținut de către Maximilian, s-a dus la preot după o înțelegere cu Jan Zygmunt Zapolya; înfrânt într-o luptă deschisă cu Bathory, a vrut să îl atragă de partea sa pe sultan și atrimis la Poartă pe Emeryk Antalfi.

Alexandru Kendi

Și-a început activitatea la cancelaria Transilvăneană în 1565. El a fost trimisul lui Ioan Sigisund Zápolya la împăratul Maximilian I de la 1570 la 1572. Împăratul l-a arestat și a refuzat să se întoarcă pentru un an. Revenind la domiciliu a devenit un susținător al Prințului Stephen Báthory. A fost trimis la Poarta Otomană în 1572, pe timpul Împ. Selim al II-lea, în timpul revoltelor lui Gáspár Bekes contra lui Ștefan Bathory. Kendi a fost numit membru al Consiliului regal în 1575. A ținut această poziție până la execuția lui. El a servit ca lord locotenent, (conte) Inner Szolnok județ între 1578 și 1591. De asemenea, el a funcționat ca trezorier împreună cu János Gálffy de la 1578 la 1581. Ștephen Báthory a dizolvat Consiliul celor doisprezece și a înființat un Consiliu Regent cu trei membri în frunte cu Alexandru Kendi, fiind primul președinte datorită faptului că Sigismund Báthory, fiul lui Cristofor Bathory (care a murit), și fiind numit voievodul Transilvaniei care era minor, iar regența era condusă de Sándor Kendi (Alexandru Kendi), numit guvernator împreună cu ginerele său, Farkas Kovacsóczy și Laszlo Sombori, care, de asemenea, era membru al Consiliului regal. El era calvin, avea darul vorbirii și om cu greutate, bogat, cumpatat și bun tată de familie.

Maciej Stryjkowski, descriind în cronica lui că Alexandru Kendi le-a favorizat întrevederea cu Murad al III-lea, tot așa se explică și faptul că drumul de întoarcere de la Constantinopol spre Polonia, l-au făcut împreună până în Transilvania, trecând prin Țara Românească a lui Alexandru Mircea, iar din localitatea Bulcerești (Bilciurești), Taranowski a trimis un curier special spre Polonia cu răspunsul de la împărat, iar ei și-au continuat drumul pe traseul Curtea de Argeș-Sibiu.

În drumul lor au trecut și prin Țara Loviștei, la Titești, locul în care Carol Robert de Anjou a luat bătaie de la Basarab. Mai departe, ei trecând prin Munții Alpi ai Transilvaniei spre Ardeal, unde probabil Andrei Taranowski și Alexandru Kendi au prezentat Voievodului Ștefan Bathory răspunsul împăratului Constantinopolului, privind acordul dat cu Bathory pentru a fi rege al Poloniei. Faptul că Alexandru Kendi a fost trimis în 1575 la Constantinopol de către voievodul Ștefan Bathory, arată că Bathory primise informații de la seimul polonez referitoare la alegerea lui ca rege. Pentru acest motiv, transilvăneanul Alexandru Kendi a fost trimis și el pentru aceste tratative.

Maciej Stryjkowski, ca istoric, a fost preocupat să viziteze locurile legate de trecutul istoric și de monumentele antice. În Constantinopol, a găsit multe coloanede marmură, morminte cu inscripții în jur, grecești și latine. Tot aici a fost sprijinit de portughezul Josef Nassy, bun comerciant, un privilegiat al sultanului Selim al II-lea, evreu care s-a căsătorit cu o evreică de aici și a devenit bogat. De remarcat că Maciej Stryjkowski a descris locurile pe unde a trecut cu evenimente istorice petrecute până atunci, și aici mă refer la Josef Nassy, iar acesta i-a fost ghid și sponsor în călătoriile pe insulele grecești și Constantinopol.

Alexandru Kendi a susținut pledoaria în fața lui Murad, pentru Bathory. Sultanul Murad al III-lea nu era de acord ca pe tronul Poloniei să fie împăratul Maximilian al II-lea al austriecilor sau țarul Ivan de la Moskova. Ei erau de acord cu Ștefan Barhory. Drumul era greu prin Balcani și cu pericol de jafuri. El nu se plângea de oboseală și dorea să cunoască locurile memorabile istoricești. „Zadne atoli znuzenie, zadna obawa nie mogla go odstreczyc od szukania pamiatek hitorycznych ; zatrzymywal sic nad miejscem pogrom Karola Wegierskiego ziecia Lokietka, o da dni chodu od Sebinowa, I umyslnie zboczyl z drogi aby widziec miejsce pogrzebu Jerzego Korjatowicza”(S-a oprit deasupra locului pogromului maghiar în lege Charles (Carol Robert de Anjou), două zile de mers pe jos, de la Sibiu).

Kendi, nu numai că și-a susținut pledoaria, dar a obținut și susținerea lui Murad pentru Bathory în conducere, cu o strânsă legătură cu regele. În concluzie, s-a apropiat de delegația poloneză și, împreună cu aceștia, a făcut o parte importantă din drumul de întoarcere; Stryjkowski, în discuțiile cu acesta, a trebuit să se agațe de cunoștințele sale referitoare la istoria maghiarilor și, chiar mai târziu, a avut abilitatea de a fi recomandat regelui, pentru că Kendi a fost folosit și pentru cele mai importante treburi în Polonia, chiar s-a aflat în anumite slujbe foarte importante, atunci când Bathory a solicitat coroana pentru el. Niciun fel de frică și nici oboseala nu l-au putut împiedica să caute locurile pline de amprentele istorice; a ajuns în locul în care s-a desfășurat sângeroasa luptă a regelui ungar Karol (Carol Robert de Anjou), ginerele lui Lokieta, la două zile de mers de Sibiu (Sebinow).

Din acest paragraf reiese că a trecut prin Țara Românească pe Calea Loviștei spre Transilvania, amintind în versuri „Cu multe atingeri de cer Balcanii au fost trecuți/ Și după înzăpeziții Alpi și Tatra au înfruntat/ Pe înălțimi ce-n fața noastră tot apar/ Cerul înstelat stă lângă noi putând fi atins,/ Dacă o scară se sprijină de el/ (Alpii din descriere sunt Alpp transilvăneni), coroborat cu paragraful care spune că, „pe locul bătăliei, domnii muntenești zidiră o bătălie pe locul de piatră, precum văzui eu însumi în 1574, întorcându-mă din Turcia, dincolo de Târgușorul Gherghița, două zile de drum de la orașul transilvan Sibiu în munți”.

Trecând în Transilvania, elogiază și pe regele Matei Corvin, regele curajos. Cronicile ungurești depun mărturie că de obicei la mese, cântăreții și poeții medievali care punctau istoria nobilimii referitor la luptele împotriva turcilor. Versuri în limba magiară declamau pe fundalul unei muzici despre soldații lui plini de virtuți, așteptându-se chiar odele despre unitate și onestitate mai mult decât obișnuitele cântari la o cană de băutură: „Sute de meri de două ori pe an fructe dau,/ Sute de plugari de două ori pe an recolta primesc,/ Ciobanii oile lor în staul iarna nu stau,/ Cu multe atingeri de cer Balcanii au fost trecuți,/ Și după înzăpeziții Alpi și Tatra au înfruntat/ Pe înălțimi ce în fața noastră tot apar,/ Cerul înstelat stă lângă noi putând fi atins,/ Dacă o scară se sprijină de el,/ S-a întâmplat astfel: primul întors să vorbească trebuie,/ În hău să privească pe o stâncă stând,/ Din cer până în abis trecerea făcând./ Pe zăpezile veșnice au căzut pe rând,/ Codrii de carpen și păduri de stejar,/ Rostogolindu-se din cer copaci mari accidental/ S-au rupt și mulți nechibzuiți au ucis,/ De multe ori avalanșele de zăpadă pe călători i-au prins,/ De multe ori și noi am fost speriați,/ De multe ori mergând cu greu prin zăpada înghețată am asudat,/ De multe ori frigul iernii în zăpadă l-am simțit,/ Dese ori picioarele mergeau și mâinile frigeau,/ Dese ori (creme tare de copac) în sobă a ars,/ Și mai apoi noroiul argilos cu greu ardea în sobă/ Caii se împleticeau lăsându-ne pe jos,/ Și ne-am prelins din munte în munte, și doar nelimitarea ne bucura,/ Iar fiecare în bagajul său o butelcă cu vin purta,/ Umplându-se de la fiecare din mână în mână butelca se plimba,/ Nenumărate pârâuri își croiesc drumuri printre piscuri,/ Printre stânci înalte, ca mai apoi să se unească”.

- Va urma -