DelfinulO crucieră pentru istorie

„Delfinul" rămâne în istorie cruciera cu numărul cinci, desfăşurată în perioada 2 noiembrie 1941 - 7 noiembrie 1941. Se consemnează în „Jurnalul de Operaţiuni" al navei prima faptă de arme, scufundarea în ziua de 5 noiembrie 1941[31], prin atac cu torpila, de la distanţă mică, a unui vapor sovietic de circa 12.000 de tone, încărcat cu material explosiv[32]. La comanda submarinului se afla căpitanul Constantin Bibi Costăchescu. Documentele de arhivă au reţinut desfăşurarea evenimentelor astfel: „... În ziua de 5 noiembrie (1941, n.a.), la orele 8:00, se zăreşte o navă în pupa tribord, de circa 12.000 de tone, având drum către Cap Aitodor, venind probabil de la Batumi. Submarinul manevrează întorcându-se spre navă şi se plasează pentru atac. Se trece la cota de 30 de metri. La distanţa de circa 800 de metri, nava este atacată cu o torpilă. La 50 de secunde după aceasta, o a doua explozie, mult mai puternică, este sesizată în aceeaşi direcţie, probabil din cauza exploziei muniţiei de la bord".

Pentru scoaterea submarinului din zona, comandantul a ordonat drum Sud-Est. După o oră şi cinzeci de minute se aud explozii de grenade anti-submarine. „Delfinul" este reperat şi atacat timp de opt ore în 23 de valuri succesive, aruncându-se asupra lui circa 80 de grenade. Se trece la cota de 80 de metri imersiune, cea mai mare atinsă după probele de şantier (82 de metri, n.a.). La ora 01:00 din 6 noiembrie 1941, la 60 de Mm sud-vest Crimei, submarinul se ridică la suprafaţă şi îşi continuă drumul în vederea ieşirii din zonă şi pentru încărcarea bateriei, descărcate complet în cursul celor 22 de ore de imersiune. Din cauza mării agitate, bateria nu a putu fi încărcată. „Delfinul" s-a îndreptat spre portul Constanţa pe o puternică furtună (tempesta - n.a.), care a durat circa 36 de ore. Surprins la suprafaţă şi care a izbutit cu greu să reintre în imersiune. La 7 noiembrie 1941, „Delfinul" a intrat în port la Constanţa, practic nevătămat. Până la sfârşitul anului 1941, submarinul „Delfinul" a mai executat încă două cruciere: a şasea (30 noiembrie 1941 - 3 decembrie 1941), şi a şaptea (6 decembrie 1941 - 13 decembrie 1941), având ca misiuni interceptarea transporturilor sovietice în zona Bosfor - Coasta Anatoliei şi atacarea navelor de război sau comerciale care navigau izolat. Condiţiilor meteo deosebit de grele au făcut însă ca nervii echipajului să fie întinși la maxim și sp nu poată ataca nicio navă. La 18 mai 1942 se reia şirul crucierelor în Marea Neagră, prima fiind cuprinsă între 18 mai 1942 şi 1 iunie 1942, sub comanda celebrului de acum căpitan Constantin Costăchescu.

La 27 mai (1942, n.a.) a fost descoperită prin ceaţă silueta unui vapor sovietic. Tuburile uni şi doi erau pregătite pentru lansare, dar atacul nu a avut loc din cauza vizibilităţii reduse. În drumurile de navigaţie, submarinul a întâlnit mine, evitate cu succes, a fost perforat şi atacat de trei ori de către aviaţia inamică. În final, misiunea s-a încheiat fără evenimente mai deosebite. A noua crucieră a început la 23 iunie 1942, submarinul „Delfinul" primind Ordinul special nr. 195 pentru o nouă misiune de război în Marea Neagră.Submarinul a ieşit în mare sub comanda căpitanului Constantin Costăchescu în ziua de 25 iunie 1942 şi a intrat în portul Constanţa la 3 iulie 1942. În timpul celei de a noua crucieră, aviaţia sovietică s-a manifestat activ în zonă, obligând submarinul să intre în imersiune. Duritatea forţelor aeriene inamice a fot resimţită în ziua de 27 iunie 1942, când asupra submarinului care se găsea în imersiune la cota de 40 de metri s-au revărsat 82 de atacuri cu bombe şi grenade anti-submarine.

Un avion inamic a deschis foc cu mitraliere de la bord (28 iunie 1942), gloanţele atingând comanda în tribord. În ultima misiune de război, „Delfinul" a totalizat 104 ore de marş la suprafaţă şi 84 de ore în imersiune. A parcurs 700 de Mm la suprafaţă şi 82 în imersiune.În octombrie 1942, prin sosirea în Marea Neagră pe calea Dunării a primelor submarine ale Flotilei 30 germane - care avea să numere 6 unități - „Delfinul" și-a încheiat cariera sa operativă. A fost trimis pentru reparații la Galați, unde a ajuns la 24 noiembrie.În 1944, spre a fi ferit de bombardamentele aeriene, „Delfinul" a fost remorcat pe Dunăre în sus cu șanterul Naval Mobil până la Islaz, unde avea să fie luat de marina U.R.S.S. la 15 septembrie 1944.

Restituit marinei române împreună cu alte unități, la Galați la 12 noiembrie 1945, reprezenta de aici înainte o navă depășită de progresele armei submarine în cel de-Al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947, avea să interzică României să mai posede submarine militare. A rămas totuși cu personal tehic la bord în reparație în 1954, când a fost remorcat la baza navală Mangalia, pentru instrucție. A făcut apoi câteva imersiuni de exercițiu în lac și în mare, dar infiltrațiile de apă în corpul rezistent fiind numeroase a fost ținut în continuare numai în bază. În 1959 avea să fie clasat definitiv și demontat. Motoarele sale au fost însă păstrate și aduse mai târziu la Muzeul Marinei din Constanța și Muzeul Tehnic din București.

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 - 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională" - Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

--------------------------------------
[31] Datele referitoare la scufundarea navei sovietice „Uraleţ", de către submarinul „Delfinul", se găsesc în A.M.R., fondul Comandamentul Forţei Navale Maritime, dosar nr. 216, p. 66-67.
[32] Nicolae C. Petrescu - „Marina Română în războiul antisovietic", editura și tipografia Europroduct, Pitești, 2008, pag. 28-29