La Diosig, localitate de frontieră, retrăieşti uşor evenimentele tragice petrecute acum şaptezeci de ani, la numai câteva zile după odiosul Dictat de la Viena, prin care a fost ruptă din trupul Ţării partea de nord a Transilvaniei. În dorinţa de a lua în stăpânire teritorii româneşti, trupele horthyste au încălcat flagrant termenele stabilite prin acest document şi au creat incidente precum cel de la Diosig, primul de altfel, după care au urmat şi altele, în zona de frontieră, recunoscute şi condamnate până şi de către Hitler. Am descoperit în persoana comisarului Dorin Gorcea, care a fost şef mulţi ani al Pichetului de Grăniceri de la Diosig - reîntors de curând pe aceste meleaguri - o sursă autorizată în relatarea a celor triste evenimente. „Deşi retragerea trupelor româneşti era stabilită pentru ziua de 6-7 septembrie 1940, în dimineaţa zilei de 4 septembrie un grup numeros de grăniceri şi jandarmi maghiari au trecut teritoriul românesc deschizând focul asupra grănicerilor români. Au sosit în ajutorul ungurilor două plutoane de honvezi şi unii etnici unguri din localitate. În treacăt fie spus, unul dintre localnicii prezenţi la acest act trăieşte şi se află printre noi. În lupta inegală care a avut loc, deoarece inamicul dispunea de un efectiv numeros, au căzut sergenţii Gheorghe Mitu şi Gheorghe Tamaş, caporalul Pavel Mocanu, fruntaşul Ştefan Herna şi soldatul Vasile Bălan. Comandantul, locotenentul Lazea Dumitru, rănit grav după ce a fost prins şi lovit cu topoarele de către localnici, a murit a doua zi în spitlul din Debreţin şi a fost înmormântat în aceeaşi localitate".

Trebuie amintit că localnicii doreau să se răzbune pe ofiţer pentru simplul fapt că în cei doi ani cât a condus pichetul a încercat să anihileze prin toate mijloacele grupurile de contrabandişti care transportau ilegal peste frontieră produse, dar mai ales sare. Incidentul de la Diosig a fost raportat la Comandamentul Grupului 7 Grăniceri de la Alba Iulia, comandat de lt.col. Pompiliu Pârvulescu, care, la 15 septembrie, a intervenit energic pe lângă Comisia româno-ungară, constituită între timp la Turda, pentru ca trupul neînsufleţit al ofiţerului să fie adus în ţară şi predat familiei. Ca urmare, în localitatea Lakashaza, s-a încheiat un proces verbal de identificare a cadavrului, iar la 5 octombrie 1940 sicriul cu corpul neînsufleţit al ofiţerului-erou Dumitru Lazea a fost repatriat la Câmpulung Muscel, unde i s-au adus toate onorurile militare, fiind înmormântat în comuna natală, Lereşti, unde mormântul său este străjuit de o cruce-monument de 3 m înălţime cu un postament ornat cu două săbii încrucişate, semn al bărbăţiei ostăşeşti, pe care au fost incrustate cuvintele: „Aici se odihneşte corpul neînfufleţit al tânărului locotenent Lazea Dumitru de 29 de ani, care de toţi a fost iubit, ucis mişeleşte la 4 septembrie 1940 când îşi făcea datoria pe pământul scump şi sfânt unde a început din nou robia. Numele lui va fi în veci pomenit căci el a fost primul ofiţer ucis pentru Ardeal, iar când patria ciuntită se va întruni din nou vom ridica o sfântă cruce pe locul unde a căzut acest erou". Promisiune înfăptuită în urmă cu 22 de ani de către locotenent-colonel Statie Sebastian şi actualul comisar Dorin Gorcea. Nu putem încheia această succintă relatare pentru a dezvălui insuficienta preocupare a celor chemaţi să-şi sărbătorească eroii, inclusiv a celor care acum se numesc „poliţişti de frontieră" şi cred că nu mai au nimic comun cu faptele de arme ale foştilor grăniceri. Să notăm, totuşi, că cineva şi-a amintit de eroii de la Diosig, de la tragicul eveniment de acum 70 de ani, cei doi preoţi ortodocşi care au săvârşit o slujbă întru pomenire.

Notă: Dumitru Lazea s-a născut la 30 ianuarie 1911, în localitatea Lereşti, judeţul Argeş, unde a absolvit şi şcoala primară. A urmat Liceul Dinicu Golescu din Câmpulung Muscel, iar apoi, atras de cariera militară, a absolvit Şcoala de Ofiţeri de Infanterie de la Craiova, de unde a fost repartizat la o subunitate de puşcaşi. La cererea sa a fost mutat la trupele de grăniceri, anul 1940 găsindu-l la Diosig, comandant de pluton din Batalionul de grăiniceri Oradea. Locotenentul-erou Dumitru Lazea a fost ucis mişeleşte la 4 septembrie 1940 împreună cu alţi cinci grăniceri români de către trupele horthyste. Martori oculari au dezvăluit ulterior familiei că, deşi rănit fiind încă de la plecare, dar şi în drum spre Debreţin, un ofiţer horthyist a interzis să i se acorde îngrijiri, respectiv să fie pansat.