Fără doar și poate data de 24 ianuarie 1859 reprezintă un moment istoric de excepțională importanță în biografia poporului român, Unirea Principatelor Române, Moldova și Țara Românească într-un singur stat. Era începutul României moderne, era începutul desăvârșirii statului unitar român, înfăptuită la 1 Decembrie 1918. Aceste două date se așează în crescendo cronologic și ca importanță în Cartea de Identitate a României.
Dacă împotriva sărbătoririi zilei de 24 Ianuarie nu sunt nici controverse și nici contestatari, împotriva zilei de 1 Decembrie, există voci care nici mai mult nici mai puțin cer decăderea ei din calitatea de Zi Națională a României, pe diferite motivații. Cea mai vehementă și cea mai vehiculată este cea conform căreia ea ar fi un afront adus minorității maghiare din România , pentru care ziua de 1 decembrie a însemnat o pierdere politică, idee susținută de toată maghiarimea din România, din Ungaria și de aiurea, plus chiar de către unii români printre care și fostul consilier prezidențial al lui Emil Constantinescu, Zoe Petre. Alții, precum Neagu Djuvara, consideră că alegerea zilei de 1 decembrie a fost una conjuncturală, pentru că la 1 decembrie 1918 a avut loc doar Unirea Transilvaniei și a Banatului cu România, pe când celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina , au fost unite la date diferite. Mai există o categorie de gânditori zgribuliți de frig care invocă condițiile meteorologice de iarnă care, în decembrie, fac dificile demonstrațiile și manifestațiile de sărbătoare, că mai bună ar fi o zi mai primăvăratică cum ar fi, de exemplu, 10 mai, ziua fostului rege și ziua independenței, iar alții, și aici am venit la subiect, sugerează ca ziua României să fie 24 Ianuarie, ziua unirii Moldovei cu Țara Românească, primul pas către crearea României Mari.
Prin această ultimă propunere, de o perfidie fără seamăn, se urmărește relativizarea unirii de la 1 Decembrie care a însemnat cuprinderea între aceleași granițe a Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, și inducerea ideii că România ar însemn doar Moldova împreună cu Țara Românească, cele două principate care s-au reunit la 24 ianuarie 1859, pentru a se numi apoi, din 30 iunie 1866, ele și numai ele, fără Transilvania, România, acesta fiind de fapt și prima unire a românilor.
Așa se face că de fiecare dată în jurul zilei de 1 Decembrie aceste discuții se aprind și se reaprind câștigând adepți și printre românii alogeni sau șovăitori (pentru a folosi un eufemism), etnicii maghiari organizând neapărat contramanifestații și discursuri contestatoare.
La 24 ianuarie nimeni nu zice nimic împotrivă, este o zi preamărită într-o frăție unanimă, în piețe, pe străzi și mijloace media, un Crăciun sărbătorit deopotrivă și de ortodocși și de catolici, unii sărbătorindu-l ingenuu, deschis și în bucurie, alții în mișelie, ipocrizie și viclenie.
Cei care reclamau condițiile atmosferice aspre din decembrie, se declară mulțumiți de cele din ianuarie și uită, nu știu sau se prefac că nu știu că la 27 mai e și mai primăvară decât la 10 mai. Aproape că este vară. Iar cei care pretind că prima unire a românilor s-a produs la 24 ianuarie 1859, uită, nu știu sau se prefac că nu știu că la acest 27 mai, în anul 1600 cele trei provincii române s-au unit sub sceptrul lui Mihai Viteazul.
Dacă e să schimbăm musai data zilei naționale de ce să n-o punem atunci chiar pe 27 mai? Ar fi și data primei uniri a românilor, ar fi și mai aproape de vară și nici n-ar jigni pe nimeni. Sau nu?
--------------------------------------