„Puteți crea prizonierilor sentimente de plictiseală, un sentiment de teamă în anumită măsură. Li se poate crea noțiunea că viața lor este controlată în totalitate de către noi, de către sistem, că nu vor avea nici o intimitate... Le vom lua individualitatea, în diverse moduri. În general, le vom da un sentiment de neputință. În această situație, noi vom avea toată puterea, iar ei vor fi neputincioși”. Asta le-a spus psihologul american Philip Zimbardo (citat de Wikipedia), studenților recrutați, în cadrul Experimentului Psihologic Stanford (1971), care urmau să joace rolul de gardieni în fața colegilor lor, distribuiți în cel de prizonieri. Scopul experimentului: aflarea modului în care condițiile de viață dintr-un penitenciar pot afecta psihologia umană și, ca urmare, comportamentul individului. Deși ar fi trebuit să dureze două săptămîni, studiul a fost oprit brusc, după numai șase zile, cînd Zimbardo s-a putut convinge că efectele torturii psihologice au fost profund și real dezumanizante, atît pentru grupul „gardienilor” (care, îmbătați de putere, au devenit creativi în metodele lor de a-și chinui colegii), cît și pentru cel al „deținuților” (cuprinși de disperare și depresie). Cartea publicată ulterior de Zimbardo, pe marginea experimentului Stanford, s-a numit extrem de plastic: „Efectul Lucifer”...

Și, acum, cîteva întrebări:

- Se poate face oare o paralelă între studiul lui Zimbardo și situația „de facto” în care ne aflăm de doi ani de zile? Ne-am împărțit, cumva, la nivel de societate, în „gardieni” și „prizonieri”, primii vînîndu-i pe ultimii în metrou, în malluri, în mijloacele de transport în comun, dacă strănută, tușesc, nu poartă mască ori nu se distanțează social, pentru a-i deferi autorităților de îndată, prin plîngeri penale și contravenționale, tel verde, sesizări și alte petiții isterice? Toate pentru o gripă cu rată de supraviețuire de 99,7%?

- Conduc autoritățile, cumva, de doi ani de zile, un experiment psihologic asupra maselor, din care urmează, fatalmente - dacă nu ne oprim la timp -, să pierdem cu toții?

- Mai există speranță?

Domnul avocat Florentin Tuca, doctor în drept, a avut amabilitatea să sondeze și să cîntărească pertinența unei astfel de paralele, să analizeze pagubele tuturor restricțiilor suferite de români cu privire la drepture și libertățile lor constituționale, din 2020 încoace, și să privească spre viitor, cu speranță, dincolo de pîcla deasă a anxietății generalizate, într-un interviu pe care îl puteți urmări pe canalul YouTube[1].

Aranjament grafic - I.M.

-----------------------------------
[1]
- 19 februariei 2022