Începutul Anului Centenar a fost unul deosebit de promițător. După atentatul comis împotriva democrației de guvernarea oligarhică a lui Plahotniuc în ultimii 3 ani exprimat prin fraude politice de proporții (un partid cu doar 15% de susținere electorală la nivel central prin fraude, constrângeri, dosariade a sclipuit o majoritate constituțională, iar la nivel local, de la 257 mandate de primar obținute în urma votului după trei ani numărul lor a crescut până peste 750 de primari (din totalul de 952 de primării!) și fraude economice (ascunderea adevărului despre furtul Miliardului și a hoților principali!) la începutul acestui An Centenar primarul de Parcova a dat start Paradei Reunirilor pe 24 ianuarie (de ziua Micii Uniri!). Mai apoi a fost urmat de peste 140 de comune, ultimul care a semnat Declarația de Unire pe 26 august fiind s. Batîr. Numărul lor ar fi crescut și după 27 martie dacă segmentul unionist ar fi lucrat în această direcție.

Cum au fructificat însă unioniștii această mană căzută din cer, dar și suportul celor peste 30% de pro-unioniști (conform sondajelor!)? Nicicum! Într-un mod iresponsabil liderii așa numitei drepte, practic, au neglijat această importantă forță prounionistă. S. Colonița, baștina liderului „celui mai unionist partid de dreapta" - Partidul Liberal condus de Mihai Ghimpu, a fost doar a 42-lea semnatar a Declarației de Unire, majoritatea din cei 41 de semnatari anterior nu erau din P.L. ci, preponderent, din partidele P.L.D.M. și P.D.M. Chiar și după aceasta liderii P.L. au avut un comportament inexplicabil. Fiind un partid unionist logic ar fi fost ca toate cele 51 de primării conduse de liberali să semneze Declarațiile de Unire. Tot atât de logic ar fi fost coagularea tuturor forțelor prounioniste, protejarea primarilor care semnaseră Declarația de Unire de atacurile guvernării, convocarea de urgență a unui congres extraordinar cu problemele coagulării forțelor prounioniste în preajma alegerilor parlamentare. Nimic nu a urmat din toate acestea. Nici chiar acel ordinar congres al P.L. nu se va petrece în 15 septembrie cum declaraseră mai înainte. Prioritatea Partidului este „lupta cu trădătorii" (unioniști ca și ei!) nu cu binomul Plahotniuc & Dodon. Ca un kamikaze cu pieptul dezgolit fără aliați P.L. merge spre sfârșitul lui în alegerile din 24 februarie, jucând cartea binomului Plahotniuc & Dodon, care face tot posibilul de a nu admite această coalizare. Cele aproximativ 30 % de potențiale voturi prounioniste ar fi o pierdere simțitoare pentru binom. Liderii P.L. mai speră ca vor trece pragul electoral de 6% și se vor căpătui cu vreo 6-7 mandate. Dar noi, cei cu dor de unire cu Țara, asta dorim?

După frumoasa manifestare unionistă de pe 25-27 martie 2018 spiritele s-au liniștit. Guvernarea Plahotniuc și-a consolidat în continuare pozițiile prin cooptarea unor noi structuri locale (prin șantaj folosind preponderent măciuca financiară care se află în mâinile lor). Chiar și declarația antieuropeană de tristă amintire, semnată de peste 700 de primari, privind așa numita „susținere a guvernării", putea să nu fie dacă curentul prounionist ar fi fost unit. Doar tinerii unioniști au mai fost activi în această perioadă estivală. Demarând pe 1 iulie frumosul Marș Centenar, timp de două luni ei au dus Torța Unirii din Alba Iulia, capitala finalizării Marii Uniri, până în Chișinău, capitala Basarabiei, care a dat start procesului de reunificare a Țării, parcurgând distanța de peste 1300 km prin cele importante locuri istorice. Acest important Marș Centenar urma să finalizeze cu o Mare Adunare Centenară pe Piața Marii Adunări Naționale pe 1 septembrie.

Cu mare regret nu s-a întâmplat acest lucru. Ca și mitingul de protest al Comitetului de rezistență regimului (P.A.S.-P.P.D.A.-P.L.D.M.-P.L.R.), care avusese loc cu o săptămână înainte, și această frumoasă manifestare a fost compromisă de binomul Plahotniuc & Dodon. O primă provocare a fost reținerea timp de 24 de ore a tinerilor la Vama Leușeni care a urmat cu noi provocări plahotniuciste pentru a zădărnici desfășurarea normală a acestei mult așteptate (toată vara!) Mari Adunări Centenare. La început mă mirasem că Plahotniuc a cedat atât de ușor Piața Marii Adunări Naționale și tribuna cu sonorizare bună (cu o săptămână înainte Plahotniuc l-a plasat în piață pe șoricelul Șor cu mizeria lui de „mare binefacere" (priveai cu milă și dezgust la cei care se îmbrânceau pentru o porție de hrișcă și o pâine aruncate mulțimii adusă la o stare animalică de insul Șor) păziți de patru rânduri de polițiști.

Începutul a fost excelent. În Piață se legăna impresionantul tricolor de peste 100 de metri, susținut de tineri. O mare de pancarte și tricoloruri inundase Piața. Pancarta cu impresionantul text „Bine ai venit, și te salut! Fratele meu, de peste Prut" concorda de minune cu frumosul imn al Marșului Centenar „Fratele meu de peste Prut", intonat de participanții la Marș sosiți în Piață, de mulțime, de minunatul ansamblu „Ștefan Vodă" al lui Tudor Ungureanu. Ulterior, maeștrii s-au urcat pe scenă, de unde l-au intonat de la microfon în aplauzele zecilor de mii. Apoi pe scenă au urcat minunații tineri și mai puțin tineri participanți la Marșul Centenar, cei care au făcut istoria în această vară, monitorizați de liderii lor: reprezentantul Basarabiei în Parlamentul României Constantin Codreanu, Vlad Bilețchi (președinte O.D.I.P.), Ion Leașcenco (președinte B.U.N.), Anatol Ursu (președintele „Tinerii Moldovei") ș.a. Culmea însă, într-un stil voronist, guvernarea așa zisă democrată proeuropeană i-a interzis accesul în „țara sa" liderului principal al acestui Marș George Simion, președinte „Acțiunea 2012". Au urmat frumoase luări de cuvânt ale tinerilor aplaudate frenetic de mulțimea din piață. Emoționant început!

Din păcate, poate din lipsă de experiență protestatară, mai apoi tinerii au căzut în plasa lui Plahotniuc. Decizia de a nu continua Adunarea Centenară fără participanții la Marș din cele trei autocare reținute de regim, a fost una absolut greșită. Mai apoi Plahotniuc s-a jucat cu protestatarii ca pisica cu șoricelul. La început autocarele reținute erau staționate în apropiere de Uzina de Tractoare, la vreun kilometru de Piață. Când mulțimea a pornit în marș pentru a prelua autocarele polițiștii au deplasat autocarele la intrarea în oraș pe str. Calea Ieșilor, cu încă vreo trei kilometri. Când mulțimea s-a apropiat și de această nouă staționare polițiștii au dus autocarele în strada Vatra, la vreo 8 km, apoi la Strășeni. Deplasarea liderilor cu o mașină la Vatra, singuri, fără susținere, nu a fost o decizie bine gândită. Polițiști și indivizi în civil i-au agresat, impunându-i într-un mod brutal să se întoarcă în Piața unde se mai aflau doar câteva sute fără cei din microbuze. Scopul de a-și aduce colegii din autocare în P.M.A.N. nu a fost atins însă Marea Adunare Centenară a fost compromisă.

Acest nou eșec al forțelor de opoziție Regimului ridică mai multe semne de întrebare. Pe lângă faptul că atât de lejer au căzut în plasa întinsă de Plahotniuc de ce nu s-a făcut tot posibilul de a organiza o singură manifestare antiregim a întregii opoziții. Doar mulțimea (sute de mii!) mai poate pune cu botul pe labe binomul Plahotniuc & Dodon. Separați s-a văzut cât de ușor a zădărnicit Plahotniuc protestele de pe 26 august (P.A.S.-P.P.D.A.-P.L.D.M.) și 1 septembrie (Adunarea Centenară Unionistă). De asemenea, de ce nu au fost acceptați la tribună intelectualii care au ce spune? Ar fi bine să încetăm cu această autobiciure masochistă, cu această luptă între noi spre bucuria binomului.

Mai apare o întrebare: de ce la această Mare Adunare Centenară nu au fost invitați cei peste 150 de primari și consilieri locali semnatari ai Declarației de Unire care ar fi venit fiecare cu zeci de adepți. Ar fi fost într-adevăr o Mare Adunare Centenară, ei acești semnatari, care au dat startul prounionist în acest An Centenar, care au riscat chiar cu posturile și securitatea personală. Ar fi fost poate cei mai în drept să fie prezenți. Nu a fost o decizie bună a organizatorilor. Doar uniți, doar fiind cât mai mulți avem șanse de a ne lupta cu caracatița dodonist-plahotniucistă. Să admitem că între cei de pe centru - dreapta (P.A.S.-P.P.D.A.-P.L.D.M.) și tinerii unioniști există anumite discordanțe pe problema unionismului. Dar cu semnatarii Declarației de Unire cu România, care sunt și ei prounioniști (poate mai pragmatici, mai realiști), ce îi desparte? Această divizare continuă în unioniști și mai puțin unioniști, în de dreapta și centru-dreapta, în patrioți și mai puțin patrioți, este ceea ce dorește binomul Plahotniuc & Dodon, este doar în interesul lor. Doar o unificare largă a tuturor forțelor antioligarhice, proeuropene, prounioniste ne mai poate ajuta să debarcăm acest binom, care merge sigur în alegeri spre acapararea întregii puteri în stat și reorientarea definitivă spre estul sălbatic prin tot soiul de federalizări și „integrări între maluri".

Există în ultimul timp o practică proastă, păguboasă de a „privatiza" protestele. A. Năstase a făcut acest lucru în repetate rânduri în timpul protestelor în masă de acum doi ani. Și la ce s-a ajuns? Regimul s-a consolidat și mai mult, iar mișcarea protestatară a scăzut mult în intensitate. Este tocmai ce a dorit binomul. Și noi mai continuăm divizarea în tot soiul de secte politice. Dacă mai avem un câtuși de puțin simț al autoconservării trebuie să ne oprim din această autobiciuire, din acest masochism. Au mai rămas doar câteva luni până la startul alegerilor parlamentare. Doar prin unificarea tuturor forțelor de dreapta și crearea unei platforme comune cu forțele de centru-dreapta se mai poate spera la o relativă victorie în alegerile parlamentare din iarnă.

E timpul să ne trezim din această stare de hibernare în care ne aflăm de atâta timp și care, se pare, ne-a atrofiat chiar și elementarul simț al autoconservării.