Ioan Todericiu s-a născut la 3 mai 1930 în comuna Cricău, situată la 18 kilometri de Alba Iulia. La 1 decembrie 1918, mare parte din locuitorii comunei natale, inclusiv Carolina, mama sa, îmbrăcați în costume populare și purtând steaguri tricolore confecționate în gospodăriile lor, au participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Poveștile mamei, ale bunicilor și bătrânilor satului despre acest eveniment au găsit un puternic ecou în sufletul copilului și adolescentului Ioan Todericiu.

În decembrie 1951, după absolvirea Școlii Militare și avansarea la gradul de locotenent, Ioan Todericiu,  plin de mândrie, s-a întors în comuna natală, ocazie cu care, unchiul său, Șandru Darie l-a sfătuit:”Să nu ne dezamăgești  niciodată în calitatea pe care o ai, să nu ai încredere în străini și în special în unguri. Tot ce ți-am spus când erai copil, precum și întâlnirea de acuma să fie o lecție care să te călăuzească în întreaga carieră militară”.

Cariera sa militară, întinsă pe parcursul a 39 de ani, poate fi împărțită în două perioade:
- 1951-1965, când a îndeplinit funcții în diferite unități militare
- 1965-1990,  când a activat în cadrul Direcțiiei Informații Militare.

Timp de 11 ani, în perioada 1979-1990, colonelul Ioan Todericiu a îndeplinit funcția de atașat militar al României în Ungaria.

Ioan Todericiu, vorbea foarte bine limbile maghiară, engleză și rusă, fiind apreciat de membrii corpului Diplomatic din Budapesta, în special cu atașații militari acreditați în Ungaria. În perioada 1986-1990, a îndeplinit funcția de “decan” al Corpului diplomatic militar. În întreaga perioadă cât a activat la Budapesta, colonelul Ioan Todericiu a dovedit că nu a uitat recomandare primită de la unchiul său la începutul carierei militare,. întocmind și transmițând în timp util lucrări de analiză și sinteză privind situația din Ungaria. Informațiile sale transmise M.St.M au constituit o documentație completă, deosebit de prețioasă asupra Ungariei, dovedind  înțelegera corectă a situației politico-militară din această țară, a țărilor aliate și dușmane din Europa Centrală și de Est. Rapoartele sale,au  cuprins informații prețioase, bine documentate, care ar fi  permis orientarea corectă a M.St.M. dar și a organelor de decizie ale  statului român.

Pe parcursul anilor, Ioan Todericiu  a informat, despre accentuarea politicii naţionaliste a părţii ungare (presă, istoriografie, declaraţii ale unor politicieni) vizând Transilvania şi minoritatea maghiară din România, urmărind discreditarea imaginii ţării noastre. Colonelul Ioan Todericiu a informat  Bucureștiul  despre pregătirea și desfășurarea vizitele efectuate la Budapesta de către liderii europeni: cancelarul Germaniei, primului ministru britanic, Margaret Thatcher, președintelui Franței,  Francois Mitterand și președintele american George Bush.

Deosebit de activ, colonelul Ioan Todericiu  a informat Ministerul Apărării Naționale, în scopul preveniri surprinderii, despre:
- restructurarea și dislocarea unităților  militare din zona de vest a Ungariei în zona de est;
- desfășurarea de aplicații cu noile structuri militare dislocate în zona Tisei, tema aplicațiilor fiind; eliberarea teritoriului vremelnic ocupat și instalarea administrației ungare pe teritoriul eliberat. Ioan Todericiu a prezentat personal conducerii Armatei Române faptul că la o astfel de aplicație  au participat și trupe speciale franceze dislocate în Ungaria;
- pregătirea sub aspect politic și militar pentru o posibilă intervenție militară în România, justificată de necesitatea apărării minorității maghiare din Transilvania, dacă situația din România ar fi degenerate către un război civil.

Toate aceste informații  referitoare la reformele adoptate de țările socialiste, precum și cele despre posibile modificări ale frontierelor europene, din păcate nu au fost utilizate corespunzător de conducătorii României.

În perioada evenimentelor din decembrie 1989, Ioan Todericiu nu a primit nicio informație despre ce se întâmpla în țară. În aceste condiții, și-a continuat activitatea, acționând în toate cazurile, conform intereselor României, fiind preocupat de depășirea cu bine a situației dificile prin care trecea țara. A fost călăuzit în această perioadă de simțământul de bun român. Probabil că cel mai dificil moment al misiunii de atașat militar la Budapesta s-a petrecut în februarie 1990.

Cu mult înainte ca în România să se realizeze un monument dedicat eroilor martiri din decembrie 1989, în Ungaria a fost inaugurat un monument dedicat participanților la revoluția română din Timișoara. Ziarul maghiar central de mare tiraj  „Nepszabadsag” din 28 februarie1990, publică articolul „Obeliscul Timișoarei”, care descrie ceremonialul inaugurării  monumentului: „Tinerii Liceului Militar Lekey Vanos din Eger au ridicat ieri (27 februarie 1990), un obelisc în memoria eroilor morți în revoluția română. Sărbătoarea comemorativă care a avut loc în curtea colegiului  a cuprins cuvântarea religioasă ținută de preotul reformat Kadar Zsolt care a binecuvântat prietenia dintre tineretul maghiar și cel român și a inaugurat obeliscul. La invitația ministrului apărării, Karpati Ferecic, la ceremonie a participat și colonelul Ioan Todericiu  atașatul militar și aero la ambasada României la Budapesta, care, în cuvântarea rostită în limba maghiară, a mulțumit poporului maghiar pentru sprijinul moral, politic și material primit sperând în idealul de prietenie între cele două popoare”.

Am discutat în mai multe rânduri cu Ioan Todericiu despre participarea la acest eveniment, reproșându-i în mod deosebit conținutul cuvântării ținută cu această ocazie. Cu amărăciune, mi-a relatat că a participat la eveniment, doar după ce a obținut aprobarea șefilor de la București. Mai mult a recunoscut că discursul său a fost întocmit la București, lui revenindu-i doar sarcina să îl citească. Find militar, Ioan Todericiu, deși conștient de rolul important jucat de Ungaria pentru înlăturarea regimului comunist condus de Nicolae Ceaușescu, a trebuit să accepte acest compromis. În memoriile sale, Ioan Toderociu notează cu năduf : „Nu puteam vorbi altfel. Eram diplomat și nu puteam să mă apuc acolo să fac niște comentarii de genul: Au fost luptătorii voștri, sau...”.

Din păcate comisiile parlamentare, istoricii români, civili și militari, care au analizat desfășurarea evenimentelor din decembrie 1989, nu au manifestat nici cea mai mică intenție de a lămuri misterul acesti monument ridicat în curtea unei unități militare din Eger, în cinstea victimelor din perioada menționată.

Notă - În elaborarea articolului am utilizat lucrarea „România în contextual schimbărilot politice, economice și sociale din Europa Centrală și de Est din anul 1989”, publicată de colonelul Ioan Todericiu, în anul 2019, la editura bucureșteană Stefadina, precum și documente puse la dispoziție din arhiva persoanală a acestuia.