Desfiinţaţi-ne. Reinventaţi tribunalele populare!

Ştiu, nu vă interesează nimic din ce ar putea întina imaginea vestalelor anticorupţiei. Îmi scriu oameni dezamăgiţi pentru ca susţin Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (S.I.I.J.). Îmi scriu oameni care nu înţeleg de ce atâta zarvă pentru S.I.I.J. Oameni nemulţumiţi de judecători. Oameni supăraţi pe judecători. S.I.I.J. nu ar fi fost ciuca bătăii unor grupuri de interese dacă activitatea ei nu ar viza, în final, devoalarea abuzurilor comise în numele luptei anticorupţie.

Da, pentru cei care au deschis mai târziu „televizoarele”, pentru adulatorii cătuşelor cu orice preţ, lupta anticorupţie a făcut nenumărate victime colaterale. Ştiu, nu credeţi nimic din ce se spune. Presa care dezvăluie mizeriile din spatele cortinei este aservită și vândută ruşilor și coreenilor și extratereştrilor. Ştiu, nu vă interesează nimic din ce ar putea întina imaginea vestalelor anticorupţiei. De aceea, vă doresc întoarcerea la acea perioadă.

Vă doresc să gustaţi din plin, pe propria piele, dulceaţa cătuşelor. Vă doresc sa fiţi târâţi în fata camerelor de luat vederi, cu o „pisi” parţial alfabetizată, băgându-vă un microfon în gură și salivând de plăcere când vă întreabă: „Cât aţi furat? Cum aţi furat?”. Vă doresc sa staţi nevinovaţi în celulă, alături de criminali și violatori, în timp ce cei dragi nu mai pot ieşi din casa pentru ca „boborul” v-a condamnat deja, pentru că „așa a zis la tv”.

Vă doresc sa fiţi judecaţi de judecători cărora li se flutură, discret, un dosar început pe numele lor în urma cu 5 ani, care stă prin sertare, suficient cât să poată fi atenţionaţi… dosar început la plângerea unui condamnat, care ar vrea și el să plece mai repede din penitenciar. Vă doresc să trăiţi „într-o ţară ca afară”, cu diferenţa că veţi fi judecaţi la televizor, înainte de a apuca să vedeţi acuzaţiile, în lipsa unui avocat, pentru că toţi vor fi prea timoraţi ca să vă apere. Vă doresc apoi să vă întrebaţi unde au fost cei care trebuiau să ia atitudine împotriva grozăviilor astea. Si apoi să vă spun, precum un clasic în viaţă, „Ghinion, i-au ciuruit”.

Desfiinţaţi tot: secţie specială, pensii și salarii. Desfiinţaţi-ne și pe noi. Reinventaţi tribunalele populare. Apoi, plini de elan, mergeţi degrabă la stăpâni și lăudaţi-vă: „I-am condamnat pe toţi. Am învins!”.

Sunt judecătorii vinovaţi?

Sunt judecătorii vinovaţi? E o altă întrebare care revine în mesaje.
Da, suntem vinovaţi.
Că am tăcut atâta timp. Că am întors capul. Am crezut că, dacă nouă nu ni se întâmplă, răul nu există.
Nu suntem eroi şi nici nu avem pretenţia să fim trataţi ca atare.
Sunt printre noi oameni care nu au ce să caute aici? Da!
Sunt printre noi oameni cărora nu le pasă? Da!
Dar pentru asta nu ne blamaţi pe toţi! Nu ştiţi cât am muncit să ajungem aici şi nu aveţi habar cât muncim.
Ştiu, nu vă interesează asta. Vedeţi doar că am pus pe liber un infractor despre care voi ştiţi sigur că trebuie executat. Vă pricepeţi la legi şi proceduri, ştiţi exact cine trebuie condamnat şi la câţi ani. Dacă unul dintre noi greşeşte, este infractor. Şi noi, toţi ceilalţi, la fel ca el.
V-aţi întrebat vreodată ce simţim când aruncaţi cu pietre în noi? Nu vă interesează, ştiu. Greşim. Uneori grav. Greşelile noastre produc consecinţe în vieţile voastre şi e normal să răspundem.  Ce nu ştiţi voi este că răspundem; nu, nu suntem lapidaţi, cum ar vrea unii.
Citiţi legea care prevede care sunt abaterile disciplinare şi veţi vedea că tot alfabetul nu a fost suficient pentru câte sancţiuni există. Nu vreau să victimizez magistraţii. Vreau doar să ştiţi că suntem oameni supuşi greşelii. Şi că răspundem pentru asta.
Mulţi dintre noi am fost, la rândul nostru, victime. Şi nimeni nu ne-a apărat. Dimpotrivă.
Azi vi se spune că e nevoie să fim aduşi, din nou, „pe drumul cel bun”. Când se va întâmpla asta, veţi suferi şi voi. Pentru că, cei puţini care am strigat, vom dispărea.
Şi veţi spune, vorba unei colege dragi, că au existat cândva judecători…