„O tragedie-n roșu aprinde lanul/ Scrisă de Dumnezeu, tragedianul” (Șerban Codrin Denk, Rodierul, V, 8)

Castigat ridendo mores? Moravurile se îndreaptă  prin râs?  Ce căstigați? „Azi doar de căsting auzi”, scrie Paula Romanescu în Să râdem! Caragiale e cu noi și ni-i  plină țara de umor. Zâmbim strâmb, râdem și nu-i râsul nostru.

„La vie et la grammaire ça fait deux?”, întreabă  scriitoarea, în aceeași carte de eseuri, Întâmplarea ca o viață de om, EdituraTiparg2018. Și răspunde în Masculin - feminin - Întregul întregit„Poate doar dacă se vrea ca viața să rămână mereu corigentă la conjugarea verbului a fi.”

De câte ori zappez pe toc-șocuri politice, îmi vine să-i oblig pe participanți să-și înghită vorbele. „Să ne respectăm pe noi însuți”, cere un homo politicus din cele 235 de partide postsocialiste […].

„În plan discuțional”, cum zice un liberal, politicii noștri se dovedesc cei mai ignoranți. Și cîț(i) n-au pălăriile politice mai mari decât capetele. În planul scrierii, orice e posibil.  Flutur n-a scris cu oi, pro Băsescu, pe dealul Sucevei?

Ia uitați-vă cine-i în spatele lui Ciucă: bărbatul cu nume de fată Marilen, progresistul Moraru (oare cum se împacă recentuț cu „spiritul patriotic”, că nu-l agrea deloc?), finanțistul care ne aduce noutăți „în ce privesc”(sic!) finanțele, taxele, facturile, ministrul Agriculturii, care ne sfătuiește să intrăm la cumpărături alimentare numai după ce mâncăm și asta ca să  mâncăm mai puțin (eventual „un ridichi”), iar generalul  ne asigură că suntem „siguranțați”. Cutare (i-am uitat numele) se laudă că este bun „organizant”, că bun organizator nu este. Începem să ne obișnuim cu cele „doișpe” clase ale lor? Cam da.

Cîțu, fostul șef liberal, nu-i singur nici după Congresul Pandemiei: „Eu sunt înconjurat de principii și de valori liberale”, a afirmat în 2 aprilie, 2022. Și dacă ar fi singur, ce? Xi Jinping a venit la București (guvernul Boc taman căzuse, în octombrie 2009), a fost lăsat singur pe aeroport și  dus apoi la… Muzeul Satului. Era atunci vicepremierul Chinei. Nu avusese loc Olimpiada de iarnă la Beijing (februarie, 2022), când Putin+ Xi = Love, că în alt fel s-ar fi regrupat putiniștii, dornici de „părăzi” militare. Cât despre useriști, ei vor o Românie fără granițe, dar ale Ucrainei trebuie apărate. Ale noastre, nu, o să le apere Dumnezeu.

„Cine nu știe să nu vorbește”, spune un politician. Nici să nu scrie lucrări de doctorat plagiate. Cum stau cu limba română guvernanții? Dar cum stau cu matematica, dacă au cumpărat vaccinuri pentru 50 de milioane de români, cum a numărat Laurențiu Botin, în  emisiunea 100%. Au întrezărit cumva România Mare, cu recuperarea teritoriilor luate de ruși și de ucraineni? Deocamdată, vaccinurile expiră și le plătim, iar guvernatorul BNR ne îndeamnă să bem ceai de tei, pentru „calmitate”.  Cuvânt inventat de dumnealui  pe fondul calamității numite  scumpiri de alimente. Ca să rimeze calmitate cu calamitate?

Majoritar, verbomanii, care nu spun nimic în emisiuni, sunt și inși neplăcuți la vedere. Unii par creaturi de laborator. Alții, cu cât sunt mai urâți, cu atât se pozează mai des. Putem vedea cum chelește Cîțu, cum se îngrașă Ciolacu, cum năpârlește Turcan, care nu mai propaghează nimica. Ei, da, avem bucuria bustului când apare Udrea. După ce s-au plâns  cadavrele pandemice, e plânsă Nuți Udrea  (vai, 6 ani de pușcărie!). Unde-o fi? Că nu-i acasă. Dar Băsescu-Petrov nu-i deplâns că a rămas fără SPP? Titlu posibil : „Informatorul și frumoasa”. A, nu-i o aluzie la „Frumoasa și Bestia”.

Tolcșoistele se plâng că, dacă vorbim unii peste alții, nu ne mai auzim, dar ele vorbesc tare peste toți. Cred că asta și vor: să taie ideile celor care le au.În cartea lui Orwell, 1984, mai actuală ca oricând, de parcă ieri a fost scrisă, funcționează Ministerul Adevărului care se ocupă de știri, divertisment, propagandă. Motto-uri: „Războiul este pace; Libertatea e sclavie; Ignoranța e Putere”. A apărut și sintagma, des uzitată, „narativul fals” sau „narativa falsă”. De ce nu i s-ar spune narațiune falsă? E prea aproape de ficțiune?

Vreau o vorbire normală, o limbă vorbită gramatical. E mult? Cum poate să fie purtător de cuvânt pentru „p-partidul”său (U.S.R.) un biet bâlbâit, imposibil de urmărit, dar ju-ju-judecător a toa-toa-toate și tot ? Limba legată rău parcă-i spune: Mai taci, Ungurene! Unii se află la limita normalității psihice. Înjură (înjurătura se deprinde cel mai repede) ca descreierații, scoțînd mai multe urlete decât cuvinte. Cretini vocali sunt cu duiumul, puși pe atacuri grosolane. Ignoranța are multă răutate în ea. A reapărut cuvântul mârșav, emis de Orban.

În ce mă privește, rămân la ideea despre canale și răul pe care-l fac pentru rating, în aceste vremi amestecate. „Rămâneți cu noi: urmează «Nucleara!»”. Nucleară care scoate  fâs. Iar tărăboiul multelor posturi nu contenește.|Ne salvează publicitatea la „noii bărgări”, ne optimizează reclama la nu-ș ce detergent: „Fără cute și fără mirosuri neplăcute”.

Chiar de ziua lui Eminescu, 15 ianuarie a.c., o poetă se gândea la cochilíe (în rimă, pesemne, cu chelie), unde îl vedea vârât  pe cel nepereche. Am spus pereche? Nu se mai zice pereche, ci perecușă, ca nu cumva să discriminăm cuplurile de același gen. După cum nu se mai spune soțul, ci partenerul (cu acte sau fără). Soț-soție ies din discuție. Curând, tată și mamă.

De 1 Mai, citesc că publicistul George Buhnici s-a adresat Academiei pentru a scoate din limba română cuvântul DA, ca să nu fim luați drept slavi. Ești în pericol , MagDa, mă avertizează  Gabriel Mardare. Bine-bine, semnez doar Mag. Și, ironic-jucăuș: „Dar cu dadaiștii ce facem?”

Lui Buhnici i s-a dus buhul cu aberația asta. Și cum și-a dovedit inimă de dac, vrea să știe cum se spunea DA în limba dacilor. N-am pomenit o propunere mai năucă. Nauka înseamnă, po ruski, știință. La noi, a ajuns năuc(ă). Oare istoricul literar Mihai Zamfir nu regretă că a scris despre români (în seria mai veche a  „Daciei literare”), că sunt „slavi romanizați”?

Din cei 26 de „soldăței ai hârtiei”, cum le spune Nikos Kazantzakis în Raport către El Greco, Zelenski vrea să-l sacrifice pe Z, ca și cum numele său n-ar începe cu litera asta. Elenski, așadar, a demontat bannerul din Piața centrală din Cernăuți, reproducând prima atestare documentară a orașului. Documentul emis de Alexandru cel Bun (în 8 octombrie, 1408, vă rog!) a fost înlocuit cu steaguri: unul al UE, altul al Ucrainei. Noi ignorăm steagul, când nu-i batjocorit și așezat în bernă pe primării transilvane. Asta când nu se refuză, ca primarul din Sf. Gheorghe, să se așeze drapel românesc pe clădirea oficială. Dar orice e posibil în Le discours de la guerre, casă apelez la AndréGlucksmann. Aud că vom fabrica rachete. Ne vom iubi nu pe tunuri, ci pe rachete?

„Limba noastră-i azi bolnavă”, spune într-un catren Paula Romanescu, iar cei care vor s-o dreagă o schilodesc și mai rău. Sunt gramerieni care  propun greșeli de limbă ca fiind corecte, înnebunindu-i pe elevi. Merge și așa, și așa. Managerul menegeriază, de pildă. Dacă președintele cere, în pronunție originală, ca și democrația noastră, „discuțe” pe constituțe”, nu-i exclus să se elimine Legea limbii române formulată de George Pruteanu, că tot nu se respectă.

De dialogat nu mai dialogăm normal. Omul se împlinește prin comunicare cu oamenii, comunicare  animată de iubire. Dar cine să-l mai asculte pe Jaspers, în plin discurs al urii? Sau pe Noica, pentru care cultura stă sub semnul ternar: comunicare/ comuniune/ cuminecare. De altfel, din ce în ce mai des, vocabula om e înlocuită cu sintagma „material uman”. Omul-mașină e controlat de tehnică și aici Vintilă Horia (ca și Valéry, ca și Ortega y Gasset) întrezărea perspectiva unei noi barbarii: arta dezumanizată, moartea civilizațiilor. Iar anticultura (se vede cu ochiul liber) e foarte agresivă. Civilizația de consum n-are nevoie de cultură. De asta vă arde? Să vă clarificați logic gîndurile, ca Wittgenstein? Se poate guverna și cu fracturi de logică. Cât despre limbă, un tip care tot apare participant, ca leu, la emisiunea Imperiul leilor  nici nu-și pune problema infracțiunilor gramaticale. 

Omul nou în varianta buleilor? Fără istorie (avaria istoriei e clară în manuale; iar școala  a fost cam de doi ani încoace nu altceva decât „focar de infecție Covid 19”), fără memorie, fără cruce, familie, limbă. Vom vorbi în Noulimba imaginată de Orwell? Vocabular redus, idei simpliste, exprimare simplistă, toate ușor de controlat? Vom vorbi în esperanto? Dumnezeutragedianul (cum îl vede Șerban Codrin Denk), care compune tragedii în canon antic, pe un  câmp sângeriu, de maci înfloriți, știe.

Notă - Articol apărut în „Ceritudinea” Nr. 119