Ceva îmi roade sufletul. Și pute urât. Ce observ că se întâmplă acum e un fel de scamatorie magică a globaliștilor de a-și duce la îndeplinire proiectul de înrobire a civilizației. Adică s-au hotărât să folosească două perdele de camuflaj ca să ne țină ocupați aiurea: „pandemia” și războiul din Ucraina. De parcă cineva avea nevoie de această gălăgie globală „legală” pentru a ne distrage de la programul vieții normale.
În timp ce focul cuprinde pădurea, viermii se orientează după fum. Imaginați-vă ce am fi făcut noi ca specie dacă nu aveam gogoașa-„pandemie” și războiul din Ucraina? Am fi continuat să trăim în bunăstare și să respectăm conștiința spirituală. Plantam și văruiam pomi, prășeam, iubeam, creșteam copii...
A fost atât de ușor pentru ei arseniștii, având ajutorul unui grup de specialiști persuasiune și în psihologia de control al maselor asupra blocului de est (care automat căzând comunismul au rămas șomeri sau erau plătiți prost ori s-au strămutat automat în Occiudentul, unde au dezvoltat și aplicat cele mai machiavelice mecanisme și tehnici de control și subjugare a maselor.
Sunt create și aplicate plase peste plase de îngrădire a drepturilor de libertate și independență individuală și spirituală.
A fost înăbușită Conștiința prin deconectarea de la Divinitate, prin ruperea de aproapele și dorința de cunoaștere.
Dacă nu cauți izvorul pentru a-ți stăpâni setea, vei muri. Poți trăi fără respect?
Dacă nu mai speri, dacă nu mai ai o țintă, dacă nu visezi și nu mai ai o taină, adică un al tău oare mai exiști?
Oare dacă ei îți confiscă apartenența la un ceva al tău zicându-ți că vei fi fericit singur și izolat, atunci ce te oprește să pui mâna pe sabie? Copiii nu mai sunt ai tăi, părinți nu mai ai și pe nimeni să iubești sau să te iubească, ce te reține să dai cu șobolanul de pământ? Apocalipsa?
Singura care a rămas încă liberă e Credința, Biserica. Și ea tace. Singura în stare să oprească șobolanii. Mâncați, beți și mergeți nicăieri!