„Privind înapoi cu mânie”, m-am tot întrebat, de ce, în timpul alegerilor prezidențiale din 2014, niște humanoizi urlau pe străzi „Joscomunismu’ !”… în limba română. Până acum nu găsisem un răspuns credibil, deși încercasem și ipoteza că ei ar fi vrut să coboare comunismu’ din cer, aici, jos, pe Pământ. Azi, însă, ajutat de lentoarea funcțională a tubului meu digestiv, care mă împiedică să am scaun normal, cred că mi s-a urcat scaunul la cap și am aflat răspunsul. Urlătorii considerau, pe bună dreptate, că în România anului 2014 ar mai fi fost ceva comunism în România şi vroiau să-l dărâme, ceea ce ar fi fost profund rațional. Doar nu și-ar fi putut propune, în 2014, să dărâme ceva dărâmat în 1989, nu?! Ce ar fi urmat să rămână în locul decojitului comunism? Păi, ceea ce fusese înaintea lui, adică socialism. Căci, nimeni, niciodată, în România, n-a urlat „Jos socialismu’ !”, deși România era republică socialistă, nu comunistă, iar societatea românească era societate socialistă, ba chiar una „multilateral dezvoltată”.
Cred eu, pe bună dreptate, urlătorilor „joscomuniști” nu le convine, de exemplu, că socialista întreprindere „Eletromagnetica” s-a transformat în comunistul „Electromagnetica bijniț park”. Nu le convine că acuma, în comunismu’ actual, trebuie să plătească școala pentru copii, pe când în socialism nu o plăteau, başca locuri de muncă asigurate, după... Și multe alte comunisme d-astea nu le convin și ar dori întoarcerea la socialismu’ care nu știu de ce a dispărut, din moment ce nimeni nu s-a ridicat împotriva lui. Şi, uiite-aşa, m-a ajutat scaunul să-i înțeleg pe aruncătorii de „molotoave” din Victoria Square.
Are dreptate grobianu’
Are dreptate grobianu’ când zice - în timp ce rânjește tâmp, înebunit de plăcere la huiduielile generate de ticăloșia care-i se revarsă printre bale - că P.S.D. atacă statul de drept. Păi, dacă P.S.D. nu ar fi slăbit statul de drept, un grobian care calcă în văzul lumii Constituția pe care a jurat să o respecte și să o apere, ar fi fost de mult la zăbrele, acolo unde, de altfel îl și cheamă alcooliții lui. Un stat de drept l-ar fi aruncat direct în haznaua istoriei, neîndemnat de nimeni, fără să ceară aviz de la U.E., de la MUE, sau de la Comisia de la Phenian. Ce trebuie să mai facă grobianu’ ? Să iasă în stradă și să dea foc Constituției, ca-n vremea revoluției culturale chineze? Că, de încălcat o încalcă și este deosebit de satisfăcut, judecând după rânjetul tâmp care i se lățește pe mutră. De blocat orice demers în interesul acestei țări, blochează. De rahat face România pe oriunde se duce. De reprezentat, însă, nu o reprezintă ca pe o țară aparte, independentă, cu limbă proprie. Deci, are dreptate grobianu’. P.S.D. împiedică buna funcționare a statului de drept.
La zăbrele (#)
Tot aud și văd niște cohorte de humanoizi care-și zic „haștag rezist”. Nu știu ce-o fi aia haștag, dar am văzut că folosesc semnul „#”. Nu înțeleg care-s criteriile după care presa, dar nu numai presa, citesc semnul ăsta ca haștag. În mod normal, în limba română, semnul ăsta nu poate avea decât două semnificații. Prima ar fi „diez”. Numai că, cei care-l folosesc n-au nici-o treabă cu muzica. Nici cu aia clasică, nici cu aia populară. Nu știu, cu manelele, poate… A doua semnificație este „zăbrele”. Văzând cum se manifestă în spațiul public cei care-și poartă acest semn în frunte, eu cred că asta este semnificația corectă. Adică, practic, ei se roagă să ajungă la „zăbrele”. Numai că, oamenii, trec pe lângă ei fără să sune nici la Poliție, nici la S.M.U.R.D., nici la „Salvare”, ba unii îi mai și aplaudă, probabil, în bătaie de joc. Atrag atenția onor cititorilor că „zăbrelele” nu se folosesc numai la bulău, ci și la… unele spitale specializate.
Un amic mi-a telefonat și m-a avertizat „Vezi să nu te trezești cu o « zăbrea » în cap!”. Pe bolnavi nu-i poți acuza, nu-i poți condamna. Mai ales când niște nemernici se folosesc de ei, lăsându-i să creadă că sunt altceva decât niște marionete în mâinile unor păpușari care, oricând le este lor bine, îi aruncă la gunoi. Alt amic m-a sfătuit să scriu „zăbrele” astfel încât să poată fi citit și de romglezi, aceștia fiind majoritari în România actuală. Are dreptate, așa că iată-l și-n romgleză: ză-brele.
Nota redacţiei: aşa cum susţine şi autorul, n-am auzit pe cineva urlând: din toţi rărunchii „jos socialismu’!” dar nici „Jos anarhia!”, sens în care enunţul foarte intuitiv al unui mai vechi participant la comentariile cursei în discuţie nu suportă contraziceri: „[...] motivul mă face să cred că nici elita europeană (și nu numai), nu prea mai știe ce dorește. Oricum, cu lozincile nu stăm numai noi extraordinar de „bine”… De multe ori ne fac de rușine oamenii politici din țări cu « democrații consolidate ». Je suis… !”[1]. Că mai marii urlătorilor Europei se comportă cu românii precum în fabula „Câinele şi căţelul” se vede şi se-aude. Ce se întâmplă între crizele acute de „sciatică etilică”, operaţiunile de urechere a nu prea conformiştilor est-europeni şi cadorisirea comisarilor babilonieni din partea unor „universităţi” mioritice fără studenţi, cu pergamente impostoare marca „Humoris causa”, a aflat întreraga Europa. Că hărăbaia U.E se clatină zdravăn e vizibil nu doar de pe malurile Dâmboviţei, ci chiar de pe Chomolungma - cum îi zic tibetanii Everstului. Aşa că priviţi cu atenţie în jur şi nu uitaţi: „Scapă cine poate!”.