Trăim vremuri cumplite, trăim psihoza isterizată a avanpremierei trecerii umanității prin apocalipsa Covidului în drumul spre iadul Marii Resetări. Și totuși, „oamenii rămân Oameni”. Puțini, dar ei există. Vă supunem atenției câteva rânduri drept dovadă a acestei afirmații. Tratați-vă sufletul și vă veți întări imunitatea în lupta cu răul.  Tratați-vă sufletul și-i veți învinge pe Bill Gates, Fauci și alți criminali eugenici. (Redacția ART-EMIS)

Prezentatorul de radio l-a întrebat pe miliardarul nigerian Femi Otedola, într-un interviu:

- Domnule ce vă amintiți că v-a făcut cel mai fericit bărbat din toate timpurile?

 Femi Otedola a spus:

- Am trecut prin patru etape ale fericirii în viață și, în sfârșit, am înțeles sensul fericirii adevărate.

Primul pas a fost să acumulez bogăție și resurse. Dar în această etapă nu am obținut fericirea pe care mi-am dorit-o.

A urmat a doua etapă de colectare a obiectelor de valoare. Dar mi-am dat seama că efectul acestui lucru este temporar și strălucirea lucrurilor valoroase nu durează mult.

A urmat apoi a treia fază de obținere a proiectelor mari. Atunci aveam 95% din aprovizionarea cu motorină în Nigeria și Africa. Am fost și cel mai mare armator din Africa și Asia. Dar nici aici nu am primit fericirea pe care mi-am imaginat-o.

A patra etapă a fost când un prieten mi-a cerut să cumpăr scaune cu rotile unor copii cu dizabilități. Aproape 200 de copii. La cererea prietenului meu, am cumpărat imediat scaunele cu rotile, dar prietenul a insistat să merg cu el și să le dau eu copiilor scaunele cu rotile. M-am pregătit și am plecat cu el. Acolo le-am dat acestor copii scaunele cu rotile cu propriile mele mâini. Am văzut strălucirea ciudată de fericire pe chipurile acestor copii. I-am văzut pe toți stând în scaune cu rotile, mișcându-se și distrându-se.

Parcă ar fi venit la un loc de picnic unde au împărțit un premiu. Am simțit o adevărată bucurie în interiorul meu. Când am decis să plec, unul dintre copii m-a prins de picioare. Am încercat să-mi eliberez ușor picioarele, dar băiatul s-a uitat la fața mea și mi-a ținut picioarele strâns. M-am aplecat și l-am întrebat pe băiat:

- Mai ai nevoie de ceva?

Răspunsul pe care mi l-a dat acest copil nu numai că m-a făcut fericit, dar mi-a schimbat complet atitudinea față de viață. Acest băiat a spus:

- Vreau să-mi amintesc chipul tău, astfel încât atunci când te voi găsi în rai, să te pot recunoaște și să-ți mulțumesc încă o dată.

Acela a fost cel mai fericit moment din viața mea!

Aranjament grafic - I.M.