Textul pe care l-a publicat domnul gl. Rogojan are și menirea de a descuraja eventuale demersuri viitoare de același fel cu ale mele, sau ale altor cercetători, inclusiv ale domnului profesor Troncotă. Are menirea și de a descuraja editurile să mai publice lucrări care nu convin șefilor fostei Securități. Cine are curajul să se pună cu ei? Dar, pe de altă parte, este o iluzie să credem că adevărul istoric va fi și în continuare împiedicat să iasă la lumină, de către acești cerberi ai „omertei", între care se află şi domnul Rogojan. Știind multe și citind cartea mea, printre rânduri, dânsul şi-a dat seama că dacă știu unele dintre lucrurile pe care le-am scris în carte, știu și altele. Așa cum în precedenta carte, „România în decembrie 1989. De la revolta populară la lovitura de stat", Sibiu, Editura Techno Media, 2010, nu am scris unele lucruri pe care le-am publicat doar acuma, tot așa mai sunt altele, care ar putea fi publicate într-o viitoare carte. Cât despre „cumetriile" dintre mine și domnul general Troncotă, la care face referire în textul mizerabil pe care l-a trimis prin toată țara, nu au existat și nu există. D-lui Troncotă nu i-am făcut nici un favor, ci i-am recunoscut, ca fost șef al unor structuri academice, niște merite, de aceea l-am angajat ca asociat la Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu, unde este actualmente titular. Dacă o colaborare până în prezent corectă, înseamnă „cumetrii", atunci, da, avem „cumetrii". Prezența mea în Consiliul Științific al publicației „Vitralii - lumini și umbre"- Revista veteranilor din serviciile române de informații, nu se datorează domnului prof. Troncotă, ci propunerii domnului general Iulian Vlad, acceptată de domnul director Filip Teodorescu și, desigur, de finanțatorul publicației, respectiv de S.R.I. Deci, din nou, domnul gl. Rogojan nu este foarte informat. În ultima vreme nu am mai publicat, pentru că mi s-a cerut să-mi modific textele și să ascund anumite umbre din istoria Securității, ceea ce nu am acceptat și prefer să fiu scos, decât să semnez lucruri neadevărate. Eu nu am cerut o poziție de onoare la „Vitralii" și nu mi-am oferit serviciile, ci am fost rugat. Fiindcă și eu mă pricep la informații, nu numai la istorie, știu de ce îl ponegreşte domnul gl. Rogojan în halul acesta pe dl. prof. Troncotă. Știu și de ce l-a reclamat fără temei la unul dintre foștii directori ai S.R.I. Faptul că nu a avut temei a fost stabilit de o comisie numeroasă de anchetă, numită prin ordin al directorului, care a constatat că reclamația dumneavoastră a fost calomnioasă.

Din alt punct de vedere, este frumos că domnul gl. Rogojan, că îi ia apărarea d-lui general Vlad. Și eu l-am menajat ani de zile, mai ales după ce s-a îmbolnăvit d-na Ana Vlad, Dumnezeu s-o odihnească. Dar, alegând să cercetez istoria contemporană și recentă și fiind o persoană care, prin natura poziției în societate, am cunoscut mulți oameni importanți, sunt în această situație de a considera că profesia este pe primul loc, iar ocolind zonele dureroase ale istoriei, și menajând cunoscuții, amicii şi prietenii, nu pot să fac nimic. Adevărul supărării domnului Rogojan, ca și al altor persoane implicate în marea trădare din decembrie 1989, este că, scriind această carte, am ridicat o lespede sub care fuseseră ascunse fapte mizerabile și unii dintre vinovații de trădare, pe care dumneavoastră îi apărați acum, inclusiv prin vechea metodă securistă de împroșcare cu noroi a celor care spun ceea ce nu convine și prin alte măsuri specifice. A mai scris că unele edituri au refuzat publicarea cărții mele. Da, de frica Securităţii! A băgat frica în români atât de tare încât le este frică de securiști și după un sfert de secol. Acesta este adevărul. Ei nu știu că, acuma, foştii securişti inofensivi ca niște gâze. Toți cei care sunt cercetători autentici, ca și cei din interiorul sistemului informativ, știu că eu am dreptate și am scris adevărul în cărțile mele, iar contrazicerile domnului gl. Rogojan sunt „fumigene" pentru opinia publică. Românii au fost bulversați 25 de ani de aceste manipulări! Ar trebui să se oprească! Este cert că adevărul supără, nu minciunile. Domnul gl. Rogojan a citit cartea mea scrâșnind din dinți, ca și alte cadre de comandă din fosta Securitate care se simt afectate și a scris recenzia mea tulburat și cu toate angoasele nemulțumirilor post-decembriste, reactivate. Dacă scriam minciuni, nu se supăra nimeni pe mine. Cei care spun adevărul au puțini prieteni și mulți dușmani... Cititorii nu vor înțelege mai nimic din disputa noastră. Pentru a judeca, trebuie citită cartea.

P.S.
1) Nu toate informațiile domnului gl. Rogojan despre mine și familia mea sunt corecte. Are scuza că pe vremea Ceaușeștilor, când dânsul era foarte aproape de vârf, eu eram doar un om de rând, cu dosar de cadre foarte prost. Dl. gl. Vlad nu l-a cunoscut niciodată personal pe tatăl meu, pentru că nu le-am făcut cunoștință. Dl. Vlad a vorbit doar telefonic, de mai multe ori, cu mama mea. Când ne-am cunoscut, dl. g-ral Vlad m-a căutat pe mine, nu eu pe domnia sa.
2) Dacă domnul gl. Rogojan a scris acele mizerii despre mine, doresc să vă spun că șeful dânsului are o părere foarte bună despre profesionalismul meu. Cu ocazia unei întâlniri a absolvenților unei clase de ofițeri de miliție, din vremea când dl. gl. Vlad era comandant, un colonel de miliție de la Sibiu, pe nume Remus Comănici, fost adjunct al șefului Poliției, l-a întrebat pe dl. general ce părere are despre istoricul Corvin Lupu. Dl. Iulian Vlad a răspuns: „Este un mare istoric!" Eu nu mă cred un mare istoric, dar știu un lucru: am scris cartea cu bună-credință față de cititori și față de profesiunea mea.
3) Cu vreo doi-trei ani în urmă, dl. gl. Vlad mă ruga să îl ponderez pe dl. col. Filip Teodorescu să nu „mai fluture stindardele" fostei Securități, că nu este bine. Un serviciu secret trebuie să stea în umbră. Nu cumva și domnul gl. Rogojan „flutură stindardele" și rosteşte minciuni?