Din ciclul „Vechi, dar bune”

Stimate nene Iancule,

Ambetat de tristețe şi turmentat de scumpiri bezmetice, îți compun această misivă tristă şi de adio, că ce mă enervează când vine vorba despre opera matale, este gogorița că satira își păstrează actualitatea, că personajele seamănă leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, pungași, mahalagii, hahalere, baga Să avem rezon, coane Iancule, tălică ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. Ești mărunt, neicuşorule! Ia hai, să te cocoșez cu niscaiva exemple.

Matale știi cât ar costa acum o masă la „Iunion”? Şi câtă verzitură îi lipești pe frunte manelistului minune, care tine acuma locul lui I.D. Ionesco? Şi să te văd eu dacă ai corajul să vii pe jos de la „Iunion” acasă, noaptea. Că te dezbracă lotrii cu ranga. Heavy metal!

Dacă ai vedea cine-i acușica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus” şi nu te-ai trezi din beție decât să te închini.

Suntem o țară penală, meștere! De la parlament la guvern, toate mangafalele cu funcții sunt în libertate condiționată. Nu ştii cum şi cât se fură. Răcnesc gazetele de vuiesc Carpații! Şi toate oalele sparte le plăteşte poporul acesta de coate-goale, care nu mai visează castele în Spania. Visează căpșuni. S-au înmulțit nesimțiții şi proștii şi vorba matale: „Cu prostia te poți lupta, dar ea întotdeauna învinge!”.

Zicea Nae Ipingescu: „Să nu mai mănânce nimeni din sudoarea, bunăoară, a unuia ca mine sau ca dumneata şi să şază numai poporul la masă, că el e stăpân”. Mai mult de jumătate din popor e în mare mizerie şi tot atâta ar vrea să-şi lase țara. O să zici că le crapă obrazul aleșilor? Ei, aş!

Unde este Rica Venturiano cu al lui „Angel radios”? E timpul cocotelor. Zița, Veta, Joițica, Didina sau Mița Baston au fost sfintele-sfintelor. Parașutele au acușica golaveraj la televizor. Să vezi chestii deochiate, nene Iancule! S-a uitat şi Bubico al meu la o emisiune şi de atunci nu mai latră. Guiță!

Domnul Goe e ticsit de droguri şi mamița vorbește la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida şi soața şi-au depus pensia la pubelă, de unde şi mănâncă, Tipătescu este Nașul mafiei județene, Dandanache face tocşouri de seară, jupân Dumitrache zis „Titircă Inimă-rea” e primar şi milostivește cu parcuri moca toate rubedeniile.

Se face Capitală până la matale la Ploiești, numa’ borduri şi mijlocul rămâne așa cu gropi, cu mahalale fără apă şi canal, fără buleftrică.

Cațavencu combate la gazetă contra marilor corupți, el fiind curat, deoarece până şi banii lui au fost spălați. Ghiță Pristanda e finanțist acu’, din negoțul cu mașini furate, alte fapte necurate ca şi șpăgi nenumărate. Până şi frizerul Nae Girimea se minunează câtă prostime s-a umplut de mătreață şi câți politicieni de valută. O soţietate fără prinţipuri morale şi cinste, care va să zică.

Mădălin Voicu vorbește romanes, la televizor, cu frații şi surorile lui, la care s-a dat dezlegare să belească Europa. Fericiți că au un de-al lor care îi înțelege, fiind apropiat de ei ca nărav şi poftă de viață. În țară, băieții deștepți la matrapazlâcuri au strâns averi din care să se îndestuleze toate loazele lor, până la două mii paş’opt. Se fac mafioți unii pe ăialalți şi mă jur pe cursul valutar că au dreptate toți. Dacă nici ei nu s-or ști între ei?...

Altminteri e „criză teribilă, monșer”. Dacă ai cunoaște Parlamentul de acum i-ai dedica „Năpasta”, promisiunilor guvernului schița „1 aprilie”, Justiției „Lanțul slăbiciunilor”, vieții noastre politice - „D-ale carnavalului”, scrisoarea către FMI şi Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdută”, iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoasă”. Bravos națiune! Egzistă niște unii care zice că suntem „Tara lui Caragiale”. Ei, aș! Moravurile de pe vremea matale erau parfum.

Şi atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cică dă-i, Doamne, românului mintea de pe urmă şi pe urmă el votează la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis că românul s-a învățat să aibă din toate câte nimic.

În fruntea soţietăţii s-au aburcat mitocanii şi nu le poți bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai învățat) mitocanul se naște jignit. Încolo, frică ne e că ne-am născut în România şi o să murim în Becalia! Dar să fim optimişti, că dacă nu murim o să fie şi mai rău!

Un matze-fripte, coate-goale,
Ce-i este dor de matale!...

Dan Mihăescu - umorist, scenarist și regizor român (n. 5 iunie 1933 - d. 24 ianuarie 2013, Bucureşti.