În Encicopedia sovietică moldovenească şi în alte surse sovietice stă scris că satul Plop din judeţul Soroca (din actualul raion Donduşeni)  a fost atestat pentru prima dată la 1780. Greşit. În realitate, această localitate a fost menţionată pentru prima dată în cartea de întărire a daniei, semnată de către domnitorul Moldovei Ierimia Movilă la 17 decembrie 1599. Amputarea cronologică a două veacuri de existenţă a unei localităţi provine, probabil, dintr-o neatenţie perpetuată. Eroarea cronologică perpetuată, care ar trebui să ia sfârşit, s-a produs din  neobsevarea de către arhivari a înlocuirii toponimul  Teistreni (Treisteni,Trăisteni) cu Plop. Extinderea pe direcţia nordică a Teistrenilir (Trăistenilor) cu mahalaua Plopi, numită astfel  de la arborii de plopi foarte înalţi din ponorul din apropiere, a determinat  faptul că drumeţii veniţi  dinspre Donduşeni intrau în sat prin mahalaua Plopi.

Pe când eram copil, partea satului Plop, unde m-am născut lângă apa Cuboltei, era  numită Treisteni... Schimbările toponimice nu sunt ceva neobişnuit. Aşa, Cetatea Albă a purtat denumirile Tira, Ak-Libo, Moncastro, Cetatea Albă, Akerman, Cetatea Albă şi în prezent, prin grija ruşilor, Belgorod-Dnestrovsc. În ţinutul Sorocii, spre exemplu, iniţial, satul Ţaul se numea Gorodici, satul Fântâniţa - Hnilavod(e)a, satul Târnova - Tărnauca. Etc.

Cercetătorii români, în culegerile de documente medievale, indică  un şir de surse documentare ale vremii despre satul Teistreni (Trăisteni) din ţinutul Sorocii. Desigur, în traducere din limba slavonă, care era limba cancelariei în vechea Moldovă. Cancelaria scria Teistreni. Traducătorii ulteriori, urmând regulile ortografiei în vigoare, scriau Trăisteni.Acum documentele traduse. În culegerea de documente „Documente privind istoria României. Veacul  XVI. Moldova”[1] găsim informaţia despre: „... trei sate anume Trăisteni, cu iaz şi cu mori în apa Coboltei şi altu sat Tărnauca şi satul Hnilovodea, deasupra Răutului, care aceste sate sunt într-un hotar în ţinutul Sorocii”.

Ce semnifică aceste trei toponime? Teistreni putea însemna Trei stâne sau mai degrabă un derivat de la traistă - cuvânt de origine balcanică, ce denumeşte
- săculeţ din pânză groasă din care se dau grăunţe cailor;
- un săculeţ din ţesătură ori piele, ornamentat, cu  o baieră pentru a fi agăţat, utilizat pentru păstrarea şi transportarea unor obiecte şi a merindei...Gnilavoda (Hnilavodea) e format din două cuvinte slave gnilaia voda, care se traduc în română apă nesănătoasă...Târnova (în România avem localităţile Târnăveni, Târnova, Târnăviţa, râurile Târnava Mare şi Târnava Mică, Podişul Tărnavelor) - ce o fi însemnând? Ceva făcut din nuiele împletite - de la cuvântul târnă - coş, stup de albine, unealtă de pescuit peşte mic.
Revenim la actele medievale. „Condica Mănăstirii Voroneţ”[2] include  surse documentare despre Trăisteni-Soroca. Condica, precum ştim, e un  registru, unde este notată activitatea  -  deci, între Voroneţ şi Teistreni (Trăisteni) au existat relaţii  înregistrate în cancelaria mănăstirească.  Multe înregistrări.

Vl. Nica, în lucrarea sa „Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi”[3] scrie că satul Plop r.Donduşeni a fost atestat la 17 decembrie 1599. Zicem, această zi ar putea fi aprobată ca Ziua satului. La 17 decembrie 1599, domnitorul Ierimia Movilă a întărit actul de danie  al marelui vornic al Ţării-de-Sus, Grigorcea către Mănăstirea Voroneţ. Acest înalt demnitar (cârmuitorul suprem, judecătorul suprem al ţării) dăruia Mănăstirii Voroneţ trei din moşiile sale din ţinutul Sorocii.

Mănăstirea Voroneţ a fost ctitorită de către Ştefan cel Mare, în anul 1488, la sugestia lui Daniil Sihastrul. În acele locuri pitoreşti era un schit de lemn, unde a trăit David - schimnicul Daniil. În ceas de cumpănă, Ştefan cel Mare s-a dus şi a cerut sfat sihastrului. „Şi s-au spovedit Ştefan-vodă la dânsul. Şi au întrebat Ştefan-vodă ce va mai face că nu poate să se mai bată cu turcii: închina-va ţara la turci au ba? Iar sihastrul au dzis să nu o închine, că războiul este al lui, numai după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo, în numele Sfântului Gheorghe, să fie hramul bisericii” (I. Neculce). Marele voievod a plecat spre Cernăuţi şi Hotin, a strâns oaste şi a bătut pe turci, până i-au trecut de Dunăre. „Şi întorcându-se înapoi Ştefan-vodă, s-au apucat de au făcut mănăstirea Voroneţului. Şi au pus hramul bisericii Sfântul Gheorghe” (I.Neculce). A fost ridicată în mai puţin de patru luni. Ctitorul a dăruit mănăstirii trei sate, mori, vii, prisăci.

Biserica Sf. Gheorghe, ca arhitectură şi pictură exterioară, este un fenomen unic în arta universală. Este printre primele biserici, unde a fost creat stilul arhitectonic, denumit stil moldovenesc, unde a fos utilizată  şi bolta, intrată în istoria arhitecturii mondiale ca boltă moldovenească. Culoarea albastră, folosită în picturile exterioare, unice în lume, spre deosebire de culoarea albastră tradiţională care se decolorează sub razele solare, a rămas intactă deja 520 de ani. Nu se ştie taina acestei culori, denumite albastru de Voroneţ. Aici a fost scris tetraevangheliarul de la Voroneţ

De pe timpurile lui Daniil, canonizat ulterior ca Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, Mănăstirea Voroneţ era o lavră a isihasmului românesc. Acolo se află mormântul lui Daniil. Dania marelui vornic Grigorcea, din anul 1599 a pus în legătură cele trei sate sorocene cu Mănăstirea Voroneţ. În continuare, voi reproduce textul (tradus) al cărţii de întărirtură  de către domnitorul Moldovei  Ierimia Movilă a transferului către Voroneţ a satelor Teistreni, Ternauca şi Gnilavoda.

„1599 (7108) decembrie 17. Suceava - Carte domnească de întăritură de la Eremia Movilă voievod mănăstirii Voroneţ pentru satele Teistreni, Ternauca şi Gnilovoda în ţinutul Soroca, dăruite de marele vornic al Ţării-de-Sus Grigorcea. Carte de întăritură a domnitorului Eremia Movilă pentru trei sate, anume Teistreni, Ternauca şi Gnilovoda, numit Ghisdita, mănăstirii Voroneţ 1599.

Noi, Eremia voievod din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei. Au venit înaintea noastră şi înaintea boierilor noştri mari şi mici, credinciosul şi cinstitul nostru boier, panul Grigorcea, marele vornic al Ţării-de-Sus de a da cu bună voie, de nimeni silit nici asuprit şi a lăsat înainte de moarte ale sale drepte ocine şi privilegiile după care îi aparţin acele trei sate, anume Teistreni, cu iaz şi cu mori, satul Ternauca şi satul Gnilovoda, mai sus de Răut, şi toate aceste sate sunt moşii din ţinutul Sorocii.
El a dat sfintei mănăstiri Voroneţ, unde-i biserica închinată sfântului mare mucenic Gheorghie, purtătorul de biruinţe, şi unde se odihneşte trupul şi sufletul tatălui nostru Daniil, printre sfinţi. Şi acest Grigorcea a spus, că şi trupul său acolo să fie înmormântat.
Şi singur a scris sfintei mănăstiri cu privire la satele mai sus pomenite şi cu mare jurământ şi blestem a zis ca nimeni din rudele sale să se amestece la aceasta. Iar dacă cineva va încerca să clintească această carte de danie, acela să fie blestemat împreună cu de trei ori blestematul Arie, şi să nu aibă parte de bunătatea lui Dumnezeu, făcătorul cerului şi pământului.
Şi apărătorul nostru din mănăstirea sus numită să aibă grijă ca din an în an, în ziua sfinţilor Mihail şi Gavriil să se slujească în biserică în amintirea lui şi a părinţilor lui.
Şi numeni să nu se amestece la aceasta.
Scris la Suceava, în anul 1599 (7108), luna decembrie, 17 zile.
Domnul a poruncit.
Stroici, marele logofăt a dictat.
Dumitru, al doilea logofăt a scris.
Tradus la 2 ianuarie 1782, la Suceava.
Lopeiski, locotenent major”[4].

Un lucru interesant. Întâmplător sau nu, în toate cele trei sate menţionate, biserica poartă hramul Sf. Mihail... (La Târnova - bisericuţa veche). Mersul istoriei a adus stricăciuni, schimbări economice-sociale. Viaţa monahală în Voroneţ s-a întrerupt în anul 1775, după anexarea Moldovei de Nord la Imperiul Habsburgic. Raptul s-a făcut cu complicitatea otomanilor şi a ruşilor.  Dar blestemul marelui vornic Grigorcea  „...dacă cineva va încerca să clintească această carte de danie, acela să fie blestemat...să nu aibă parte de mila lui Dumnezeu...”, precum şi alte blesteme istorice, au căzut pe cele imperii hrăpărăţe de s-au destrămat.

Viaţa monahală în Mănăstirea Voroneţ s-a reluat la 1 aprilie 1991.

Cu toţii, şi în primul rând, comunele Plop (Teistreni), Târnova (Ternauca) şi Fântâniţa (Gnilovoda) să reluăm firul legăturii spirituale cu Mănăstirea Voroneţ!

--------------------------------
[1] Documente privind istoria României. Veacul  XVI. Moldova, vol. IV, pag. 275.
[2] Condica Mănăstirii Voroneţ,Suceava, ed. Florea Marian, 1900, p. 55-68.
[3] Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi, vol.II, 1991, pag.144.
[4] Moldova în epoca feudalismului. Documente slavo-moldoveneşti. Veacurile XV-XVI. - Ch., vol.II, 1978, pag.380-381.