Cunoașteți povestea măgarului? Eh, v-o zic așa, pe scurt. A fost odată un țăran zgârcit nevoie mare și cam neghiob. Ei, nu era chiar așa de neghiob precum guvernanții noștri, că ar fi murit de foame, dar era cam cel mai nătărău din satul lui. Și țăranul nostru avea un măgar. Fiind un an secetos și fiind el și foarte strâmtorat, ce și-a zis? Să-și învețe măgarul să mănânce mai puțin sau chiar deloc... Azi mai puțin, mâine și mai puțin, până a ajuns să-i dea două paie pe zi, apoi un singur pai... Și muri măgarul. Și mare fu supărarea țăranului și amarnic se jeluia:

- Of, of, muri și ăsta acum, când mai aveam un pic şi-l învățam să nu mai mănânce deloc.

Care-i rostul acestei povești? Uite, mai zic una, să ziceți dacă vedeți vreo legătură. A fost odată ca niciodată, bine ar fi fost să nu fi fost, dar din păcate încă mai este și astăzi, sperăm că nu pentru încă multă vreme, un afacerist viclean nevoie mare și căruia i-a mers buhul că-i tare deștept și mare filantrop, Bull Greiț pe numele lui. De frumos nu-i deloc deștept, cam cât o blondă bună. Doar a plătit tembeliziunile să-l laude. Marea lui pasiune este fabricarea vagginurilor. Baiul cu el e că atunci când ajunge în fața camerelor spune tot felul de lucruri trăsnite. Ba spune că vrea să facă o treabă bună cu vagginurile și să salveze planeta, reducându-ne cu vreo 95%, ba zice că vrea să ne salveze pe toți și să ne facă sănătoși tun, să trăim tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Și cum vrea să facă asta? Ați ghicit, prin vagginuri!

Știind principiul „ce nu te omoară te face mai puternic”, Bull Greiț a decis să pună câte un pic de otravă în fiecare doză. Dar nu cu intenția de a ne face rău, nuuu, doamne ferește! Ci pentru a ne întări și a ne face mai puternici, chiar nemuritori dacă s-ar putea.

Zis și făcut. Injegtarea a mers ca focul sălbatic, și Greiț își freca ghearele de bucurie că înțepații deveneau tot mai sănătoși și mai puternici. De deștepți nu mai zic, creșteau în deșteptăciune într-o singură zi cât neînțepații într-un an. Când deodată, ce să vezi și să nu crezi? Încep să cadă înțepații ca spicele... Și unde nu începe Greiț al nostru a se jelui, de-ți era mai mare mila de el, sărăcuțul...
- Vai de mine și de păcatele mele, copchilașii mei dragi! Cum se mai prăpădesc, sărmanii de ei. Și de-abia ce se învățaseră cu superbele zeruri! Aveam de gând să-i întăresc cu încă vreo 20 de doze. Păcat, mare păcat...
Apoi, ca un adevărat bărbat de afaceri și filantrop ce era, strânse din dinți și se îmbărbătă singur:
- Ei, lasă așa! Până la urmă, tot răul spre bine. Nu le poți avea pe toate. N-oi putea să-mi salvez copchilașii, se vede treaba... Da' măcar salvez planeta!

Grafica - Adaptare după Noppera Bosri #Caricaturas