Îmi imaginez ce frumoas ar putea fi pictat un asemenea drum, cu condiția să fii în stare să pictezi. Îmi imaginez ce muzică formidabilă s-ar putea compune pe o asemenea temă, desigur, cu condiția să fii capabil să compui. Îmi imaginez ce roman formidabil s-ar putea scrie despre un asemenea drum, desigur, cu condiția să fii capabil să descrii un asemenea drum. Ar mai rămâne de văzut și despre ce drum este vorba și despre ce asfințit. Căci universul este plin de drumuri și de asfințituri,  în întreg universul fiind valabil ceea ce este valabil pentru om, și anume: Moartea este unica certitudine a Vieţii ! Eu nu-s capabil să pictez, nici să scriu, necum să compun. Dar, recunosc spășit, sunt expert în înjurături. Nu, nu d-alea birjerești, alea sunt pentru birjari și politicieni, inclusiv președinți. Eu, nefiind nici, dar nici, înjur altfel. Probabil, nu sunt singurul înjurător, dar, cu certitudine, sunt din ce în ce mai puțini cei care înjură din aceleași motive ca mine.

Drumul spre dispariția ca stat național

Mai nou, eu înjur televiziunea anti-națională, pentru că ne grăbește pe drumul spre dispariția ca stat național, cu trăsături specifice proprii, lesne identificabil. Sunt sigur că această televiziune anti -națională nu face decât ceea ce birjarii și politicienii o îndeamnă să facă. O îndeamnă, sau îi permit, dar permisiunea de a face așa ceva este echivalentă cu îndemnul de a face. Această televiziune anti-națională se luptă din răsputeri ca România să nu mai fie decât un fel de groapă de gunoaie internaționale. Scurtez, ca să nu sparg televizorul. Pentru a reprezenta România la un concurs muzical inter-ţări, televiziunea antiI-națională selecționează exclusiv cântece interpretate în limba „americană”, sau în limba „austriacă”, sau în limba „elvețiană”, sau în limba „canadiană”.
În mod evident, ei urmăresc ca România să nu mai fie identificată prin limba proprie. Căci, nu-i așa, notele muzicale, instrumentele muzicale sunt aceleaşi în toată lumea. Atunci, prin ce reprezintă România cei aleși de televiziunea anti-națională? Întrebare valabilă și pentru președintele României. Prin ce reprezintă el România, atunci când vorbește în alte limbi decât limba specifică ţării pe care o reprezintă?!

Boabă de nisip pe plajele marilor imperii

Vai de mama noastră! Mă îneacă plânsul când îmi dau seama că puii de români nu vor mai auzi niciodată „A fost odată ca-n poveşti”…, nu vor mai auzi „Fiind băiet, păduri cutreieram”…, nu vor mai auzi „Trei iezi cucuieţi, uşa mamii descuieţi”…, nu vor mai auzi „Tot parfumul florilor de prin alei ţi s-a prins în plete Cristinco”. Mă împac cu gândul că asta vor românii. Că, d-aia aleg să-i conducă d-ăștia care mă obligă să finanțez o televiziune anti-națională, care luptă să mă dezrădăcineze, să mă transforme în boabă de nisip pe plajele marilor imperii, pe care să calce tălpile nespălate ale stăpânilor.

Una-i una și alta-i alta!

Pentru că România a fost invadată de limbrişti, adică limbişti proveniți din limbrici, iar ăștia nu au voie să înţeleagă decât ce ce li se ordonă, precizez că nu am nimic nici cu cântecele, nici cu interpreții respectivi. Ba, unele cântece, chiar îmi plac. Dar, una-i una, și alta-i alta! Dacă cei selectați de televiziunea anti-națională s-ar duce pe cont propriu la vreun concurs individual, în care s-ar reprezenta pe ei înșiși, cu talentul și calitățile lor, și ar câștiga cântând în limba urdu, nu numai că nu m-ar deranja, ci chiar i-aș felicita. Dar, cum am zis, una-i una și alta-i alta! Chiar dacă limbriştii n-au voie să înţeleagă ! Altminteri, mă aștept ca televiziunea anti-națională se ceară ca, atunci când transmit ei meciurile echipelor sportive naționale, sportivii să poarte echipament în culorile „Stars and Stripes”, iar antrenorii de pe margine să nu mai aibă voie să strige „Dă, bă, dracu’ drumu la minge!”, ci să fie obligați să strige „Pass the ball, pass the ball, mother fu**er!”

Grafica - I.M.