Conferinţa Ştiinţifică internaţională comemorativă 75 de ani de la participarea Armatei Române la bătălia de la Cotul Donului (Chişinău, 18-19 noiembrie 2017)
Acum 75 de ani, la 19 noiembrie 1942, a început cea mai tragică operaţiune militară din istoria Armatei Române, cea de la Cotul Donului (Rusia), componentă a marii bătălii de la Stalingrad, din cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. Conform datelor publicate, la Cotul Donului, în Stepa Kalmucă şi lângă Stalingrad au căzut pe câmpul de luptă peste 156.000 de ostaşi ai Armatei Române, la care s-a adăugat jertfa a peste 100.000 de ostaşi de etnie română din armata maghiară. În ajunul acestei date în Ţară au avut loc un şir de manifestări comemorative de pomenire a ostaşilor români din toate timpurile şi din toate locurile, care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea poporului român. Ies în evidenţă manifestarea de la Mânăstirea Comana (29 octombrie 2017)[1] şi cea de la Cimitirul Eroilor din Râmnicu Vâlcea (16 noiembrie 2017)[2].
La Chişinău, pe 18 şi 19 noiembrie 2017, în incinta Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu", s-a desfăşurat Conferinţa ştiinţifică internaţională comemorativă 75 de ani de la participarea Armatei Române la bătălia de la Cotul Donului: eroism, jertfă, trădare (Chişinău, 18-19 noiembrie 2017), sub egida Proiectului Românii din jurul României, Institutului de Studiul Arhivelor, Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM, Filialei Argeş a Fundaţiei Culturale „ Memoria", Centrului de Cultură şi Istorie Militară al Ministerului Apărării al Republicii Moldova, Muzeului de Istorie al Departamentului Vamal al RM, Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu" din Chişinău. Această manifestare este un act de recunoştinţă faţă de cei care au apărat fiinţa neamului românesc într-o confruntare crâncenă, departe de hotarele patriei, pentru a-şi apăra conaţionalii lor din teritoriile răpite de imperiul sovietic stalinist de la răsărit în vara lui 1940.
Evenimentul a început cu un tedeum oficiat de trei preoţi: doi din stânga, al treilea din dreapta Prutului. Moderatorul manifestării, dr. în economie Vasile Şoimaru, conferenţiar la A.S.E.M., publicist şi artist-fotograf, a relatat cum a călătorit de patru ori, în ultimii cinci ani (2009, 2012, 2013, 2017), în depărtata Rusie, spre locurile unde în iarna anilor 1942-1943 a căzut pe câmpul de luptă cel mai mare număr de ostaşi români, participanţi la o operaţie militată, apărând dreptul istoric inalienabil al naţiunii române asupra Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. Dumnealui s-a documentat permanent privind istoria acelor zile grele pe care le traversa România în timpul celei mai mari conflagraţii militare din istoria omenirii, şi s-a arătat profund îndurerat şi revoltat de indiferenţa oficialităţilor române privind datoria sacră, impusă de legile morale şi creştineşti, de a se îngriji de memoria eroilor de pe Frontul de Răsărit, căzuţi la datorie. „Rămăşiţele osemintelor soldaţilor români existau pretutindeni în acele locuri, însă nu exista niciun mormânt, niciun monument... Am făcut din crengi o cruce improvizată şi le-am dat cuvântul că n-am să-i trădez niciodată pe cei căzuţi acolo eroic şi am să-i scot din anonimat... Astă-vară am adus o geantă de pământ de la Cotul Donului, care se păstrează la Mănăstirea Comana din judeţul Giurgiu, acolo unde pe 24 octombrie 2015 a fost ridicată prima troiţă în memoria ostaşilor pieriţi în crâncena încăierare... Mâine, la Durleşti, fiindcă acolo trăiesc adevăraţi patrioţi, se va sfinţi o altă troiţă, care va înveşnici faptele eroice ale ostaşilor români căzuţi la Cotul Donului. Pe 25 oc¬tombrie 2015, la 73 de ani de la crunta bătălie a Stalingradului, şi la Rossoşka, în imediata apropiere de Volgograd, drept că la 150 km de staniţa Kletskaia din centrul Cotului Donului, a fost, în sfârşit, inaugurat un cimitir al ostaşilor români", a spus V. Şoimaru.
Doctorul în drept Mihai Taşcă, directorul Institutului de Studiul Arhivelor, a mărturisit că abia în ultimii ani încercăm să reparăm ceea ce trebuia să facă statul i român de multă vreme. „Războiul se termină atunci când va fi înmormântat ultimul ostaş. Ostaşilor de atunci nu li s-au acordat toate onorurile pe care le-au meritat. Trebuie să facem lumină asupra a ceea ce a avut loc la Cotul Donului", a spus M. Taşcă. Prof. univ. dr. Ilie Popa, director al Filialei Argeş a Fundaţiei Culturale „Memoria", a relatat despre colaborarea Fundaţiei cu oamenii de cultură şi de ştiinţă din Chişinău, unde patriotismul este simţit mai bine ca la Bucureşti, precum şi despre pregătirea activităţilor dedicate centenarului Unirii Basarabiei cu România - eveniment semnificativ pentru ambele state româneşti. „Astăzi comemorăm o luptă importantă, o bătălie de cotitură, care a schimbat harta Europei, de aceea trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită. Doresc să apară o monografie despre Unire cât mai completă, foarte bine documentată, elaborată la un nivel ştiinţific înalt, mă oblig să o traducem în engleză şi să o repartizăm la cele mai mari biblioteci din lume. Vom merge în continuare împreună... Istoria adevărată trebuie cunoscută în lume, pentru a nu fi falsificată aşa cum se întâmplă foarte des. În genere, punem multă străduinţă pentru renaşterea spiritului românesc, care necesită o susţinere permanentă",a menţionat I.Popa.
Dr. în ştiinţe ale comunicării Mariana Harjevschi, directorul general al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu", şi-a exprimat respectul şi admiraţia faţă de organizatorii Conferinţei ştiinţifice internaţionale comemorative, având convingerea că discuţiile, amintirile participanţilor la bătălia de la Cotul Donului vor servi ca lecţii de istorie pentru generaţia tânără. „Organizatorii s-au străduit să facă perenă amintirea celor care au murit pentru o cauză nobilă şi care au dorit să fie învingători. Am senzaţia de bucurie că acest eveniment de comemorare a eroilor români din timpul celui de-al Doilea Război Mondial se desfăşoară la Biblioteca Municipală. Expoziţiile de drapele, de carte şi de fotografii mărturisesc faptul că avem o istorie glorioasă, iar noi toţi, cei care am contribuit la dezvăluirea ei, sântem ostaşi ai prezentului", a spus M. Harjevschi.
Prozatorul Nicolae Rusu, directorul Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, a menţionat că evenimentul pe care îl comemorăm a fost trecut sub tăcere foarte mulţi ani... Este explicabil de ce doar până în anul 1990. Cu mare regret, el rămâne sub tăcere şi în ultimii ani. Ceea ce s-a întâmplat este o jertfă de sânge, de aceea statul român era obligat să-şi facă datoria. Memorarea de azi este un onor adus celor care şi-au sacrificat viaţa pentru Patria Română. Colonelul Petru Costin, directorul Muzeului Serviciului Vamal al RM, a relatat despre activitatea sa în ultimii ani şi despre expoziţia de drapele expusă în Sala cu coloane a Bibliotecii Municipale. Drapele în arhivele ţării nu s-au păstrat, pentru a completa colecţia a primit ajutor de la alte muzee. În prezent drapelele istorice ale Moldovei sunt exuse în ţări de la
De la Marea Baltică până la Marea Neagră
Generalul de Flotilă Aeriană (r) Radu Theodoru, scriitor, veteran de război, şi-a amintit despre lansările de carte din Basarabia, apoi a depănat amintiri din timpul războiului, menţionând că armata regală a fost jefuită de camarila lui Carol II, armamentul şi echipamentul a fost furat, carabinele nu erau pe potriva cerinţelor... Soldaţii români au plecat la război să apere integritatea ţării, dar au devenit carne de tun programată. Cu toate acestea, ei au înscris pagini de glorie în analele istoriei, mai ales, vânătorii de munte în Bucovina, Crimeea, Caucaz şi în alte locuri. Ne-au jucat festa şi trădările aliaţilor germani (tratatul Ribbentrop-Molotov, dictatul de la Viena, greşelile comandanţilor de divers nivel, lipsa de comunicare între unităţile angajate în luptă ş.a.). Toate acestea au fost răscumpărate prin sânge. Părintele Andrei, stareţul Mănăstirii „Sfântul Andrei" din Durleşti, din cadrul , Mitropoliei Basarabiei, a relatat cum decurg pregătirile pentru evenimentul din ziua următoare - 19 noiembrie. La Durleşti se va deschide o filă nouă de istorie, se va ţine o liturghie şi se vor comemora i eroii români căzuţi la datorie pentru ide alurile sfinte ale ţării. De asemenea, va avea loc sfinţirea Troiţei închinate eroilor căzuţi în bătălia de la Cotul Donului, Stalingrad şi Câmpia Kalmucă, în noiembrie-decembrie 1942 (sculptor - Ion Zderciuc).
Pof. univ. dr. hab. în istorie Anatol Petrencu, politician şi om de ştiinţă, a exprimat mulţumiri tuturor organizatorilor Conferinţei, pentru că în felul acesta au adus clipe de bucurie celor care au luptat sau rudelor acestora.
Prof. Univ. de la Universitatea din Sibiu, Corvin Lupu, în comunicarea sa despre erorile politico-diplomatice românești privitoare la Basarabia a prezentat evenimentele istorice care au contribuit direct la conflictul româno-sovietic și, după 75 de ani de la bătălia de la Stalingrad a propus o nouă strategie de promovare a proiectului de țară al Republicii Moldova.
Comunicările domnului comandor aviator (r) Marius Adrian Nicoară[3], București, și Ion Cernei, Orhei, au fost dedicate acțiunilor de luptă ale aeronauticii regale române în bătălia de la Cotul Donului, iar domnul Gheorghe Pârlea, jud. Iași, și-a consacrat comunicarea unui studiu de caz privind memoria orală efectuat în comuna natală Miroslăvești, intervievând cinci veterani participanți la tragedia ostașilor români de la Cotul Donului. Și doamna Roxana Iorgulescu Bandrabur și-a elaborat comunicarea pe baza întâlnirii de suflet și de neuitat cu medicul veteran de 99 de ani, de la Cotul Donului, Iosif Niculescu.
Veteranul de război Ion Paiu, în vârstă de 98 de ani, din satul Soci, comuna Miroslăveşti, judeţul Iaşi, a venit cu amintiri din timpul războiului - de la Cotul Donului, din anul 1942.
Comandorul (r), prof. univ. dr. Jipa Rotaru, membru corespondent al A.O.Ş.R., a sosit de la Maia, judeţul Ialomiţa. În calitate de director al Muzeului Naţional Militar a organizat nenumărate astfel de comemorări, la care vedea o tristeţe pe feţele veteranilor de război că nu sunt luaţi în seamă. „Pentru oamenii aceştia trebuie să facem încă foarte multe, cu toate că oricâte am face nu va fi destul. Scopul nostru este reîntregirea naţională", a conchis J.Rotaru.
Preotul Viorel Cojocaru, Parohia „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" din Chişinău, a relatat că e de datoria noastră să comemorăm pe cei care au căzut ca jertfa în timpuri vitrege pentru poporul nostru. Preoţii militari, care au participat la luptele de la Cotul Donului, aveau o activitate misionară, nu pur ostăşească: botezau, participau la înmormântări, făceau parastas la creştinii de acolo, redeschideau bisericile închise... În continuare a luat cuvântul Maria Nani de la Leuşeni, Hânceşti, care a povestit istoria tatălui său, căzut la Cotul Donului în primele zile ale conflagraţiei, luat la război când ea avea doar o lună, apoi pe cea a mamei, care a crescut trei copii în anii grei de foamete şi ulterior de „construcţie a comunismului". Dumneaei şi-a exprimat nemulţumirea faţă de autorităţile din republica noastră şi din România că urmaşii veteranilor de război nu primesc niciun ajutor din partea statului. Durerea ei de o viaţă a fost expusă într-o poezie: „Tata la război când a plecat/ de o lună m-a lăsat/ cu doi frăţiori mai mărişori -/ unul de trei şi altul de patru anişori./ A lăsat-o pe mama tinerică/ cu casa descoperită,/ cu grădina dezgrădită.../ A fost foame şi a fost război.../ Doamne, ce a făcut mama cu noi/ că a fost război şi sărăcie,/ oare ce a făcut mama cu mine,/ că nu avea o farâmitură/ să o pună la copilaşi în gură./ Ea se scula de dimineaţă,/ mă lua pe mine în braţe,/ şi ieşea pe prispă afară,/ se uita la deal, la vale,/ poate va trece cineva/ şi o va-ndruma cumva./ Apoi ieşea la marginea satului/ la groapa gunoiului.../ Prin gunoaie răscolea,/ o opincă ruptă găsea/ şi o aducea acasă -/ o spăla şi o îngrijea,/ rumeguş de lemn fierbea/ şi pe noi ne hrănea.../ Tata când la război a plecat/ de o lună m-a lăsat/ în braţele lui m-a luat,/ pe obrăjori m-a sărutat,/ faţa cu lacrimi mi-a spălat/ şi la mama se ruga,/ că dacă nu va veni înapoi/ să aibă grijă de noi.../ Şi apoi o blestema/ că dacă cu alt om s-ar mărita,/ loc în pământ n-ar mai avea./ Mama l-a ascultat,/ s-a chinuit cum a putut, / până ce mari ne-a crescut".
Ion Măldărescu, directorul revistei Art-Emis, a expediat o telegramă pe adresa Conferinţei (citită de moderator): „Transmit un salut cordial celor prezenţi la Conferinţa ştiinţifică internaţională comemorativă din partea unui umil slujitor al Neamului Românesc".
In Sala cu coloane a Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu" au fost vernisate trei expoziţii: de heraldică Drapele istorice ale Ţării Moldovei (organizator - Petru Costin), de carte şi alta de fotografii Cotul Donului în imagini, de ieri şi de azi (autor - Vasile Şoimaru).
Pe 19 noiembrie 2017 în or. Durleşti, mun. Chişinău, a fost sfinţită o Troiţă monumentală la Biserica „Sfântul Andrei" (închinare eroilor, căzuţi în bătălia de la Cotul Donului, Stalingrad şi Câmpia Kalmukă, în noiembrie-decembrie 1942; sculptor Ion Zderciuc). In cinci ani, 2012-2017, au fost inaugurate cinci monumente dedicate memoriei Eroilor de la Cotul Donului, patru dintre ele cu contribuţia nemijlocită a Proiectului Românii din jurul României: două la Cotul Donului (2012, 2013), unul - la Mănăstirea Comana (2015), altul la Mănăstirea „Sf. Andrei", Durleşti (2017), cel de-al cincilea - Cimitirul ostăşesc de la Rossoşka, Volgograd (2015), finanţat de către Guvernul României. Aşteptăm clipa când şi la Cotul Donului (st. Kletskaia şi Gromki (150 km de la Volgograd) Statul Român va inaugura un Memorial, asemănător celui german de la Rossoşka sau celui unguresc de la Rudkino, Voronej - întru cinstirea celor 156 de mii de oşteni români, dezrobitori ai Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa, căzuţi acolo apărând dreptul istoric inalienabil al Naţiunii Române asupra teritoriilor răpite în iunie 1940 de către imperiul sovietic.
Pe 29 octombrie la Mânăstirea Comana, pe 16 noiembrie la Râmnicu Vâlcea şi în zilele de 18 şi 19 noiembrie 2017, la Chişinău şi Durleşti, eroii căzuţi pe câmpul de luptă în cel de-Al Doilea Război Mondial au fost ca niciodată mai aproape de noi, cei care le purtăm memoria din an în an şi ne rugăm întru aşezarea şi liniştirea lor în ceruri. Ei nu vor fi uitaţi, deoarece sunt Martiri ai Neamului românesc.
Eroi au fost, eroi sunt, eroi vor fi... Eroilor - veşnică amintire!
--------------------------------------------
[1]