În România continuă cutremurele. Pe lângă cele de la Izvoarele, „enigmaticele” cutremure cărora marii specialişti seismologi mai mult sau mai puţin fideli politic, mai apare şi un cutremur mai mare în Vrancea, venit prin grija Domnului la momentul potrivit pentru a arăta cetăţenilor din Izvoarele care dorm cu sufletul la gură, de săptămâni, că ce se întâmplă la ei este bagatelă, aşa că să se liniştească. Pe lângă astea rămâne încă în picioare cutremurul politic declanşat de afacerea de familie a P.S.D. Roşia Montana cu ai săi „eco anarhişti” la care se adaugă cutremurul mai nou declanşat de, schimbarea celor doi procurori care s-a simţit până la Ambasada S.U.A.. Cu atâtea cutremure este de mirare că până acum nu au apărut conflicte. Colac peste pupăză hop şi cutremurul Legii Insolvenţei care produce valuri şi replici deloc dorite de o guvernare care începe să bubuie şi să scârţâie mai rău decât cutremurele din Galaţi. Cred că - aşa cum se spune şi despre cele 200 de cutremure -, „s-a activat” o falie „temporală”, ca să citez o şefă de la C.N.A.. Cine crede că între ele nu e nici o legătură, mă refer la cele politice, dar şi la modul în care este gestionată situaţia la Izvoarele, se înşeală.Dacă până acum câteva zile nimeni nu îndrăznea să pomenească cuvântul „exploatare petrolieră” legată de Izvoarele, acum sunt din ce în ce mai multe voci care ridică problema, chiar dacă timid. Bineînţeles „specialiştii” din care domnul Radulian şi domnul Grigore Adrian, specialist numit de conducerea de partid şi de stat să doarmă cu sătenii ca măsură împotriva fricii. Acuma unii moderatori tv mai îndrăznesc să amintească de investiţia O.M.V. în zonă dar nu insistă, că ratează viitorul contract de publicitate cu O.M.V. care va reînnoi contractul cu statul român din 2014. În plus Chevron tocmai a spart gheaţa cu exploatarea prin aceeaşi metodă ca la Izvoarele şi la gazele de şist în Vaslui şi valurile din Izvoarele legate de exploatare nu dau bine, nimeni nu vrea să rişte o mişcare gem R.M.G.C. Aşa că specialiştii dau în continuare din umeri a „nedumerire” umeri care se ridică la ordin, dar fără a şti despre ce e vorba, „au convingerea” că lucrurile se vor linişti în câteva zile” Nu e culmea demagogiei? Nu ştim ce este, dar suntem convinşi că se va termina în câteva zile. Suntem români, înghiţim orice.
Protestele împotriva R.M.G.C. continuă, comisia parlamentară lucrează în draci, decisă să înainteze cât mai repede raportul şi să raporteze cu supuşenie că nu s-au lăsat influenţaţi în luarea deciziei de eco-anarhiştii depistaţi de domnul Maior şi că nimeni nu a pus piedică proiectului. Mă întrebam acum o săptămână cât va dura până când vor apărea între demonstranţi „protestarii violenţi” care vor provoca jandarmii şi vor face ca aceştia să „se apere” rupând iarăşi câteva picioare, în strigăte demne de „Noaptea cuţitelor lungi”. Uite că s-a ivit ocazia. Cearta pe procurori a dat ocazia apariţiei şi altor protestatari, „apărătorii justiţiei” care sunt îngrijoraţi că încheierea mandatului domnului Papici, şi care reprezintă un moment de cotitură în istoria justiţiei din România. Haida de! Dar când domnul Gittenstein dădea indicaţii privind rocada Morar-Kovesi unde erau protestatarii? Dar când justiţia aservită a anulat suspendarea legală a unor membri ai C.S.M., unde erau protestatarii? Dar când au apărut în presă stenogramele cu încercările doamnei Hăineală de a influenţa deciziile membrilor C.S.M. cu privire la modul de votare, unde erau cei care sunt acum îngrijoraţi de soarta justiţiei? Părerea mea este că chiar dacă printre protestanţi pot fi şi oameni de bună credinţă, acest protest a fost iniţiat de oameni care doresc să inflameze protestele din Piaţa Universităţii şi să rezolve cu mâinile altora, fără să rupă actul de coabitare, divergenţele dintre capii ţării. Deja au avut loc conflicte între cei care protestează împotriva R.M.G.C. şi cei care „îl sprijină” pe Papici, procurorul cu biblia, după cum spunea Ponta. Situaţia este ideală pentru guvernanţi, de acum pot în orice moment să treacă la rupt oase „pentru reinstaurarea ordinii de drept”. Uraaaaaaaaaaa! Două dintr-o lovitură.
Cu insolvenţa alt circ, Ponta săracu' nu mai poate de grija românilor şi ridică licenţa unicului post tv care nu îi pupă mâna lui sau lui Băsescu. Aici cei doi se înţeleg extraordinar, ca şi în cazul protestelor anti R.M.G.C. de altfel, dar Ponta nu e de loc preocupat de sutele de oameni pe care îi lasă fără loc de muncă, de la şoferi la şefi de departamente, aşa cum nu este interesat nici de nerespectarea termenului de depunerea a banilor de către prietenul Gruia Stoica. Ba mai mult, intenţionează să lungească cu patru luni termenul de depunere a banilor după ce a lungit cât a putut acest eveniment prin pasări ale „subiectului” către Parlament, Preşedinţie, C.S.A.T. doar - doar o găsi Gruia banii. Îmi amintesc ce spune domnul Ponta despre privatizarea Oltchim şi cum l-a tratat pe D.D. făcându-l să vină cu punga de bani. Încercarea de privatizare a Oltchim a eşuat, deoarece Dan Diaconescu, adjudecatarul pachetului de acţiuni deţinut de stat, nu a adus dovezi că deţine suma de 45 milioane euro pe care s-a angajat sa o plătească pentru titluri. Ponta nu i-a dat nici un minut în plus lui Diaconescu, aşteptându-l cu cronometrul la ora stabilită de angajament. Cum acesta nu a reuşit să aducă banii, a pierdut garanţia şi a pierdut şi pachetul. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi cu domnul Gruia care a tot fost amânat sub diferite motive şi va primi un nou termen de graţie de patru luni să se caute prin buzunare. Dacă ar putea, domnul Ponta i-ar da bani de la partid, dar şi partidul are ceva datorii la unele firme private şi conform Legii Insolvenţei, ar trebui să intre în insolvenţă şi să se desfiinţeze, dar... aşa ceva nu se poate. PSD nu este televiziune, nu reprezintă un „pericol la adresa siguranţei statului” cum îl reprezintă media, sau acea parte a mediei care nu este supusă.
Între timp Preşedintele şi Premierul se mai spurcă, se mai ameninţă, şeful P.N.L. cade în cursă şi sare şi el la cap, toţi trei fac declaraţii găunoase care arată nu numai caracterul flecar al fiecăruia ci şi lipsa de orientare şi maturitate politică. Dau din gură ori de câte ori li se pare că au „prins” un os de ros şi apoi se trezesc că le-a rămas osul în gât. Aceşti oameni se cred crema cremelor, aleşii neamului deşi ei ştiu mai bine decât noi cum s-au ales, cine „i-a ales” şi în ce condiţii umilitoare au fost acceptaţi de licurici. Unii au pupat mâna de 11 ori, alţii au promis orice, numai să nu fie daţi jos din căruţă, umblând stingher printre şefii de stat care le făceau semn cu degetul la cap că le lipseşte o rotiţă, alţii au zâmbind frumos scoţând în faţă „ză madăr end ză fadăr of ză constituşăn”, doar- doar primesc şi ei o strângere de mână.
În timp ce aceşti circari se fac că se bat, românii încep să se bată între ei de-a binelea. Infiltracii, provocatorii aruncă fitilele, apoi se retrag protejaţi de jandarmi că doar sunt colegii lor cu care „au rezolvat” atâtea proteste, iar fraierii care au ieşit cu adevărat animaţi de spirit civic, puţinii care au mai rămas, primesc bastoane şi bătăi fără să ştie nici de ce, nici de la cine. Şi aşa vor fi liniştiţi şi ultimii mohicani pentru că după o asemenea experienţă, când vor constata a nu ştiu câta oară că iarăşi le-a fost confiscată mişcarea, „revoluţia” şi au vărsat sânge de pomană, se vor linişti, vor sta în casă şi vor spune ca Ţuţea: „ am ieşit în stradă pentru un popor de idioţi!” Asta vor şi cei trei magi.