Domnul Eugen Statnic este bunelul, părintele şi fra¬tele nostru, care a văzut şi cunoscut Basarabia cea adevărată, Basarabia românească. Forţat să-şi părăsească pământul natal în anul 1944 pentru a nu putrezi în Siberia, el păstrează în memorie şi în suflet icoana Basarabiei nepângărite de hoardele roşii de „eliberatori". Reîn¬tors acasă după mai bine de şapte decenii de străinătate, Domnia Sa părea un înger din acele timpuri, când Basarabia învăţa să zboare şi să respire aerul libertăţii. Mai avea şi chipul luminat al unui misionar prigonit, care a revenit la locurile sfinte, pentru a-şi spune până la capăt rugăciunea întreruptă de huruitul tancurilor sovietice. Când mi-a întins mâna şi m-a îmbrăţişat, i-am auzit inima încărcată de doruri şi dorinţa uriaşă de a-şi revedea baştina, de a le mărturisi urmaşilor că locul Basarabiei natale e Acasă, împreună cu tot neamul românesc.

Poate, mânat de aceste sentimente adânci şi curate faţă de basarabeni şi faţă de nedreptăţile pe care le-au suportat ei în anii de robie sovie¬tică, Eugen Statnic a ţinut să facă o donaţie din pensia sa, pentru ca patru sute de exemplare de „O istorie sinceră a poporului român" de Florin Constantiniu, să ajungă în bibliotecile şcolare din Republica Mol¬dova, iar altele, circa o sută, să fie, prin concurs, destinate celor mai buni cititori ai revistei „Natura". Chiar mai mult - generosul nostru pământean a considerat că prin mesajul ei educativ şi patriotic, revista „Natura" merită să fie citită de cât mai multă lume, mai ales de generaţia tânără. Astfel, Domnia Sa, a oferit din modesta dumisale pensie, o sută de abonamente pen¬tru instituţiile de învăţământ din R. Moldova. Îi mulţumim din suflet şi suntem siguri că şi beneficiarii abonamentelor oferite au un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă.

Pentru mine Domnul Eugen Statnic înseamnă, în primul rând, vocea onestă a Basarabiei interbeli¬ce şi în al doilea rând – înţelegerea cât mai deplină - ce oameni de excepţie, ce generaţie minunată avea Basarabia românească în ajunul ocupaţiei sovietice. La 88 de ani basarabeanul nostru e de o vitalitate impresionantă, iar memoria sa excepţională ne aduce documente inedite despre j Basarabia interbelică, Basarabia pe care a absorbit-o cu ochii săi de copil curios şi de adolescent, oferindu-ne mărturii cutremurătoare despre drama unui teritoriu sfâşiat şi rupt de la România, drama ocu¬paţiei şi a exilului propriu. Când întâlneşti oameni ca Dom¬nul Eugen Statnic înţelegi ce a însemnat elita românească a Basa¬rabiei interbelice şi de ce ocupanţii au exterminat-o şi au izgonit-o de pe pământul natal. Cu asemenea elită, nimeni şi niciodată, nu ar fi reuşit să îngenuncheze românimea şi să înrobească Basarabia. Revenirea acasă, chiar şi pentru câteva zile, a unor reprezentanţi ai elitei româneşti basarabene ca Eugen Stanic, este un semn clar că se apropie ceasul Dreptăţii, ceasul când basarabenii vor repara prin voinţa lor o mare nedreptate istorică.