Îmi este absolut egal ce confesiune religioasă are fiecare, sunt ultima care să poarte discuții pe tema ritualurilor și dogmelor, dar există secte cu adevărat psihiatrice, iertați-mă, cu apucături și „principii” ca atare, care se răsfrâng in mod chinuitor asupra copiilor, privați de cele mai nevinovate bucurii, cum ar fi participarea la activități banale alături de colegii/prietenii lor.

Mai filtrați și voi aberațiile, oameni buni, că vă mutilați emoțional copiii pentru niște absurdități de sursă patologică pe care vi le impuneți complet aiurea „în numele Domnului”! Există o măsură în toate.

Cu notabile excepții, constat din ce în ce mai mult că nu mai am răbdare să port conversații decât cu oameni de condiție modestă, cu greutăți reale care îi țin cu picioarele pe pământ - mă obosesc îngrozitor preocupările stupide care vin la pachet cu bunăstarea în viața celor mai mulți, de la plăceri complet imbecile, preponderent nocive, la kitsch costisitor și la inutilități induse de rețetele de „împlinire” în vogă, este atâta lipsă de substanță și atâta disponibilitate pentru absurd, încât mi-e foarte greu să port o conversație cu astfel de indivizi fără să-ntreb încontinuu: „De ce?”.

De ce ? Iată motivul: pentru că majoritatea oamenilor sunt goi pe interior. Vor să știe totul despre ceilalți , dar nu-i interesează propria ființă. Despre ei știu că sunt perfecți. Sau , cel puțin, așa trebuie să se vadă de la exterior . Lipsa scării valorilor, dubla măsură (cea pentru sine și cea pentru ceilalți) și superficialitatea duc la imposibilitatea menținerii respectului de sine fără aprecieri din exterior. Atunci când necesitățile de bază nu mai țin mintea ocupată se ajunge în situația în care puțini profită de situație și folosesc timpul pentru autocunoaștere și dezvoltare personală, iar cei mai mulți orbecăie prin cotidian, doar-doar or atrage atenția și asupra lor pentru a le certifica alții cât sunt de buni.

Dintre toate formele degradării, faptul că lumea iese pe drum cu nădragii rupți, cumpărați gata rupți, decolorați și pătați, atrage atenția într-un fel care nu poate fi egalat de nimic altceva în materie de lipsă de stimă de sine.