Au trecut sărbătorile de Paști așa cum trec toate, mai puțin jocurile politice interne și externe. Probabil că între un ou roșu și o friptură de miel mulți nu au mai avut timp și nici chef să mai urmărească știrile și au profitat de vremea frumoasă pentru a mai respire un aer mai curat, mai puțin viciat, mai puțin toxic. Dar cum nici o minune nu ține mai mult de trei zile, pauza s-a terminat, ne întoarcem la viața de zi cu zi.
Ce am pierdut în aceste zile libere ?

Trădare trădare, dar cine pe cine?

A continuat joaca de-a investigațiile și aflarea adevărului despre protocoalele s(ere)i onului. Partenerul Olguței s-a tăinuit cu cel al Luluței, l-a invitat la o șuetă la el în birou și acolo au decis programul așa ziselor întrebări care urmau să îi fie puse domnului Coldea. Acesta a venit probabil cu întrebările în plic, le-a dat domnului Manda și i-a spus : „Astea sunt întrebărle, asta mă întrebați, dar nimic altceva că mă supăr și vă pierdeți avizul O.R.N.I.S.S., dar, mai ales, nu să nu cumva să încurcați întrebările, să nu săriți vreuna, să nu întrebați peste rând că eu vă citesc răspunsurile de pe foaia mea și e treaba voastră, a doua oară nu mai citesc. Ați sărit o întrebare, ura și la gară". Și așa a fost, domnul Manda este un om de cuvânt, un om pe care poți să te bazezi, ce au stabilit a fost respectat cu sfințenie, nu s-a făcut rabat de la regulile stabilite. La sfârșit i s-a asigurat domnului Coldea și spațiu fizic și tehnic pentru a-și citi și mesajul pentru media, ocazie cu care a lansat și o amenințare deloc mascată, un mic șantaj din incinta Parlamentului României, la adresa unui trădător, nu a spus cine e ăla, dar amenințarea a fost clară și concisă. Jurnaliștii acuma se omoară să afle cui s-a adresat domnul Coldea, dar nimeni nu are voie să îl întrebe, e secret de stat. Unii zic că amenințatul ar fi Ghiță, alții zic că ar fi partenerul strategic, dar ce mai contează cine e ? Se știe el, ăla care este și atâta vreme cît amenințarea a venit din Palatul Parlamentului și cu avizul comisiei de control a S.R.I.-ului, totul e O.K.

La rândul său, Dumitru Iliescu, primul șef al S.P.P. îl acuză și el pe Coldea de trădare și îi pune niște întrebări legate de modul în care au fost monitorizați, înseriați, dosariați și poate chiar folosiți ofițeri cu funcții înalte din M.Ap.N. De ce din M.Ap.N.? Păi am mai spus eu de ce, pentru că acolo nu mișcă nimeni în front. Având în vedere gradul de politizare a armatei dar mai ales modul în care se fac numirile și se dau stelele, s-a constatat că cele mai mari afaceri se fac cu armata pentru că acolo orice faci se poate ascunde sub masca intereselor de stat se secretizează și se pune ștampila „N.A.T.O. Restricted". Păi cine ar îndrăzni să se pună cu N.A.T.O. și să ceară desecretizarea contractelor și documentelor făcute în numele și lumina indicațiilor preioase ? Așa că așa-zisele dezvăluiri și critici ale lui Mitică sunt de ochii lumii, praf în ochi, joc de glezne la care românul, amator de mingicării se uită cu ochii cât cepele.

Un pas înainte cât un șut în spate

După o perioadă în care se părea că teleoltenii conduc tot și Dragnea nu mai are ochi pentru nimic altceva, iată că Clujul a reușit să împingă la conducerea Academiei Române, un brav reprezentant al „școlii ardelene", domnul Ion Aurel Pop. Dacă îi citești CV-ul, mai că îți vine să îl votezi în 2019, mai ales că și el și-a început activitatea ca profesor de liceu, dar nu știu cât de norocos a fost. Având în vedere că a luptat împotriva unui general, medic militar cu afaceri în industria farmaceutică deci cu relații și „posibilități multiple", e de mirare că academicienii au preferat un adevărat om de știință. Ai fi tentat să spui „Io-te domle că se poate, valoarea este apreciată și la noi, uite că academicienii își respectă blazonul !". Dacă nu am știi însă ce mâncătorie e și pe acolo, am fi gata să credem în reînvierea valorilor. Numai că gurile rele scot pe piață două variante. Unii spun că academicienii l-au ales pe Ion Aurel Pop nu pentru că are valoare, ci pentru că nu are... tărie, este un pacifist, un tip care merge pe bunul simț, nu știe să dea cu pumnul deci își pot vedea de jocurile lor în continuare. Cu generalul Voicu nu prea ar fi avut loc de întors și poate ar fi fost înhămați toți la căruţa acestuia. Alții merg mai departe și spun că de fapt promovarea lui Pop ar fi de fapt o... debarcare de la Universitatea Babeș Bolyai unde nu se puteau face jocurile U.D.M.R. din cauza lui. Păi dacă e așa, înseamnă că nu e chiar așa de ușor de dus de nas. În fine, ce va fi vom vedea...

Cu ungur pre ungur călcând

„Fidesz", partidul lui Viktor Orban, premierul maghiar, a câștigat alegerile în Ungaria cu 48 virgulă... Este un procent care îi asigură lui Orban un nou mandat pentru că va găsi fără probleme un partiduleț de cinci puncte care să îi asigure majoritatea parlamentară și dreptul de a forma un nou guvern. Politica naționalistă, despre care vorbeam de mai multe ori a dat roade, politica antimigrație a lui Orban a fost pe placul ungurilor care nu văd cu ochi buni indicațiile venite de la Bruxelles. Cu această ocazie Fidesz a anunțat că are pe țeavă un proiect de lege „Stop Söröș !" care va interzice finanțarea O.N.G.-urilor care susțin drepturile imigranților sau care reprezintă „o amenințare la adresa securității naționale". Cred că Trump dansează de bucurie și îi va ierta lui Orban alte păcate printre care și o apropiere suspect de strânsă de Putin, sau, cine știe, ar fi un motiv în plus să îl iubească pe premierul ungur. Oricum, dacă ungurii au ajuns să își renege un conațional pentru că finanțează sprijină și își bagă nasul în probleme de interes național, e de așteptat ca Iohannis să îl onoreze cu cea mai înaltă decorație românească, nu pentru ca i-au organizat și finanțat campania electorală, băile de mulțime, rezistența sau împănatul guvern Cioloș, uite numai așa de al dracu' să îi supere pe unguri, ca un „adevărat român" ce este.

Uite gazul nu e gazul

Dacă tot am vorbit de Trump nu pot să trec de ultima campanie militară pe care o propune acesta. Zilele astea, mai precis pe data de 8 aprilie, în Duminica Paștelui, agențiile de presă anunțau o tragedie în Siria, la Duma, în provincial Ghouta de Est. Un atac cu gaze -se spune- a făcut 70 de victime, dintre care mulți copii, iar primii care au aflat și au făcut fotografii de la locul tragediei, au fost formațiuni ostile guvernului Sirian. Bineînțeles că acestea au dat vina pe Assad, dar nu spune nimeni nici dintre cei veniți la fața locului să constate faptele, nici din localnici, ce s-a întâmplat, dacă a fost o explozie, dacă a fost o rachetă, dacă a fost un atentat, dacă gazul a venit din cer, din apă sau din pământ. Nu. Ca și în cazul trădătorului lui Coldea, nu interesează pe nimeni amănuntele sau probele, fiecare dintre cei doi mari polițiști ai lumii dau vina unul pe altul, nici unul nu are probe, nici unul nu spune nici măcar ce s-a întâmplat efectiv, dar amândoi amenință cu represalii sau răspunsuri în forță. În aceste condiții, chiar și alegerea datei când s-a întâmplat nu a fost întâmplătoare, toată lumea era cu ochii pe sărbătoarea creștină. Doar în America, toată lumea era cu ochii pe investigațiile F.B.I. asupra scandalului ultimelor alegeri și cel legat de legătura sau aventura lui Trump cu o prostituată, long time ago.

Bineînțeles că în cazul unui conflict major în care armata S.U.A. ar fi angajată, un scandal care să ducă la investigarea președintelui nu ar fi chiar potrivit nu? Ce bine a picat incidentul ăsta de la Duma. Minune dumnezeiască nu alta ! Acum americanii și întreaga lume au despre ce vorbi și motive de îngrijorare. S.U.A. nu are nici o probă, cum nu a avut nici împotriva armelor chimice ale lui Saddam, dar ce contează? A mers odată, va merge și acuma. Pe lângă Assad, Trump îl mai învinuiește și pe prietenul Putin, dar chestia cu Putin e ca cearta dintre Băsescu și Codruța. Nici Rusia și nici S.U.A. nu vor suferi în cazul unui conflict cum nici Băsescu și nici Kovesi nu se ating unul pe altul, cad alții de pe lângă ei, ei se joacă de-a războiul.

Omul cu rachetele și derbedeul se întâlnesc

Și dacă bombardamentul cu rachete din Siria nu va duce unde încearcă să o împingă Trump, acesta a pregătit un alt subiect de tocat de media națională și internațională. De data asta va juca rolul polițistului bun căci intenționează să se întâlnească cu Kim Jong-un cel care acum cinci luni îl făcea „deranjat mintal și senil". Credeam că numai la noi politicienii se înjură ca la ușa cortului, se scuipă, își aruncă pahare cu apă în față, apoi se pupă și se întovărășesc în parteneriate inter-partinice, dar uite că m-am înșelat, peste tot e la fel. Cei doi papagali se vor întâlni, își vor strânge mâinile, se vor fotografia, căci, nu e așa, fără fotografii lumea îi uită, vor semna o hârtie fără valoare și după câteva luni se vor înjura iarăși căci televiziunile din asta trăiesc iar lumea „civilizată" belește ochii.

Câtă prețizie...

Nu știu dacă e român care la o anumită vârstă să nu fi fost cel puțin amuzat de bancul cu băbuța din sala unui tribunal care asistă la judecarea unui proces de viol care se săvârșise, dar nu era recunoscut de făptaș. La întrebarea judecătorului adresată violatorului dacă a omis fapta, acesta răspunde că nu i-a atins nici un fir de păr. O băbuță care nu auzise răspunsul întreabă ce a răspuns inculpatul și cineva îi spune: „...a zis că nu i-a atins nici un fir de păr", la care băbuța comentează „câtă prețizie domnule, câtă prețizie!". Poate nu era cazul să mai repet anecdota, e arhicunoscută, dar mai sunt și unii care poate au uitat-o.

Bancul este oarecum copilăros, deși are farmecul lui, dar a devenit foarte actual încă de pe vremea atacului american asupra Belgradului, când președintele american (altul, nu cel de acum, dar cu aceleași obiceiuri), a declarat că va lovi țintele cu precizie chirurgicală. Când a fost lovită ambasada Chinei, exact așa mi-am spus și eu, „câtă prețizie domnule, câtă prețizie!". Acuma, prețizia rachetelor americane a revenit pe tapet, președintele Trump s-a lăudat cu armele sale noi și inteligente, atât de inteligente încât nici el nu le înțelege și a anunțat din nou lovituri „chirurgicale". Nu mă interesează comentariile celor din afară, dar poziția politicienilor, analiștilor, moderatorilor din media din România este pur și simplu grețoasă. Toți au căzut pe spate și laudă „prețizia" bombardamentelor americane care după o salvă de 90 de rachete au omorât doar 3 oameni, distrugând însă nu știu câte instalații. Eu nu știu cât de normali sunt oamenii ăștia. Păi în orice conflict armat, un asemenea bilanț ar fi considerat un eșec total. Dacă lansezi 90 de rachete și mor doar 3 oameni, asta nu înseamnă că rachetele tale au ferit oamenii (că așa ai vrut tu) și au lovit doar în cărămizi sau la 500 m de orice persoană care se găsea acolo, asta înseamnă:

Fie că rachetele tale au căzut aiurea, și nu acolo unde era de presupus că va fi personal care să deservească instalațiile de producere a armelor chimice;
Fie că acolo nu erau decât paznicii de noapte sau simpli trecători prin preajmă, ceea ce poate duce la concluzia că de fapt acolo nu era ceea ce se spune că ar fi fost;
Fie că de fapt nu au fost lovite acele instalații care ar fi trebuit să colcăie de sisteme de apărare deservite de oameni;
Fie că cineva, nu spun cine, ca și în cazul atacului de acum un an asupra Siriei, sau a atacului israelian asupra unui reactor atomic iranian în construcție în 1981, personalul „auxiliar" a fost anunțat și astfel, printre victime nu s-au găsit „specialiști" de altă naționalitate, deși bazele erau împânzite. În sprijinul acestei idei, vine și o informație lansată de Reuters, care pretinde că oficialii sirieni au spus că Rusia a avertizat din timp asupra loviturii americane și că toate bazele militare siriene au fost evacuate înainte de atac;
Fie că rachetele au fost distruse în aer și doar câteva au căzut pe undeva prin zonă.
Fie o combinată a mai multor variante.

De fapt mă mir că cei care s-au lăudat cu prețizia loviturilor lor, nu au oferit lumii fotografii cu obiectivele înainte și după ce au fost lovite în condițiile în car se lăudau că există în aer sateliți care pot fotografia o monedă de un penny ca să nu mai spun că Google. De fapt nu mă miră, pentru că nu au fost prezentate nici un fel de probe nici privind gazele folosite la presupusul atac chimic, nici în ceea ce privește natura sau denumirea substanțelor folosite, nici asupra efectelor acestora, nici asupra modului în care a fost folosit, nici cine l-a folosit. Tot ce am văzut din filmările acuzatoare, a fost câțiva oameni spălându-se pe față, exact ca în văzul folosirii gazelor lacrimogene, și persoane, copii, transportate în brațe. Atât. Asta este tot ce au prezentat agențiile (nu le mai spun de știri, ci de manipulare) și astea sunt probele care au condus la declanșarea unui nou conflict în care un stat presupus democrat atacă alt stat presupus suveran împotriva și în disprețul tuturor normelor de conviețuire internaționale.

Demn de plâns este faptul că la noi( și nu numai la noi), oameni care ne conduc, așa ziși experți în sociologie, politică, democrație, drept umanitar, scot categoric din discuție fără nici o jenă motivul sau justețea atacului, care nu este justificat de absolut nimic și nu se bazează pe nici o probă concretă și discută cu frenezie despre precizia loviturilor. Nimeni, niciun lider politic nu pomeneşte nimic despre grozăvia conflictului şi dreptul sirienilor la autodeterminare, fără amestec din afară sau despre independenţă, suveranitate şi alte asemenea cuvinte scoase demult din uz.

La politicieni nu mă miră această atitudine în condițiile în care scaunele lor sunt obținute cu acordul și sprijinul celor care se consideră bisturiul universal toți șefii de partide fac vizite la „clinică" înainte și după alegeri pentru a găsi „doctori" iar puterea în țară se păstrează prin afaceri cu echipele „medicale" ale felcerilor universali. Ceea ce fac acești felceri în lume, fac și politicienii noștri cu noi în țară, ne taie pensiile, salariile, sporurile, grefându-le pe veniturile lor, ale aleșilor, cu prețizie chirurgicală. Păi cum să nu se bucure? Cu cât sunt ei mai umili și mai ghiocei, orbi și muți la toate crimele comise de „doctori" în diferite puncte ale lumii, cu atât mai îndreptățiți și mai vocali vor fi când vor avea nevoie de sprijin să își recucerească și păstreze scaunele. Așa că să nu mire pe nimeni dacă lupta împotriva corupției la noi este făcută de portocale și efectul este înlocuirea unui corupt cu alt corupt. Corupția la noi pleacă din sistemul judiciar, căci dacă acesta nu ar fi corupt, celorlalți corupți le-at fi frică de justiție. Dar lor nu de justiție le e frică ci doar de cei care sunt puși în fruntea ei și nu sunt pe listele lor de plată. Nu poți face luptă anticorupție cu o justiție portocalie.

Revenind la prețizie, aș vrea să îi văd pe cei care slăvesc acuratețea loviturilor fără a ține cont de justețea lor, în instanță, pe post de victimă a unui atac, în momentul în care „avocatul diavolului" trecând peste fapta în sine va pleda plin de admirație: „Priviți ce ciomag frumos a folosit clientul meu, priviți cât de bine este lucrat, nici un nod, e de nuc sănătos, și știți ce fructe inocente sunt nucile. Priviți ce frumos este sculptat ciomagul, ce motive naționale are, care dovedesc înclinarea spre artă și patriotismul celui care l-a folosit, dar mai ales priviți ce lovitură măiastră, cât prețizie, nu a rupt decât tibia, peroneul este intact!". Iar când judecătorul va da verdictul apreciind inteligenţa ciomagului, florile sculptate pe mâner și precizia loviturii, ei, cu piciorul în ghips, să aplaude furtunos. Așa să îi ajute Dumnezeu!
Ce mai e de spus ? Hristos a înviat !... dar Lumea asta nu-și mai revine.

Grafica - I.M.