O fantomă umblă pe la intelectualii ţărilor ex-socialiste - fantoma unităţii sociale. Dorinţa multor intelectuali de a vedea poporul unit sub un drapel o auzim de 17 ani. „Unire, moldoveni!”. Am rămas neuniţi (ca şi alte popoare), în pofida lozincilor şi îndemnurilor repetate de la tribunele partidelor. Fiecare din partidele politice voieşte să te duci anume la dânsul să te uneşti.

Deoarece  partidul este o parte (cuvântul partid provine de la latinescul partis, ceea ce înseamnă parte, grup), el nu echivalează cu întregul. Parcelarea politică a societăţii  în segmente, fărâmiţarea, înstrăinarea este tipică pentru societăţile feudale şi burgheze. Acest fenomen se numeşte particularism. 

De la 1993, anul începutului reeditării capitalismului în Europa Centrală şi de Est, trăim în societate burgheză. De aceea, suntem particularizaţi.

Da, este necesar un consens social, o consolidare. Cum să realizezi acest deziderat?!  De exemplu, clasa dominantă din Rusia a introdus sărbătoarea de stat Ziua împăcării şi concordiei.  Să te cruceşti, nu alta: imposibil ca o sărbătoare, prilej de guleai, să cimenteze într-o naţiune pe cei care mănâncă în restaurante de lux  icre,  ananaşi şi beau coniacuri franţuzeşti cu cei care guleaiesc cu cartofi în coajă, ceapă şi „Тroinoy” (apă de colonie ieftină).  Ziua unităţii populare nu va uni pe nimeni şi niciodată.

Acei care îndeamnă spre consolidare socială ar trebui  să prezinte răspunsul clar la următoarele întrebări: cine cu cine să se unească? la ce, cui şi cum va servi unirea?

Cunoaştem trei situaţii de consolidare a naţiunii.
- Situaţia de realizare a pirateriei coloniale, când de la vlădică până la opincă, în măsură diferită, trag foloasele asupririi altui popor.
- Situaţia mobilizării unei naţiuni în faţa agresiunii străine militare, economice, religioase.
- Situaţia mobilizării poporului pentru formularea şi realizarea scopurilor de eliberare naţională şi socială,  de ridicare a întregii ţări - a economiei, oraşelor, satelor.
În mod precis, noi nu putem utiliza situaţia consolidării sociale în scopul parazitării altor popoare. Noi sântem cei parazitaţi! Ne exploateză trei tipuri de căpuşe: răsăritene, apusene şi băştinaşe.

Apare întrebarea referitor la consecutivitatea necesarei mobilizări. Ce mai întâi urmează de realizat - înlăturarea căpuşelor venite de peste hotare sau înlăturarea căpuşelor băştinaşe? Reieşind din practica luptei de eliberare naţională din coloniile Africii, Asiei, primul scop social-unificator ar trebui să fie scuturarea jugului exploatării coloniale.

Avem noi vreun partid sau vreo mişcare social-politică care adună lumea sub drapelul luptei de eliberare naţională? Nu am auzit de aşa ceva.
Există aici vreun nucleu politic serios care mobilizează largi segmente ale populaţiei pentru scuturarea jugului social instalat de oligarhia mafiot-capitalistă?Aţi auzit dvs. cumva despre aşa ceva?

Trebuinţele supreme ale secolului - eliberarea naţională şi socială - sunt umbrite de sciziuni şi de antagonismele sociale produse de cea mai tragică contrarevoluţie din istorie, care a instalat capitalismul mafiotic. Are loc separarea societăţii în straturi  diametral opuse, polarizarea economică strigătoare la cer, când o minoritate de 5-10% posedă aproape toţi banii şi bunurile din ţară, majoritatea populaţiei trăind în mizerie sub pragul sărăciei. Are loc sporirea diferenţelor dintre oraş şi sat, dintre  zonele favorizate (lucru, încălzire, gaz natural, acces la educaţie şi tratamente medicale, drumuri asfaltate ş.a.) şi zonele defaforizate. Sporeşte răutatea şi ura.

În prezent, suntem victimele unei gigantice catastrofe social-economice, conceptual-ideologice şi de identificare.

Momentul istoric care a determinat şi determină absenţa coeziunii sociale este anul 1991, când s-a produs catastrofa. Amplituda enormă a diferenţierilor şi răzleţirilor este consecinţa fracturii tragice din 1991.

Ieşirea din criza postcontrarevoluţionară necesită o consolidare a maselor populare largi în vederea aducerii unei alte soluţii decât cea din 1991, bazate pe alt grup de valori şi pe o altă concepţie despre lume, decât acele care azi ne împart brutal  în mizeri şi bogaţi.