„În viață nu e nevoie de sprijinitori, dacă nu ai nici un potrivnic. Ai nevoie însă permanent de Dumnezeu!” (Valahiel Monahul)

Gheorghe Constantin a venit de pe meleagurile Cotmeanei de Argeș, loc hărăzit de Bunul Dumnezeu cu oameni harnici, credincioși, inteligenți, frumoși și omenoși. S-a născut într-o familie evlavioasă, înrădăcinată în tradiția sacră, obiceiuri și datini seculare, care a dat învățământului românesc doi profesori de excepție: unul de teologie-geografie, celălalt de matematică.

Gheorghe Constantin a parcurs etapele școlare de la ciclul primar, până la cel universitar, totdeauna printre primii. Aplecarea lui de mic înspre divin i-a îndreptat pașii și avântul către Facultatea de Teologie Ortodoxă. Nu a urmat casta sacerdotală, dar a slujit la catedră, ca un sacerdoțiu al cuvântului și educației moral-creștine. Dublu licențiat în Teologie și Geografie a funcționat ca profesor emerit peste o jumătate de veac, între care un sfert de veac ca Director de școală și alt sfert de veac ca Inspector școlar de sector la disciplina Teologie, în Capitală.

Cum ne-am cunoscut? După ce eu am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă, cu notă maximă la Licență, am intrat în învățământul preuniversitar ca profesor de Teologie. Mi-am dat întâi Definitivatul, așa cum era corect la vremea aceea, apoi la Gradul II Didactic, l-am ales ca îndrumător pe Maestru Gheorghe Constantin, care mi-a făcut inspecțiile de rigoare. Cum a fost un coordonator riguros, multicultural și autoritar l-am ales și pentru Gradul I Didactic tot pe domnia sa. Mi-am susținut Teza de Gradul I, cu un mare profesor de la Facultatea de Teologie-București, autor a multor lucrări de Teologie, specialist în Istoria Religiilor, Dr. Remus Rus, care mi-a conferit nota 10.

Am fost primul profesor din țară, de gradul I cu specialitatea Teologie, după evenimentele sângeroase din Decembrie 1989. Ca să nu rămân mai prejos cu studiile universitare față de Maestrul meu, Gheorghe Constantin am absolvit la zi și Facultatea de Filosofie, apoi au urmat masteratele în filozofie și istorie. Cu profesorul Gheorghe Constantin am avut o prietenie adevărată, camaraderească, vreme de peste un deceniu, cănd fără să mă anunțe a plecat grăbit la ceruri în rândul cetei dascălilor de aur ai Dacoromâniei.

Prietenul meu strălucea în toate înfăptuirile sale, ca vocație de mare Dascăl, care își deschidea fiecare An școlar – Cartea de înțelepciune a erudiției sale cu mare dăruire, colegilor și elevilor, astfel că în paginile inimii sale, mari cât un Regat, Fiii aleși și Copiii merituoși ai Națiunii se regăseau cu respect, cu admirație și cu mare bucurie! În Cetatea lui Bucur și odinioară a celui mai drept Voievod român, neînfricatul Vlad Țepeș, țepuitorul de turci, de trântori, de vlădici hapsâni și de ticăloși, ne întâlneam la finele săptămânii, excepție făcând vacanțele, la taifas despre toate cele ...

Prietenul meu a ținut o strânsă legătură cu viața, prin marele său patriotism, prin înalta credință ortodoxă, prin adânca tradiție, prin profunda spiritualitate pelasgo-geto-daco-română, prin admirabilele datini și obiceiuri din Țara de Argint - Cetatea Argeșului.

Marele Ierarh, Părinte al Bisericii universale, prodigios scriitor creștin Sf. Vasile cel Mare, care avea adânci rădăcini geto-dacice, mărturisea în veacul al IV-lea d.Hr., că, „Viața e atât de complexă în funcție de experiențele prin care trecem, încât nu e greșit să spunem că de fapt trăim o succesiune de vieți, care ne formează ca persoană.”

Cu profesorul-prieten mi-am încrucișat pașii și ne-am unit brațele în lupta pentru Națiunea noastră, respectiv poporul român, pe baricada Evenimentelor sângeroase din Decembrie 1989, când a avut loc marea lovitură de stat.

În prima perioadă a mea de profesorat, am înființat în cadrul Asocieției Cultul Eroilor, filiala sectorului 3, al cărei președinte eram, Cenaclul „Valahia Mare”, în cadrul Colegiului Național „Matei Basarab”, Colegiu cu distinși profesori, unii dintre ei scriitori remarcați, unde se mai simțea mireasma serafică a lui Mihai Eminescu - Sumă Lirică de Voievozi, cum îl gratula înțeleptul nostru filosof Petre Țuțea, de pe vremea când își îndeplinea mandatul de Revizor școlar, inspectând și acest Colegiu de prestigiu. Cu un grup select de liceeni frumoși am susținut an de an spectacole de muzică folc și poezie religioasă scrisă cu sîngele întemnițaților religioși în lagărele și penitenciarele ateo-comuniste, din Operele marilor poeți Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Virgil Maxim, Lucian Blaga, Virgil Mateiaș, Aron Cotruș, Zorica Lațcu - Maica Teodosia, Demostene Andronescu, Pantelimon Vizirescu, Ionel Zeana, Ion Omescu, dar și din clasicii nemuritori precum Eminescu, Coșbuc, Goga, Iulia Hașdeu. 

Spectacolele le-am susținut pe marile scene ale Bucureștilor: Casa Armatei, Casa Studenților, Muzeul Țăranul român, Muzeul de Istorie națională, Aula Patriarhiei române și alte scene la fel de primitoare, în momentele monumentale ale Anului bisericesc: de Nașterea și Învierea Domnului, unde prietenul meu – Dascălul de Aur Gheorghe Constantin a fost oaspetele de onoare.

Prietenul meu - dascălul emerit a pătruns cu gândul, cu graiul, cu fapta în multele fibre ale Tainei noastre cosmogonice, iubind fără măsură, Folclorul, muzica veche lăutărească, Doinele și Baladele, muzica cultă, armoniile poeziei alese, iconografia bizantină și cea pravoslavnică rusă, lăcașurile noastre voievodale și monahale, toate provinciile regale ale Patriei noastre ori minunile edenice ale Naturii feerice geto-dacice imperiale.

Cu prilejul comemorării a 500 de ani de la urcarea la ceruri a marelui Voievod Ștefan cel Mare, lângă ceata serafică a Neamului, ocrotită direct de Maica Domnului, Crăiasa Maria Vlaherna – Carpatina, fostă prințesă geto-dacă și M.Mc. Gheorghe, sfântul ocrotitor care l-a purtat în toate luptele biruintoare împotriva vrăjmașilor Nației noastre, am condus delegația din Capitală ca vicepreședinte al Ligii Naționale a Luptătorilor Pentru Victoria Revoluției – Dec. 1989 și a Cinstirii Eroilor Martiri, alături de Maestrul meu.

Pelerinajul din Iulie 2004 la Putna și din împrejurimi a fost un adevărat regal, în care s-au înfiripat și alte evenimente cultural-spirituale. Prietenia este cel mai sacru omagiu adus celui care îți îmbogățește viața cu prețiosul său dar fără a cere nimic în schimb ! Prietenul meu a fost un pătimaș a tot ce este frumos, bun, adevărat, liber, eroic, martiric, sacru, voievodal, genial, profetic, natural, simplu, profund, select, elitist, imperios, liturgic, strămoșesc al Pantheonului nostru ceresc! Profesorul Gheorghe Constantin  și-a lăsat amprenta de aur în învățământul românesc cu autoritate, competență și exactitate, demonstrând în felul acesta vocația, misiunea, dragostea, admirația și respectul contemporanilor, lăsând loc pe bună dreptate și posterității!

Prietenul meu și dascălul emerit apreciat în mod expres de Patriarhul Teoctist Arapașu și de marele Ierarh al Dobrogei - Dacoromâniei, Arhiepiscopul de Tomis, Teodosie Petrescu, care a vrut chiar să-l hirotonească Diacon și-a propus și a urmat riguros drumul de reconstruire a Învățământului  românesc de Aur, din perioada interbelică și cea din epoca Ceaușescu.  

În Catalogul de Aur al Dascălilor români, creștini ortodocși, prietenul meu a fost o apariție strălucită, în care s-a conturat personalitatea sa - model a generațiilor viitoare prin care s-a concretizat procesul învățământului preuniversitar românesc!

Natura umană se schimbă permanent în funcție de trăirile sale ori de experiențele săvârșite.Având călăuză pe Hristos, creștinul devine teofor, hristofor, duhofor, mariofor. Dincolo de Hristos - calea, adevărul, viața, individul uman ajunge un ins care vine grabnic din nimicul lui mergând cu pași repezi spre nicăieri. Dascălul valah a fost hărăzit de Dumnezeu în Dacia Mare - Grădina Maicii Domnului, a Fecioarei Maria, ca să fie un îndrumător, un formator, un luminător și un artist-modelator de suflete peste marea Vatră străbună, revărsându-și vocația peste marginile lumii.

Eseu închinat în mod expres și Dascălului Emerit, scriitorul Gheorghe Stroia, de a cărui prietenie, sunt la fel de onorat, dar și celor iubitori de frumos, înțelepciune, ortodoxie și românism.