1 iunie e o zi dramatică, neagră pentru România și poporul român. Iată de ce: în seara zilei de 1 iunie 1946 a fost împușcat, din ordinul lui Stalin - dictatorul criminal al U.R.S.S. -, un nobil fiu al Națiunii Române. Alături de el, au fost uciși încă alții trei. Toți, nevinovați! Toți, cinstiți! Toți, patrioți!

Omul la care fac trimitere a fost militar. Sobru, deștept, diplomat, omenos, demn, cinstit, cu o dragoste autentică față de România și poporul său. Ca militar a slujit Statul Român în patru războaie: Al Doilea Război Balcanic (1913), Războiul de Întregire Națională (1916-1919), Războiul cu Ungaria (1919) și Al Doilea Război Mondial (1941-1944).

În Războiul de Întregire Națională, militarul nostru, alături de alți ofițeri, desigur, a elaborat planul ofensivei Armatei Române peste Carpați (1916), planul marii bătălii pentru București (noiembrie 1916), a marilor victorii din 1917 (mai puțin cea de la Mărăști), cât și strategia Armatei Române în războiul cu Ungaria care s-a sfârșit cu ocuparea Budapestei.

Așadar, respectivul militar a adus servicii unice, mari României. Avea un cult al Strămoșilor și Eroilor pământului nostru. În septembrie 1940, e rugat de regele dezertor, hoț și criminal, Carol II, să preia puterea în stat ca ultimă și singură soluție de salvare a sa. În vara anului 1940, România Unită se prăbușise, pierzând trei provincii istorice: Basarabia, Nordul Bucovinei, Sudul Dobrogei.

Militarul de care vorbesc conduce statul român între 1940-1944. Reface armata. Aduce rigoare, onestitate și cinste în administrația țării. În 1941, cu asentimentul întregului popor român, începe Războiul de Reîntregire Națională. Basarabia, nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Insula Șerpilor sunt eliberate. Armatele ruso-sovietice sunt bătute și alungate. Respectivul militar, crezând orbește în forța invincibilă a aliatului său cel Mare, trece Armata Română la Est de Nistru. Mare eroare. Fatală greșeală!. După câteva mari bătălii victorioase, Armata Română și aliatul ei cel Mare sunt înfrânți. România e pe cale să piardă războiul. Respectivul militar voia să salveze Neamul Românesc de o nouă ocupație rusească negociind cu U.R.S.S. o încetare a ostilităților. Nu a fost lăsat s-o facă. Un prost – Mihai -, cât și o clică de iude din jurul său l-au arestat pe eroul nostru la 23 august 1944 (şi l-au dat plocon ruşilor - n.n.I.M.). Armata Română și țara au fost predate lui Stalin. Militarul nostru cinstit e declarat dușmanului de moarte a țării şi al U.R.S.S. România e ocupată de Armata Roşie, furată până la os, sute de mii de români deportați și asasinați în U.R.S.S., Basarabia și Nordul Bucovinei au fost definitiv pierdute. Lumea românilor, veche de două milenii, a fost distrusă.
Venise Apocalips! România, poporul său au intrat în iad!
Așadar, pe 1 iunie 1946, militarul nostru cinstit, nobil, demn și iubitor de țară e împușcat, la Jilava, de o bandă de lepădături la ordinul lui Stalin. Odată cu el a fost ucisă și România istorică, România adevărată, România profundă.
Despre nobilul nostru înaintaș, la care am făcut trimitere, astăzi nu avem voie să rostim adevărul. Suntem obligați să spunem despre el doar că a fost un mare „criminal de război” și autor de genocid. În acest sens, Parlamentul a emis legi liberticide, Guvernul a emis Ordonanțe de Urgență (transformate în legi-fără-de-lege – n.n.I.M.), interzicându-ne să ne omagiem înaintaşul, eroul, martirul.
Ruşinos şi degradant!
Pentru Parlament, desigur, cât și pentru cei care ne-au confiscat Țara și Istoria.
Cine o fi oare militarul nostrum cinstit, demn şi patriot? Mă puteţi ajuta să găsesc răspuns la întrebare?

29 mai 2020, ora 21:41

Aranjament grafic - I.M.