„L’embarras du choix”

Ați văzut în filmele cu nemți cum trecătorii de pe străzi erau opriți de patrulele militare pentru a li se verifica identitatea și motivul deplasării? Ați văzut cum, timorați, cei opriți scoteau umil din buzunar o adeverință împăturită pe care o întindeau cu teamă ofițerului neamț ferchezuit în uniforma lui militară cu centură, cizme lustruite și cu pistol la șold, însoțit de doi soldați înarmați și ei cu puști sau cu automate? Nu se știa niciodată cu certitudine dacă adeverința prezentată mulțumea ofițerul pentru a-l lăsa pe trecător să plece mai departe sau nu-l mulțumea și atunci îl băga pe trecător într-o dubă care apărea ca din pământ și-l ducea într-o direcție necunoscută. Alți trecători, care știau că nu au adeverințele în regulă sau nu aveau încredere în judecata de bună credință a ofițerului controlor, căutau să se strecoare ca niște umbre pe lângă vitrine, să intre într-un magazin din apropiere sau să se ascundă după un colț de stradă. Noaptea circulația era total oprită.

Dumneavoastră stăteați în fotoliu, în întunericul sălii de cinema, și vă înfiorați văzând sau amintindu-vă prin ce vremuri teribile trebuiseră să treacă oamenii pentru a ajunge în democrația și civilizația de astăzi pentru care libertățile individuale sunt sfinte, pentru care încălcarea drepturilor și libertăților omului a devenit cea mai mare fărădelege, fărădelege înfierată în tratate, în constituții, în Carta Drepturilor Omului și pentru care conducători de state au fost puși la stâlpul infamiei de comunitatea internațională civilizată, iar unii chiar au fost executați.

A…, că și acuma te verifică poliția pe stradă dacă ai „Declaraţia pe propria răspundere”, dacă e bine completată și spune clar ce gânduri ai, încotro te îndrepți și pe unde vrei să treci? E pentru binele tău, e pentru „binele omului”, vă mai aduceți aminte de formulă? E pentru binele omului să nu se întâlnească cu prea multă lume, să nu stea prea aproape unul față de altul, ci la o distanță de minim 2,00 metri. N-ați văzut ce se poate întâmpla dacă se strâng laolaltă prea mulți oameni cu aceleași idei? Piața Tian-anmen din iunie 1989, Piața Universității din 1989 sau Piața Victoriei din 10 august 2019, vă spun ceva? Dar demonstrațiile din Hong Kong de anul trecut? Dar despre mișcările de independență ale Cașmirului, Scoției, Cataloniei sau Lombardiei s-a mai auzit ceva de când cu adeverințele? Păi, nu-i mai bine să stea omul în casă? Să stea la păstrare și la conservare, ferit de prostii, de prostiile lui sau de prostiile altora care-l pot influența și pe el?  

A…, că legea izolării, a claustrării la domiciliu, a distanțării la minim 2,00 metri unul față de altul nu este respectată și pe aeroporturile de unde mii de români sunt îngrămădiți ca vitele pentru a fi trimiși la muncă de sclav în Germania, Austria, Italia, Olanda…, adică la muncile câmpului de acolo, că la noi nu se poate merge pe câmpurile noastre decât cu „Adeverință„? În grădinile din Germania, lucrătorii români se pot duce, sunt chiar chemați și îndemnați, ca să le culeagă nemților sparanghelul, dar în grădinile lor din România, lucrătorii români nu au voie. Or să aibă voie, la toamnă, să cumpere produse din Germania, inclusiv pâine, pentru că, în timp ce alte țări au interzis exporturile de produse alimentare, noi, în luna martie am lichidat și ultimele stocuri de grâu pe care le mai aveam, oferindu-le străinilor la prețurile care le-au convenit. Păi, nu ați învățat la școală că orice regulă are și excepțiile ei, că „excepția întărește regula”. Iată, noi am întărit regula și regula zice în mod clar: să nu vă pună Dracu’ să mergeți la slujba de Înviere unde să-l proslăviți pe Isus Cristos că Poliția, Armata, Jandarmeria și DNA-ul vă așteaptă cu răbdare la ieșire ca să vă ia, să vă amendeze, să vă facă dosare și să vă taie cheful de a mai ieși vreodată.

Că ar semăna convoaiele de români duși cu charterele la muncă în Germania, cu convoaiele de prizonieri duși cu trenurile de marfă în lagărele de muncă tot din Germania sau din U.R.S.S., de unde doriți, la alegere? Da, și? Și ce? Stați la locul vostru, stați în casă!, iar voi, ăștia bătrânii, cu vârsta peste 65 de ani, aveți idei? Vă dați deștepți? Ia, să stați voi consemnați la domiciliu până la sfârșitul anului și pe urmă om mai vedea. Păi, se poate? Noi manifestăm grijă față de dvs., grija față de om și dvs….? Stați în casă 22 de ore din 24 pentru protecția dumneavoastră, ca să nu vă contaminați de viruși de la tineri, ei fiind mai rezistenți, și să nu-i contaminați nici dvs. pe ei, că sunteți mai probabil deja atinși de viruși.

Păi, atunci, în cele două ore în care avem voie să ieșim din casă cu „Adeverință”, pentru a evita contactul cu tinerii, de ce nu-i țineți pe ei în casă 2 ore pe zi din 24? N-ar fi tot pentru protecția și pentru grija față de om? Da, e clar, cu ăștia nu te înțelegi.

E grea munca cu omul. Vrei să le faci un bine și ei, nu, nu și nu. Găsesc o mie de motive de cârcoteală. Unii se opun ca berbecii în țarc. Noroc că majoritatea dintr-un țarc sau dintr-o turmă sunt oi și oile merg unde sunt mânate. Se țin după măgar. Se duce măgarul în prăpastie, se duc și ele după măgar, că știe el, măgarul, care e mai mare, ce e mai bine pentru ele; are el, măgarul, grijă față de ele, grija față de oi. Greutatea ar fi să găsești măgarul potrivit, dar, la câți măgari se oferă voluntar, dificultatea se restrânge la pe care să-l alegi mai întâi, ”l'embarras du choix”.