Sigur, cînd zic comunistă, am în vedere prostia cultivată cu abnegație de cei care au interese oculte ca lumea chiar să creadă că în România, și nu numai, ar fi fost comunism. Comunism nu a fost niciodată pe Terra, nicăieri, în afară de kibuțurile din Israel. Numai acolo a existat comunism și există și acuma. Numai că, acolo nu există politruci stradali angajați să ragă jos komunizmu. Oare, de ce?!?

Deci, ce se zicea despre politica din vremea comunismului? Că este dictatorială. Adică, oricine era obligat să facă și să zică numai cum a stabilit partidul.

Acuma se zice că suntem în capitalism, nu? Păi, hai să vedem cum e politica în capitalism. N-am să mă refer la politrucii stradali, care, pe vremea comunismului strigau anumite lozinci în stradă, iar acuma strigă alte lozinci, mulți dintre ei fiind tot din ăia care strigau și pe vremea comunismului. Mă refer la clasa politică, aia conducătoare, adică acei oameni aleși de… era să zic de politrucii stradali și nu cred că aș fi greșit.

Ieri, în parlament, s-a dezbătut o moțiune de cenzură și apoi s-a supus la vot. Care este treaba pentru care politicienii din parlament sunt plătiți? Să participe la lucrări, să aibă inițiative etc., etc. Iar când ceva se supune la vot, pentru a se vedea dacă parlamentul în plenul său susține ceea ce este supus votului, ce trebuie să facă niște parlamentari, normali, mai ales din ăștia capitaliști? Să voteze, nu? Ei, bine, ieri, în parlamentul capitalist al României, parlamentarilor din coaliția guvernamentală, partidele din coaliție le-a interzis să voteze, iar ei, parlamentari capitaliști, nu s-au dus la urne să voteze.

Ei, cum e cu democrația asta, capitalistă? Dar nu numai în România politica este comunistă, ci în multe alte state în care se zice că ar fi fost comunism, iar acuma cică ar fi capitalism. Președintele U.S.A. s-a întâlnit cu președintele Rusiei. Au stat de vorbă, au convenit ceva. De ce s-ori fi întâlnit ei? Ca să promoveze alte interese decât ale țărilor lor? N-am auzit așa ceva, în afară de România, care a renunțat la datoria pe care Irakul trebuia să ne-o plătească, pentru a susține interesele americanilor în Irak. În rest, eu n-am auzit de vreo altă țară care să-și pericliteze propriile interese, în interesul altei țări.

Ei, bine, după acea întâlnire, niște lideri politici din U.E. au lansat ideea ca și ei, cei din U.E., să se întâlnească cu președintele Rusiei, pentru a conveni asupra unor reguli reciproc acceptate. De ce s-or fi gândit acei lideri la un asemenea demers? Te pomenești că s-au gândit ca niște capitaliști, să vadă ce și cum pot face pentru a valorifica piața rusească, destul de mare, în avantajul țărilor lor, și de a cumpăra din Rusia ceva materii prime, la prețuri mai avantajoase decât li le vând ăia care le iau gratis din Zona Golfului. Adică, s-au gândit ca niște capitaliști.

Și, ce să vezi? Din unele țări est-europene, adică din alea care se zice că ar fi fost comuniste, s-au ridicat obiecții față de o asemenea inițiativă, lideri din acele țări, inclusiv din România, zicând că nu sunt de acord cu o asemenea întâlnire. Și, ce coincidență, exact asta spuseseră și americanii, că nu trebuie să se mai întâlnească altcineva cu liderul rus, e de ajuns că s-a întâlnit liderul american. Deci, cum e cu politica asta capitalistă? E d-aia dictatorială, comunistă?

Sigur, nu toate țările est-europene au adoptat poziția pe care a adoptat-o România. Căci, prin unele, încă nu a fost interzisă demnitatea. Cineva m-a întrebat ce aș vrea eu să facem, să ne luăm la bătaie cu americanii, care ne-ar strivi într-o secundă? După cum a pus întrebarea mi-am dat seama că n-are rost să-i răspund, întrucât nu ar fi înțeles. E clar că el nu știe că demnitatea nu este o caracteristică a mușchilor, sau a înălțimii. Nu trebuie să fii boxer/luptător/karatist ca să ai demnitate. Numai că, politrucii stradali nu au avut niciodată demnitate. Ei au strigat întotdeauna ce li s-a comandat. Iar ei au fost cei care-i susțineau pe cei din vremea comunismului, iar acuma îi susțin pe capitaliștii care fac politică… comunistă. Pe ei se bazează liderii politici, demnitatea fiind și pentru ei o noțiune străină, dacă nu cumva chiar comunistă, deci condamnabilă.