În data de 19 martie 2021, eroul războiului de la Nistru 1991-1992, generalul Anton Gămurari, a fost înmormântat la Cimitirul Central din Chișinău.  La ceremonie a participat și o delegație din România din partea Cadrelor militare în rezervă, ofițerilor, polițiștilor români, sindicatului militar SCMD și altor organizații obștești din Alba Iulia, Sibiu, București și Iași. Au adus coroane și flori, dar nu li s-a dat dreptul să vorbească de la tribuna centrală, de către organizatorii funeraliilor, reprezentantul principal, col. (r) Armașu Alexei. S-a insistat, însă s-a refuzat luarea de cuvânt. Motivația era simplă: că așa numitul comitet de organizare „că sunt mulți vorbitori, că programul este încărcat”.  

De fapt, de la tribuna principală, au vorbit 5-6 persoane, s-a vorbit scurt, la general, de parcă am fi înhumat un om oarecare, fără acțiuni și merite deosebite. Nu s-a vorbit că generalul Anton Gămurari care a participat personal in razboi, cu misiuni de restabilire a ordinii publice, în anul 1991, la Comrat și Vulcănești, unde a fost impușcat subofiterul Panta. In misiuni de luptă cu bandele înarmate, separatiste, pe podurile de la Nistru, la 13 decembrie 1991, au căzut subofițerii: Cașu, Iablocichin, Arnăut, Mereniuc. Nu s-a amintit de luptele cu separatiștii și Armata a 14-a rusă la Cocieri-Dubăsari, Coșnița-Doroțcaia, Varnița-Tighina, Fârlădani-Gâsca, Hadjimus-Copanca. Vorbitorii de la tribuna centrală (Moțpan, Motângă ș.a) au menționat că Anton Gămurari a fost comandant al Brigăzii „Fulger”, a fost decorat cu ordine și medalii pentru curaj și eroism , a fost cu ordinea publică si că a ocupat diferite funcții obștești.

Vorbitorii, printre care, ministrul de Interne Pavel Voicu și Gaiciuc Victor, nu au vorbit nimic despre războiul ruso-moldovenesc 1991-1992, despre acțiunile militare ale armatei separatiste, batalioanelor de cazaci venetici, despre acțiunile Armatei a 14-a ruse împotriva independenței, suveranității și limbii române.  Se vedea clar ca vorbitorii oficiali de la tribună, aveau o retinere, misiunea de a ascunde adevarul razboiului de la Nistru din cauza careia a suferit întreaga populație a Republicii Moldova. Sute de  oameni morți, mii de oameni răniți, o economie și agricultura distrusă.

Nimic nu s-a menționat despre blocarea circulației și a podurilor de peste Nistru, despre pogromurile separatiștilor și ale cazcilor înarmati asupra satelor moldovenești, caselor și cetățenilor pașnici din Cocieri, Corjova, Dubăsari, și ajutorarea acestora de către polițiștii din Brigada cu destinație specială. Nu au fost comemorați, nici amintiți, combatanții căzuți în martie 1992: Valentin Slobozenco, Iurie Bodiul, Mihail Moraru, Nicolae Sotnicenco, Gheorghe Coțuc, Cezar Roman, Ștefan Crăciun ș.a. Acest  martie 1992, plin de eroi, parcă ar coincide, s-ar repeta, cu martie 2021, când, prematur, secerat de o boală nemiloasă, moare scriitorul, publicitul, Nicolae Dabija, cade eroul legendar, Anton Gamurari, comandantul, organizatorul  misiunilor de luptă împotriva inamicului separatist, în spatele căruia era Federația Rusă.

 S-a dorit, de către colonelul (r) Armașu Alexei, președintele veteranilor Ministerului de Interne, în spatele căruia este un grup de oameni, indiferenți de situația republicii și un partid socialist, care guvernează încă, face politică distructivă în țară, în interesul ocupantului rus, duce o politică de mușamalizare a istoriei, de ascundere a pesonalității militare a generalului Anton Gămuari, îl îndepărtează pe acest minunat comandant de la Marele eveniment - Eliberarea Națională!

L-am cunoscut personal, pe Omul, combatantul Anton Gămurari, care niciodată nu a dorit apropierea sa de partidele cu politică prorusească si indeosebi a comuniștilor și socialiștilor, care au dus o politică umilitoare fata de populația Republicii Moldova, o politică antinațională și  antiromânească.

Generalul Anton Gămurari a dorit, ca pe ultimul drum să fie condus de combatanți, patrioți, de rude, prieteni și camarazi de luptă, nu de adversarii politici, trădători de țară și neam, care sunt mână în mână cu ocupantul rus. Actuala guvernare, socialiștii au dorit îndepărtarea acestei personalități militare de la evenimentele republicii, înjosirea și ignorarea calităților de comandant și luptător neînfricat împotriva unui inamic puternic și mai bine dotat, Federația Rusă.

Generalul Anton Gămurari a avut o strânsă legătură și colaborare cu România, cu structurile militare și de Poliție, a multumit Romaniei pentru ajutorul logistic si operativ acordat Republicii Moldova în perioada războiului 1991-1992. A avut o puternică legatură cu intelectualitatea și oamenii simpli din republică, cu voluntarii războiului nistrean. Pun întrebarea: de ce Ministerul Afacerilor Interne al Guvernului Republicii Moldova, unde a muncit peste 30 de ani, Asociația veteranilor, Guvernul, nu au organizat  funeralii naționale  în Casa Armatei, Teatrul dramatic, sau Sala de concerte?  Să vină  toata lumea să-și ia rămas bun, așa cum ar fi meritat? Lui i se cuvenea o înmormantare naționala așa cum au avut parte Ion si Doina Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Nicolae Dabija  și alte personalități.

De ce Ministerul nu a cerut Primariei un loc de veci pe „Aleea personalităților”, mai în față, mai la vedere și nu undeva, departe de biserică, în spate, pentru a a-l ascunde pe militar de publicul larg? Țelul acestor persoane, străine interesului național, care au monopolizat înmormântarea, a fost, de a se răzbuna pe generalul Anton Gămurari, care a ridicat mâna și arma împotriva ocupantului rus. Rusia, de mai bine de 200 de ani, exploateaza crunt și dezbina aceasta țărișoară românească, Republica Moldova.

Veșnica pomenire eroului și patriotului, general Anton Gămurari!