Opoziţia, de la eleganţă la bădărănie

Întotdeauna am manifestat condescendență față de cel care s-a situat în fruntea Statului, indiferent de zona politică din care provenea. Un militar de carieră nu poate să se manifeste altfel față de cel care este și Comandantul Forțelor Armate ale României, altfel și-ar nega singur statutul pe care și l-a creat în ani de muncă și dăruire. Nu poți să ai o atitudine lipsită de respect față de Comandantul tău suprem, deși acest ultim cuvânt a fost ocolit de părinții Constituției actuale, considerându-l compromis în „epoca de tristă amintire”. Eu îl folosesc, pentru că nu cuvintele au fost compromise, așa cum tot ceea ce ține de limba română nu a fost compromis, ci cei care s-au impaunat cu acest titlu s-au compromis, și de aceea îmi permit să îl folosesc în continuare. Eu mi-am respectat comandanții, indiferent de eșalonul în care activau! I-am respectat și atunci când unii dintre ei mi-au devenit subordonați, stima pe care le-am purtat-o nu s-a diminuat, ci dimpotrivă, a devenit mai pregnantă!


Nu credeam că voi ajunge în situația de a încalcă, cu bună știință, aceste principii, aceste cutume riguros respectate de noi. De ce o fac, vreau să-mi reneg statutul, pe care nu l-am câștigat cu ușurință, așa cum cred unii, și pentru care am renunțat la libertatea adolescentină, după părerea prietenilor, întrând în armata de la vârstă de 15 ani și considerându-mă cel mai norocos dintre ei că pot duce o viață ordonată, riguroasă, într-o instituție în care se construiesc caractere și se pune piatra de temelie a acestei cariere. Cu siguranță nu doresc să-mi reneg statutul, pentru că tratarea fără respect a actualului președinte izvorăște din comportamentul sau antinațional, anticonstituțional, în total dezacord cu legile și cutumele noastre. Cum să respecți un trădător și de țară și al aspirațiilor celor ce i-au acordat încredere și l-au votat, dar și al celor care nu l-au votat, și pe care era obligat să îi reprezinte și să îi protejeze în egală măsură, Președintele României fiind Președintele tuturor românilor, indiferent de apartenența sau orientările lor politice.

Nu a învățat nimic de la predecesorii săi peneliști sau țărăniști, care au fost contestatari fermi ai celor care au venit la putere după decembrie 1989, dar într-o manieră elegantă, constructivă, opunându-se acestora și taxându-le greșelile, dar alăturându-se lor când erau în discuție probleme de interes național, probleme în interesul cetățenilor. I-am cunoscut bine pe Corneliu Coposu, pe Radu Câmpeanu, pe Ion Rațiu și nu în ultimul rând pe cel respectat în egală măsură și de peneliști, dar și de socialiști, Mircea Ionescu Quintus, cu care am avut plăcerea să și colaborez și nu pot să nu recunosc faptul că m-am înțeles cu domnia-să mai bine decât cu mulți miniștri socialiști. Și ei criticau guvernul de la acea vreme, dar o făceau într-o manieră elegantă și doar atunci când considerau că a deviat de la calea cea dreapta, elegantă lor fiind cu mult mai eficientă decât bădărănia actualului Președinte. De fapt eu sunt cel care greșește, că am asemenea așteptări de la unul care ni se prezintă ca demn urmaș al naziștilor, iar de la naziști nu poți să speri un asemenea comportament.

Cum să ai respect față de un individ care își trădează țară fără nicio rezervă, care s-a pus în slujba celor care au că singur obiectiv cotropirea și dezbinarea noastră, care le promovează și protejaza interesele în detrimentrul cetățenilor români, care a luat poziția ghiocelului în față stăpânilor lui din afară țării?

Merită un asemenea personaj respectul nostru în situația în care principala lui misiune și preocupare este să denigreze România, un asemenea personaj care nu are nicio reacție față de obrăzniciile ambasadorilor și ale liderilor europeni care ne calcă în picioare Suveranitatea și Demnitatea Națională? Putem noi să-i arătăm minimă condescendență ticălosului care patronează fărădelegile structurilor de forță, afectarea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, care se preface că nu observă abuzurile procurorilor din unitățile de elită ale D.N.A., care susține în fruntea magistraților procurori a unui torționar dovedit, care este insensibil la dramele și chiar tragediile celor închiși pe nedrept? Își face o problemă de fală din faptul că nu acordă grațierea individuală, uitând că această instituție nu a fost trecută întâmplător în Constituție, ea reprezentând un mijloc de corecție inclusiv în situația erorilor judiciare. Dar asta o face un președinte Creștin, care gândește și simte românește și manifestă compasiune față de români, nu unul care gândește și se simte apropiat celor de afară, înscriindu-se deplin în ceea ce numim spiritul nazist. Merită acest torţionar al vieţii, gândirii şi sensibilităţii noastre să fie respectat, atunci când una dintre cele mai importante preocupări ale lui, după alegerile din 2016, a fost aceea de a bloca și denigra Guvernul, de a stopa punerea în aplicare a programului de guvernare și implicit de a bloca șansele românilor la o viață mai bună, și a folosit toate ingineriile constituționale avute la dispoziție pentru îndeplinirea acestui scop?

Cum altfel apreciați hărțuirea continuă a Executivului, mergând până acolo încât să blocheze promulgarea bugetului și implicit să priveze de drepturi financiare categorii largi de cetățeni, inclusiv pe cei care au copii, mulți dintre ei cu venituri modeste și pentru care fiecare leu este important, în condițiile în care fac eforturi supraomenești să asigure acestora condițiile minime de viață și de educație? Cum să înțeleagă aceste lucruri unul care nu a știut ce sunt copiii, decât atunci când făcea demersuri pentru vânzarea lor? Nu pe toți i-a fericit Dumnezeu cu copii, dar mulți dintre ei i-au adoptat pe cei care au avut mai puțîn noroc de o familie iubitoare. Putea să facă un asemenra gest și Președintele Iohannis, care avea cu ce să-i întrețină, cel puțin așa dădea o destinație cât de cât acceptabilă sutelor de mii de euro furați de la Statul Român. Dar nu a făcut-o, pentru că el urăște copiii noștri din moment ce le-a luat dreptul și la bănuții aceia pe care Guvernul hotărâse să îi acorde în plus. În aceeași măsură a blocat majorarea și plata pensiilor, Minţind că nu sunt resurse financiare suficiente, lipsindu-i pe cei care ne-au dat viață și ne-au crescut cu multe eforturi și renunțări la bucurii personale, de banii promiși și acordați de Guvern. Ce pretenții mai avem de la un asemenea rebut politic, dacă a fost în stare să lupte pe toate fronturile numai ca România să nu preia Președinția Consiliului Uniunii Europene, pe motiv că Guvernul nu este pregătit, în condițiile în care liderii europeni sustineau contrariul.

Premierul României s-a impus la nivel european, primind numeroase aprecieri pentru capacitatea de organizare și de acțiune în misiunea primită la Bruxelles, dar a fost și este denigrat constant de către acest individ total necizelat. De aceea orice ieșire a lui, prin care critică Guvernul și Alianța care îl susține, nu face decât să îi determine pe români, care nu sunt așa de ușor de păcălit și de manipulat, să se alăture acestora, conduită lui generând o atitudine contrară celei așteptate și transformându-l fără echivoc în cel mai mare agent electoral al P.S.D.-ului! De aceea nu ai, și nu vei avea respectul meu, Herr Iohannis, și sunt sigur nici pe cel al majorității românilor care și-au dat de mult seama de adevăratele tale intenții! Dumnezeu să ne apere de Satan și de... știți voi cine![1]

-------------------------------------------------