„La început este Cuvântul! Și Cuvântul este Dumnezeu ! Și Dumnezeu este Cuvântul ! (Sf. Apostol-Evanghelist Ioan, 1,1)
Dumnezeu fiind Cuvântul, Dumnezeu este grăire! Dumnezeu este limba divină ! Omul fiind Cuvânt din Cuvânr este Grai și este Limbă! Adam în limba pelasgă înseamnă OM, Părintele Familiei, Părintele neamurilor. El a fost creat și așezat de Dumnezeu în grădina Eden, străbătută de un râu, ce se ramifica în 4 brațe. „Numele unuia era Fison. Acesta înconjura toată țara Havila-Vlahia, în care se află aur. Tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix. Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjura toată țara Cuș. Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fața Asiriei; iar râul al patrulea este Eufratul” (Biblia, Facerea, 2,11-14, Ed. I.B.M.O., București, 2008).
Țara Cuș din textul biblic al Facerii, a fost întemeiată de dinastia cușani, o ramură a pelasgilor. Trebuie consemnat adevărul că Biblia sau Cartea Sacră a aparținut sacerdoților geți. Casta IO a dispus de trei elemente fundamentale, trei entități monumentale pentru alcătuirea Bibliei - Cărții Sacre: profeții/ sybyllele, scrierea (Codul getic) și inspirația divină.
„Biblia a fost furată de la geți, Marii Preoți ai Antichității și refăcută, fără ca autorii compilației să priceapă multe din adevărurile incifrate de sacerdoții geți! Că Vechiul Testament este o pastișă după scrierile sacre ale altor popoare recunosc chiar și cercetători de origine iudaică. De exemplu, Zecharia Sitchin concluzionează că sursa ar fi tăblițele și miturile sumeriene” (Tudor Diaconu, Scrierea Secretă, Ed. Obiectiv, Craiova, 2000, p. 21).
O altă mărturie a furtului, a falsificării Bibliei o avem de la filosoful evreu, încreștinat Benedict Spinoza. „În sfârșit o altă greutate de interpretare cu această metodă (hieratică) a unor cărți din Scriptură constă în aceea că nu le avem și în limba în care au fost scrise întâia oară... Apoi limba e păstrată și de popor, nu numai de învățați, pe când înțelesul și textele le păstrează numai învățații și tocmai de aceea putem să concepem ușor că aceștia au putut să schimbe și să falsifice înțelesul textelor vreunei cărți foarte rare, pe care o aveau în stăpânirea lor” (Benedict Spinoza, „Tratat Teologico-Politic”, cap.VII).
Horia C. Matei, afirmă în cartea sa, că, 1/3 din guanși (Canare) sunt de origine filisteană, adică traci, strămoșii palestinienilor, izgoniți din Canaan de Joshua. Conform lui Procopius, la Tanger se află o inscripție cu caractere feniciene: „Noi suntem cei care am fugit din fața lui Joshua tâlharul” (Horia C. Matei, „Enigmele Terrei”, vol.I, Ed.Saeculum I.O-Vestala, 1996).
Robert Charroux, confirmă aceste senzaționale informații, adăugând altele de aceeași valoare, în „Cartea cunoașterii interzise”, Ed. Elit, 2000, p. 102, 114-116).
Faimosul cercetător iudeu-peruvian Daniel Ruzo, afirmă: „Pe malurile Nilului, rocile din bazalt negru, care au rezistat eroziunii și mileniilor, prezintă remarcabile sculpturi Masma. Am descoperit reprezentări identice în Carpații românești. În concluzie, consider că avem aici mărturia asupra existenței unei mari civilizații care se întindea pe tot globul înainte de Potop”.
Remarcabilul scriitor evreu-francez Maurice Guignard, a tradus în franceză formulele sacre recitate de preotesele guanșe, lydiene și etrusce, adică pelasge, concluzionând: „Vreme de milenii, guanșii au păstrat taine, dar evreii, proveniți din războinicii lydieni (etrusci) și femeile kuchite, au făcut o schismă și nu au păstrat credința în Dumnezeul unic. Împotriva acestor eretici, palestinienii au înființat Ordinul esenian (Is-sonir=fiii gheții) în memoria strămoșilor nordici (dacii). Hristos și Mama Sa aparțineau acestui Ordin.” (Maurice Guignard, „Cum am descifrat limba etruscă”).
„Esenienii, mărturisește istoricul palestinian Josephus Flavius, fuseseră instruiți de pleistai-i, preoții daci... Esenienii erau... Fiii Geei, adică urmașii dacilor! Nu întâmplător divinizau Soarele (ca dacii) și se autointitulau „Fiii Luminii”. Esenienii aveau ... „strămoși nordici”, adică daci! Iisus și Fecioara Maria erau și ei daci...” (Cf. Tudor Diaconu, Scrierea Secretă, op. cit., p. 25).
În „Biblia Lydiană”, același Maurice Guignard, afirmă, „Guanșii și-au gravat pe morminte nenumărate extrase din Biblia primitivă după care evreii au făcut o traducere denaturată. Adevărata Biblie a fost scrisă de guanși și de pelasgi. Biblia ebraică, simplă traducere a celei a guanșilor, a fost scrisă în Egipt, când evreii nu au mai înțeles limba înaintașilor lor...Codul Nannarchal a fost nemodificat de noua versiune, care nu e opera lui Moise, ci a lui Ezdra”.
La rândul său, F. Couteaud mărturisește că, „religia creștină este o creație a uriașilor de la nordul Dunării de Jos: guanșii o celebrau pe Fecioara Maria, pe care Maurice Guignard o numește Thurma sau Mikil, Fecioara Gigantică” (ibid., p. 26).
Sundar Singh, budistul indian era un înverșunat adversar al creștinilor, până într-o zi, când asemeni marelui get Pavel, Hristos l-a întrebat: „De ce mă prigonești?” Din aceea clipă, budistul s-a întors „La picioarele Maestrului”, fiind copleșit de inspirația divină. Vizitând Dacoromânia – adevărata Țară Sfântă, indianul a mărturisit, că, „...Cea care mi-a inspirat aceste profeții este Preasfânta Născătoare a lui Iisus și reamintesc că, din câte simt, locul Ei de cinste în ocrotirea România și majoritatea sfinților din cer.” (ibid., p. 27).
Neamul este grăirea lui Dumnezeu în limba Castei sacerdote IO - Geții a seminției pelasge! „Totul începe de la IO!”, spunea Părintele Istoriei, tracul Herodot. Casta Marilor Preoți a alcătuit Codul getic, cu primul alfabet al lumii. Cele patru coduri de cult, elin, latin, sanscrit, ebraic erau părți ale Codului getic. Sinonimia din limbile europene atestă desprinderea lor din Trupul-Trunchi, Codul getic.
Nicolae Miulescu a realizat un mic dicționar paleo-european, în care atestă această sinonimie.
Limba noastră dacoromână este fiica limbii prisce, a limbii bătrâne, vorbită de Adam și Eva. „Pelasga, afirma Niehbur, e mama Latinei și a greacăi” (Niehbur, „Istoria romanilor” „Patria originară a Indoeuropenilor sunt teritoriile Carpato-Danubiano-Pontice.” (Cf. E de Michelis, O. Schrader, H. Schmidt, H. Henchen, G. Devoto, G. Wilkie, W. Schiller).
În Limba bătrână-pelasga, toate literele sunt concepte definite, nu „cuvinte”, ca în restul limbilor provenite din ea. De exemplu, expresia, „De la Rîm ne tragem”, se tâlcuiește astfel: R=soare, î=început, m=matrice.
Toate cuvintele au graiul lor, care cuminecate în pâine, vin, lumină, cânt, rugă și dor curg râuri, râuri în Potirul Limbii noastre dacoromână!
Toate cuvintele trebuiesc împodobite în culoare și cânt, în port național spre a aduce mulțumire și Slavă lui Dumnezeu în cântare, în poezie, în Sfânta Liturghie.
Toate cuvintele după felurimea literelor și după felurimea darurilor hărăzite lor, slujesc lui Dumnezeu, Fecioarei Maria și Neamului geto-daco-român, ca trepte spirituale, poeți, scriitori, filosofi, teologi, prooroci și alte stări. Dar, cele mai alese cuvinte, gătite în porfira cântării, slujesc în odăjdii divine, ca niște adevărați sacerdoți, Frumuseții lui Dumnezeu, Maicii Sale și Patriei Lor, nemuritoare - Dacia: Lumină, Viață, Cântare, Iisus, Maria, Patrie, Glie, Pâine, Dor, Drag, Dragoste, Iubire, Mamă, Odor, Înviere, Eminescu, Nemurire.
Limbii noastre dacoromâne i-au dat nemurire Fiii ei divini, Profetul Zamolxe, Mântuitorul Hristos și Maria, Maica Sa, alături de Sibilele -Profetese sau alături de Profeții: Enoh, Ezdra, Iov, Simeon, Abaris Hyperboreul, Apollo, Olen, Orfeu, Ioan Botezătorul, Cei trei Magi, Apostolii (Marele Pavel, Ioan, Marcu, Luca, Matei), alături de Sf. Părinți: Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Dionisie Areopagitul, Bretanion, Teotim I, Ioan Casian, Gherman, Niceta de Remesiana, Ioan Damaschin etc.
Legile Zalmoxiene
O mare strălucire a venit din lumina marilor Poeții: tracul Homer, regele-poet Cotys I, marele dregător Ienăchiță Văcărescu, Mihail Eminescu, Ovid Densusianu, Octavian Goga, Vasile Alecsandri, George Coșbuc, Alexei Mateevici, Iosif Trifa, Traian Dorz, Sandu Tudor, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Demostene Andronescu, Vasile Voiculescu, Aron Cotruș, Lucian Blaga, Ion Pillat, Constantin Aurel Dragodan, Virgil Maxim, Virgil Mateiaș, Ionel Zeana, Ion Caraion, Iulia Hașdeu, Zorica Lațcu, Aspazia Oțel-Petrescu, Eugenia Indreica Damian, Vasile Militaru, Aurelian Bentoiu, Ștefan Posteucă, Mihai Buracu, Petru Baciu, Vasile Blănaru-Flamură, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Pr. Ilie Imbrescu ș.a.
Poeților li s-a alăturat ceata marilor Filosofi: Pitagora, Socrate, Platon, Aristotel, Seneca, Plotin, Nae Ionescu, Petre Țuțea, Mircea Eliade, Constantin Daniel, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Constantin Noica, Dan Botta, Artur Gabriel Silvestri, cea a Teologilor: Origen, Gheorghe Lazăr, Theodor M. Popescu, Ioan Ianolide, Virgil Maxim (Imn pentru Crucea purtată) și a Preoților: regele-preot Deceneu, diaconii Coresi, Arhimandriții, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, Sofian Boghiu, Nil Dorobanțu, Iustin Pârvu, Ioanichie Bălan, Ierom. Rafail Noica, pr. Dumitru Stăniloae, pr. Ilarion Felea, pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa, pr. Constantin Galeriu, pr. Ion Vlăducă, pr. prof. acad. Nicolae M. Popescu, pr. Gheorghe Petre-Govora.
Istoricii ș-au adus și ei ofranda lor de adevăr, precum: Herodot, Strabon, Iordanes, Ammianus Marcellinus, Eusebiu de Cezareea (trac palestinian), Gr.Ureche, M. Costin, I.Neculce, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Densușianu, Nicolae Bălcescu, Eudoxiu Hurmuzaki, Ion Nistor, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Dimitrie Onciul, Constantin Olariu Arimin, Gheorghe Buzatu ș.a.
Marii Scriitori ș-au dăruit și ei raza de soare, ca prinos mirific, Limbii dacoromâne, Alexandru Vlahuță, Nicolae Paulescu, Constantin Virgil Gheorghiu, Dan Lucinescu, Nicolae Miulescu, Paul Lazăr Tonciulescu, Ilie Stanciu, Mihail Diaconescu, Costin Nicolescu, Theodor Codreanu, Tudor Diaconu, Mugur Vasiliu, alături de Artiști-rapsozi-doinitori-psaltici, precum: Orfeu, Roman Melodul, Nicolae Lungu, Gheorghe Dima, Angheluș Dinicu(a consacrat și popularizat Ciocârlia), Grigoraș Dinicu, Anton Pann, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ioana Radu, Tudor Gheorghe etc.
Vlădici de seamă care au format falanga Limbii noastre, Teotim I, Nicolaus Olahus, mitropolit primat și regent al Ungariei, Vaarlam, Antim Ivireanu, Andrei Șaguna, Irineu Mihălcescu, Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, s-au alăturat Cavaleriei de Aur a Marilor Voievozi: Regina Hestia cu celebrele sale Belangine- Legile frumoase, Împăratul Burebista cel Mare, Înfăptuitorul Marii Uniri a tuturor tracilor, reformator al civilizației și al culturii precreștine, alături de Marele Preot Deceneu, punând accent pe spirit, dar și pe sinergia dintre suflet și trup, precum Apostolii lui Hristos, Împăratul Constantin cel Mare (inițiatorul primului Sfânt Sinod Ecumenic al Bisericii Universale, la Niceea, în 325, cu cei 318 Sfinți Părinți – Ierarhi, între care, mulți traco-geto-daci, ca, Marcu de Tomis, Teofil al Daciei nord-dunărene, Dacus de Dardania-Moesia, Pistus de Marcianopolis-Moesia Inferior, Protogenes de Sardica-Dacia Mediterranea, Domnus/ Dominius de Sirmium-Panonia Inferior, unde sau pus bazele celor 7 articole ale Simbolului de Credință ortodoxă, mare ctitor alături de Mama sa, Împărăteasa Elena, dă libertate și autoritate creștinilor, fondează Constantinopolul - Cetatea lumii creștine, instituie Duminica Zi de sărbătoare, cântare, creație și repaus în imperiu, fondează Cetatea Constantiniana Daphne, în 324-328, la vărsarea Argeșului în Dunăre.
A înființat dioceza Dacia în 327, apoi a construit podul de peste Dunăre, între Sucidava, azi Celei-Olt și Oescus/ Ghighen-Bulgaria. Marele Împărat a adus la Universitatea Sa, din Constantinopol, dascăli iluștri de filosofie, retorică, logică, matematică, astronomie din Dacia, care vor pune bazele la sfârșitul veacului IV, a Școlii literare de la Tomis sau Academia de la Tomis, unde vor străluci Sf. Theotim I Filosoful, episcopul Ioan de Tomis, Theotim al II-lea de Tomis, mitropolitul Valentinian de Tomis, monahul Leontinus Byzantinus, Sf. Ioan Casian, Sf. Gherman și corifeul spiritualității acelui veac, Sf. Dionisie Areopagitul.
Academia de Tomis este urmașa celebrei Universități Callatis, fondată în secolul III î.d.Hr., cu renumiți dascăli de faimă europeană-universală, Satyros de Callatis-Peripateticul, părintele genului biografic (a scris despre poetul tragic, thrac Euripide, despre filosofii geți Pitagora, Empedocle, Zenon Stoicul, Anaxagora, Socrate, Platon, Aristotel, geograful-istoric Demetrios de Callatis (sec. III.î.d.Hr.), Heracleides Lembos de Callatis (sec.II.î.d.Hr.), care a scris Viața lui Arhimede și lucrarea filosofică Raționamentul lembeutic, Istros de Callatis, contemporan cu Heracleides, a scris Despre tragedie. (Mihail Diaconescu, Istoria Literaturii Dacoromâne, Ed. Alcor Edimpex, București,1999)
Dinastiei de Aur a înaintașilor regali li s-au alăurat cu mare cinste Împăratul dac, Iustinian cel Mare, cel care ridică Mitropolia Dobrogei la 14 Scaune sufragane, 14 episcopii, recunoscută sub numele de Iustiniana Prima, Basarab I, întemeietorul statului național Țara Românească – Valahia Mare, Nicolae Alexandru, ctitorul Mitropoliei-Curtea de Argeș a Țării Românești, Mircea cel Mare, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Radu cel Mare (a înființat prima tipografie), Radu de la Afumați, Petru Rareș, Mihai Viteazul, cel care a ctitorit Dacia Mare și împreună au cinstit Limba română în Corola serafică a ctitoriilor lor voievodale).
Faimoșii noștri Domnitori Neagoe Basarab, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir au ctitorit Catedrale spirituale Culturii Duhului, slăvind regala Limbă a Daciei. Numele Dacia reflectă Icoana frumoasei prințese Dochia!
Gellu Dorian - Imn dacic
Limba dacoromână - Limba primordială - Limba bătrână - Limba noastră, ne este cântec de leagăn, dumbravă a copilăriei, emoția Abecedarului școlar, fiorul și fascinația adolescenței, logodna de aur a tinereții, rațiunea maturității, înțelepciunea senectuții, toiagul spiritual al bătrâneții, permanenta noastră existență, dar și cuminecare a transcendenței!
Limba dacoromână - Limba primordială - Limba bătrână - Limba noastră, ne este cântec de leagăn, dumbravă a copilăriei, emoția Abecedarului școlar, fiorul și fascinația adolescenței, logodna de aur a tinereții, rațiunea maturității, înțelepciunea senectuții, toiagul spiritual al bătrâneții, permanenta noastră existență, dar și cuminecare a transcendenței!