In liniștea unei interminabile sedințe stau și gândesc la Analiza de Intelligence și la fantome operative!

Cine are nevoie de adevăr?

La Constanța, împinsă de flăcările din casă, o biata mamă s-a prăbușit în gol, de la etajul șase, cu fotografiile fiului în brațe. Cine răspunde? Un șef anunță că a dispus măsuri de cercetare a subordonaților! Prostie? Nepăsare? Ignoranță? Demisii de onoare?

Clopotul bate în dungă!

„Matei Balș”, un strigăt în noapte, cu suflete arse de vii! A.T.I. - Piatra Neamț, 10 suflete nevinovate înălțate la Cer[1], bunici și părinți, înconjurați de flăcări! „Colectiv” - un cuvânt care arde! Faptele curg...

Poliția nu este cuib de infractori!

Poliția este arătată în mod premeditat cu degetul! Cine are interes să dilueze autoritatea? Și totuși ce să înțeleagă omul de pe stradă când vede un polițist mult prea zelos în aplicarea legii în timp ce încătușa o adolescentă pentru că vindea ghiocei la colț de stradă? Cum să aplici 2.000 lei amendă unui bunic plecat să cumpere o pâine, dar cu masca de protecție uitată în buzunar? Să fie adevăratul infractor, amărâta bătrânică amendată și cu pătrunjelul confiscat pentru că nu avea autorizație?

Poveștile nu mai sunt povești!

Întâlnirile ordonate la ceas de seară între potentații zilei și reprezentanții celor certați cu legea, sub privirea crispată a Sfinților pictați pe pereți, înfioară și ne obligă să căutăm răspunsuri! Cine sunt șefii? Gradul cel mai mare, cu stele coborâte de pe cer direct pe umeri pentru așa zise „fapte mărețe” sau cei certați cu legea ajunși, în semn de putere, ultimii la biserica devenită loc de întâlnire pentru spiritele nopții?

Credința ne însoțește în toate!

Bunul Dumnezeu veghează asupra noastră! Mă întreb cu frică omului simplu, cât mai poate Dumnezeu să rabde? Șefi destituiți din funcții așezați cu grijă pe alte funcții mai bune! Cine greșește? Cine plătește? Cine răspunde? Apuseni, Bacău, Onești, Sutghiol, Constanța? Doi zugravi au murit cu zile încuiați și înjunghiați în casă de către un rătăcit prin cotloanele vieții! Să fie adevărat că există cheia salvatoare, dar bâlbâiala a încins mintea celor imvestiți cu misiuni pentru apărarea oamenilor? Să fie adevărat că șefii de la București nu au aprobat intervenția în forță a celor specializați? Social Media dezbate subiectul. Ce mai înseamnă viață unui Om? Am întrebat și întreb: cine are dreptul să ucidă un Om?

Voci izolate vorbesc sub anonimatul camerelor ascunse!

Spitale au ajuns așezăminte cu contract pentru moarte! Sedări neperrmise asupra pacienților internați în spitale! Injecții fără număr pentru un somn cât mai dulce și pentru plecarea în lumea cealată fără durere! Malpraxis sau crimă cu premeditare, la ordin? Măsuri? Un nou Corp de control ministerial, noi promisiuni și încă un dosar în așteptarea de răspunsuri în următorii zece ani!

Ascult și mă cutremur!

În secolul trecut, naziștii s-au crezut „rasă pură”. Cei de azi, cu altă denumire se cred la fel. Ce să înțelegem din toate cele ce se întâmplă? Conspirații mondiale reale? Nebunie colectivă premeditată? Nu vreau să cred că anormalitatea a devenit normalitate! În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au pierit milioane de suflete nevinovate.  Apoi, în Coreea, Vietnam, Etiopia, Afganistan, Iugoslavia, Irak, Libia, Siria… alte milioane. Comparația nu își are locul! Ce a învățat umanitatea din faptele reprobabile comise de purtătorii caschetelor cu cap de mort? De ce continuă genocidul? Qui prodest? Celor care spun că ne-am înmulțit peste limitele fixate de ei pe pietrele „Georgia Guidestones”?

Privesc și simt amețeală!

Încerc să înțeleg ce se întâmplă, dar neputința mă înconjoară! Privesc și plâng în tăcere! Ascult și mă întreb ce ne mai așteaptă? Ipohondria colectivă ne însoțește pretutindeni! Face victime nevinovate. Timp de peste treizeci și unu de ani, românii au primit ceea ce nu au crezut vreodată: minciună ridicată la rang de adevăr, nesiguranța zilei de mâine, șomaj în masă și datorii interminabile pe care le vor achita, poate, nepoții strănepoților noștri! Cine câștigă din toate acestea? Întodeauna, s-au găsit „profitori de război”. Astăzi se întâmplă la fel, miliardele curg în buzunarele fără fund ale „profitorilor de « pandemie »”.

Părinții se sting în tăcere!

Covid-19 ne încuie din nou în casă, începând cu ora 22 și până la 5 dimineață! Să fie adevărat că în acest interval afacerilor curg, așa cum cad secerați copacii din munte? Să fie adevărat că sub tăcerea nopții „omuleții.verzi” circulă pe drumurile publice? Nimic nu mai pare imposibil!

Sfintele Sărbători de Paște înseamnă împăcare și post pentru iertarea păcatelor!

Cine se roagă? Cine dorește să fie mai bun? Ce se mai poate face? Să-i aducem acasă pe tinerii plecați cu speranța unor zile mai bune! Să nu uităm că tinerii sunt viitorul nostru! Să aducem acasă pe cei plecați la cules de sparanghel și pentru o pâine mai bună! Să aducem zâmbetul pe chipul bunicilor și părinților care se sting în tăcere, așteptându-și copiii acasă! Postul Mare să ne curețe mintea și sufletul, dragi prieteni!

Timpul nu așteaptă!

Să nu îi uităm pe cei plecați dintre noi! Este foarte departe vremea pentru felicitări, domnule președinte! Știu că puteți să faceți mai mult! Românii au nevoie de fapte, nu de vorbe aruncate-n vânt! Românii au nevoie de unitate și de adevăr!

Zile senine, prieteni! Să avem misiuni ușoare prieteni văzuți și nevăzuți!