Oriunde te uiți, citești sau asculți, nu auzi decât un singur cuvânt: dezastru! Moarte, criză, saracie etc..

Îmi aduc aminte de bunici care povesteau cum plecau la lucrul câmpului. Își făceau o cruce mare la icoane și mergeau cu Domnul și Măicuța Lui. Bunica, începea să gătească făcând la rândul ei o cruce mare. Tot în fața icoanelor. Nu știu ce vorbea cu ele, pentru că întotdeauna șoptea. Foarte încet.

Bunica, da' ele nu te aud! Vorbești prea încet! Bunica zămbea și spunea: nu le vorbesc cu gura. Le vorbesc cu inima și atunci mereu aud. Să ții minte asta! Vremuri atroce. Bunica, ne omoară comuniștii. Așa am auzit eu pe stradă. Vorbește lumea!

Bunica zâmbea și spunea: nu ne omoară, măicuță! Nu sunt ei mai mari ca Domnul! Știe El mai bine ce face! Nu poate nimeni să facă nimic! Doar speră!

A trecut o viață de atunci! Aseară mi-am dat seama că suntem în același punct. Parcă am trăit o buclă, și ne-am întors tot acolo! Ne omoară ăștia! Altfel, decât atunci! S-au pervertit! S-au școlit. Dar în esență ei sunt tot pui de comuniști sadea, cu aceleași țeluri de distrugere.

De la analizele politice până la cele despre stele, nu citim decât despre distrugere. E voit sau oamenii au intrat într-o vrie din care nu mai sunt în stare să iasă?! Trăim într-o lume nebună! Asta este cert, evident si a devenit legal. Legile sunt nebune, făcute de oameni care și-au pierdut mințile. Făcute pentru oameni la fel de nebuni care strigă că sunt corecte. Doar pentru nebuni. Ce fac restul? Unde sunt? Trăiesc cu speranță? Sau trăiesc cu nădejde? Că lucrurile se vor alege până la urmă? Cu siguranță!

Cred că există o mână de oameni care au încetat să vorbească. Doar șoptesc! Din inimă! Către icoane! Și care icoane, le și aud. Altă explicație nu există! Nu cred că există vreo altă cale prin care să nu-ți pierzi mințile, ascultând de dimineață pănă-n noapte cum vom muri!

Oamenii ăștia puțini ne vor salva. Șoptind! Către icoane! Căci, acolo Sus, icoanele sunt vii și își fac lucrarea lor. Ca și stele pe Cer! Pentru că spre deosebire de noi, cei multi ei și ele își cunosc Stăpânul! Lumea și timpul merge după Legea Lui! Nimic și nimeni nu poate face altceva. Dacă El a îngăduit ca toți demonii iadului să îmbrace costume scumpe și să facă toate nebuniile pe care le vedem, înseamnă că există un Plan! În veșnicie! Nu e prima data când piere o lume. Poate că trebuie pierdută! Ne-a lăsat să facem ce am simțit. Unii s-au dat răului de frică, alții pentru bani, alții pentru putere, alții pentru trufie. Căderile vor fi toate la fel. De mii de ani, istoria se repetă! Nimic nu e nou. Doar procedurile sunt „științifice"!

Toate au un final. Pănă și cel mai mare rău se termină într-o zi! Cu siguranță așa va fi și acum! Nu vă temeți! Răul nu este etern. Pentru că până și el își cunoaște Stăpânul! E lăsat un pic liber ca să secere! Grâul de neghină! Și trebuie să recunoaștem că a muncit. A scos tot răul la suprafață! Rău care va fi nimicit cu propriile sale arme: știința și oamenii de știință! Autoritățile! Cum le place să-și spună! Demonilor! Când știința vorbește doar despre moarte, ea nu mai este de folos nimănui! Se va vedea acest lucru. Suntem aproape!

Ce facem noi? Am avea de făcut un singur lucru! Să ne luăm nădejdea înapoi, să credem și să șoptim! Către icoane! Unii pentru alții, unii despre alții! Să vorbim cu El despre noi și despre ceilalți! E singura Cale! Care va da sigur roade! Nu există alta!  Să ne bucurăm că vedem Lucrarea Lui cu ochii noștri! Nu e puțin lucru! Și să Credem! Că o să vină ziua când o să privim în urmă și o să fim uimiți. De cât de frumoasă și dreaptă a fost ea. Lucrarea!

Pănă atunci, nu ne rămâne decât să înțelegem că pe ea, Iubirea, nu a învins-o nimeni niciodată! Pentru că ea, Iubirea, a rupt porțile iadului, a traversat Veșnicia și a îmbrăcat timpul. În timpul acesta suntem! Al Iubirii, al Adevărului și al renașterii! Să nădăjduim! Să credem și să îndrăznim! Îndrăznind vom birui! Ca El! E acolo de la facerea lumii!

Nu se dă bătut de nimeni! Pentru că El a făcut lumea! Nu lumea L-a făcut pe El!