La sfârșitul anului 2001, m-am înscris la un concurs pentru postul de redactor-prezentator, Redacția Știri din TVR, concurs care a durat vreo trei luni. Încă lucram la Antena1, chiar am filmat un Revelion care a bătut toate audiențele în acel an, realizat cu participarea tuturor vedetelor postului. Însă pentru mine zarurile fuseseră aruncate, am câștigat concursul la TVR după o serie de probe serioase (țin minte că la ultima a fost un interviu în care am avut în față o comisie de vreo 13 persoane, nume grele din televiziune) și am început munca în februarie 2002. Atunci am făcut primii „pași” în televiziunea publică

Traseul parcurs în Televiziunea Română în cei aproape 20 de ani îşi are povestea sa. Încă din prima zi de muncă în TVR am fost trimisă pe teren, direct la Palatul Victoria, de unde am intrat în Telejurnalul de seară cu o relatare live după ședința de Guvern. Adică am început în forță, pentru că îmbinam în mod fericit - cred eu -, munca de reporter cu cea de prezentator. În scurt timp am intrat și la prezentarea Telejurnalului din weekend, pentru că în restul săptămânii făceam teren ca reporter acreditat la Guvern, ulterior și la P.S.D., care era atunci partidul de guvernământ. Am dus-o așa câțiva ani, practic eram aproape în fiecare zi la T.V.R., sau în deplasări în țară și în străinătate. Apoi, am fost parte a unor proiecte noi, cum a fost „Ora de știri” de pe T.V.R.2, am făcut emisiuni, am moderat interviuri, emisiuni de campanie electorală. Apoi, în 2008 am fost numită șef al Departamentului social-politic-economic și am coordonat munca a 100 de oameni care realizau 50 de emisiuni cu tematică specifică pe toate canalele T.V.R.,inclusiv campanii electorale.

Mandatul meu s-a încheiat în 2010. Am început apoi seria de documentar istoric „Moștenirea clandestină” - un proiect absolut nou pentru un om de știri, dar tocmai acesta a fost avantajul meu: veneam cu o abordare inedită. În 2016 am candidat pentru Consiliul de Administrație al T.V.R. din partea salariaților și am câștigat încrederea colegilor, iar de atunci sunt la al doilea mandat în C.A. și încerc să fac lucrurile să funcționeze mai bine pentru televiziunea publică și din această postură. Nu am renunțat nicio clipă la munca de jurnalist, realizez și prezint emisiuni și documentare, fac și acum teren.

Am învățat cu mare plăcere de la multe nume grele din televiziune (ar fi nedrept să menționez doar pe cineva anume), dar mi-am căutat propria cale și propriul stil. Cred că mă inspiră mult Christiane Amanpour, iar Eugenia Vodă, Lucia Hossu-Longin, Nicolae Melinescu, Adelin Petrișor, Grigore Leșe, Mircea Radu, regretatul Titus Munteanu, și mulți, mulți alții se numără printre cei pe care îi apreciez în mod deosebit. Fiecare este unic în felul lui și am multe de învățat de la ei.

Am mare încredere colegii mai tineri. Sunt ei capabili să dea o nouă „față” televiziunii publice. Îl apreciez în mod deosebit pe Radu Andrei Tudor, care a confirmat deja. Sunt și alții care cresc profesional văzând cu ochii și mă bucură asta. Aruncând o privire în urmă, Sunteți mulțumită de ceea ce am realizat până acum, din punct de vedere profesional.

Printre proiectele de viitor aş putea  afirma că prioritar este să-mi desăvârșesc cariera, demonstrând că tinerețea și frumusețea, chiar dacă sunt atuuri importante în televiziune, trebuie dublate de experiență și maturitate, pentru a câștiga încrederea oamenilor şi  Dacă aş putea datimpul înapoi, tot televiziunea aş alege-o. Mai am multe de spus în această profesie și timpul o va demonstra. Mai ales că nu am ales-o eu, ea m-a ales pe mine.

Notă - Adaptare după un dialog între Monica Ghiurco şi Ioan Vasiu (U.Z.P.R.)