Interviu cu comandorul (r), prof. univ. dr. Jipa Rotaru

Titlul interviului de faţă îl parafrazează pe cel al romanului lui Haralamb Zincă, în intenţia declarată a unui „remember" de tip Memento mori. Versurile lui Adrian Păunescu: „Şi din vreme-n vreme/ Practică barbară,/ Capul ţării noastre/ Cade pentru ţară!" ar trebui să ne dea de gândit. La diferenţă de 43 de ani, doi şefi de stat ai României au căzut sub gloanţele percutate de armele aceleiaşi structuri. Despre evenimentele derulate în dramatica lună decembrie a anului 1989 s-au scris şi se vor mai scrie multe pagini. Mascarada „procesului" Ceauşeştilor comentată adesea, a fost abordată din diverse unghiuri, iar mass-media internaţională a reacţionat prompt şi fără menajamente. Au trecut mai bine de două decenii de la Crăciunul însângerat, copia târzie şi cosmetizată a Revoluţiei franceze de la 1789, când ghilotina a fost înlocuită cu rafalele armelor automate. Victimele nu au mai fost duse la eşafod cu căruţa, ci cu TAB-ul. În haosul premeditat ordinele şi informaţiile (a se citi intoxicarea cu ştiri false) erau emise de „cârtiţele" activate ale serviciilor secrete străine, de spionul GRU, numit atunci Ministru al Apărării Naţionale, de „Oracolul din Dămăroaia", de generalul cu picior în ghips, de actorii sau „dizidenţii" de conjunctură şi de aventurierii oportunişti instruiţi din exterior. Deasupra tuturor veghea „Bunicuţa". Marea intoxicare televizată a funcţionat ireproşabil, astfel încât adevărul „întreg" să fie ţinut departe de ochii şi de urechile românilor. Unii dintre „eroii" revoluţiei fabricate, slugi prea-plecate ale ocultei care a pus în practică scenariul KGB-GRU & Co şi profitorii autohtoni ai momentului nu au nici un motiv să se ştie mai mult. Din când în când o geană de lumină mai licăreşte totuşi în câte un cotlon întunecat. Printre numeroasele „file" mai puţin cunoscute şi comentate se regăsesc şi unele mărturii, trecute astăzi prin filtrul raţiunii şi al scurgerii celor două decenii de la derularea evenimentelor. Atunci, în decembrie 1989, românii au confundat „luminiţa de la capătul tunelului" cu farul locomotivei care venea, călcând şi distrugând totul în drumul ei. (Ion Măldărescu)

- Ion Măldărescu: Stimate domnule comandor, prof. univ. dr. Jipa Rotaru, am luat cunoştinţă, dintr-un mai vechi număr al „Jurnalului Naţional" despre urmările tragice ale lui decembrie 1989 şi despre ultimele zile ale soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu. Doi ofiţeri ai Armatei Române, căpitanul Stoica şi maiorul Mareş s-au aflat în preajma celor doi până la preluarea lor de acel „comando" special, până la parodia procesuală şi comiterea acelui asasinat politic numit execuţie. Am înţeles că cei doi au avut un dialog prelungit cu domnia voastră. Aveţi amabilitatea să relataţi câteva din elementele dialogului?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Referitor la materialul publicat cu ani în urmă în Jurnalul Naţional, mi-aţi răscolit amintirile legate de decembrie 1989 şi mai ales de trăirile proprii din acele zile. Aş putea umple pagini întregi, nu cred însă că este acum momentul potrivit pentru aceasta. Poate cu altă ocazie. Am să mă refer strict la ce vă interesează legat de materialul în discuţie. Pentru o înţelegere cât mai realistă a evenimentelor, este nevoie de o mică divagaţie.

- I.M.: La ce vă referiţi? V-aş ruga să fiţi mai explicit.

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Evenimentele din decembrie 1989 m-au găsit în funcţia de director al Muzeului Militar Naţional, a cărui amenajare la noul sediu din str. Ştefan Furtună abia o încheiasem în noiembrie 1989, acţiune pentru care am primit Ordinul „Meritul Cultural" cls. I.

- I.M.: După cum s-au derulat evenimentele presupun că momentele prin care aţi trecut atunci v-au marcat şi ca om şi ca istoric. S-au făcut presiuni asupra dumneavoastră?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Ce s-a întîmplat în acele zile şi cum am reuşit să asigurăm apărarea patrimoniului istoric al armatei (inestimabil ca valoare), nu se poate explica în câteva fraze. Poate vom avea ocazia să detaliem vreodată prin ce pericole s-a trecut atunci. Important este că, la câteva luni după decembrie 1989 noul ministru al Apărării, generalul KGB-ist Nicolae Militaru a dispus ca toţi cei ce în perioada anterioară ne aflasem la conducerea unor instituţii de cultură ale Armatei, în subordinea directă a secretarului Consiliului Politic Superior - generalul Ilie Ceauşescu, să fim schimbaţi din funcţie. Am solicitat colonelului Lucian Culda, şeful departamentului, care îmi adusese la cunoştinţă acest ordin, că nu am nimic împotrivă, doar că solicit să fiu încadrat pe funcţia din care fusesem luat contrar voinţei mele cu doi ani în urmă şi numit la muzeu, cea de profesor la catedra de Istorie a Poporului Român din cadrul Academiei Militare, unde slujisem din 1978 până în noiembrie 1988. Atunci, din ordinul generalului Ilie Ceauşescu am fost mutat la Muzeul Militar Naţional cu sarcina ca într-un an de zile să închei reamenajarea acestei instituţii, după mutarea din str. Izvor, unde ca urmare a construirii Casei Poporului, sediul fusese demolat.

- I.M.: Ca în aproape toate sectoarele de activitate, s-au comis nenumărate abuzuri. Cum s-a finalizat aplicarea ordinului generalului Militaru, în ceea ce vă priveşte?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Spre totala mea dezamăgire, cum funcţia de profesor în catedra de istorie din Academia Militară nu mai era disponibilă, m-am găsit în martie 1990 mutat din funcţia de director al Muzeului Militar Naţional în cea de conferenţiar, grad didactic inferior celui de profesor, la catedra de socialism ştiinţific din cadrul Academiei Militare. A urmat o perioadă de câteva luni în care s-a pus problema reorganizării învăţământului superior pe principii noi, democratice. Cunoscut de către colegi, am fost ales în mai 1990 în funcţia de şef al Facultăţii de ştiinţe umaniste, limbi străine şi pregătire fizică, funcţie de general-maior, având în subordine cinci catedre de profil. Mulţumit oarecum, am trecut la organizarea grabnică a procesului de învăţământ din facultate pe noi baze, obiectiv atins până la începutul anului de învăţământ, 1990-1991.

- I.M.: În ce împrejurări aţi intrat în contact direct şi aţi dialogat cu cei doi ofiţeri?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: În această postură şi nu în cea de director al M.M.N., am avut ocazia să-i cunosc pe maiorul Mareş şi pe căpitanul Stoica, ofiţeri care, pentru a fi protejaţi în garnizoana de reşedinţă (Târgovişte), cum aveau să-mi relateze, au fost trimişi la cursurile de limbi străine din Academia Militară, în facultatea pe care o conduceam. După mai multe discuţii deosebit de relevante privind evenimentele din decembrie 1989, cele legate de arestarea, reţinerea între 22-25 decembrie şi execuţia cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu în garnizoana Târgovişte, în mod special i-am convins pe cei doi şi de comun acord am hotărât că ar fi bine să înregistrăm pentru istorie mărturiile lor. Astfel, pe parcursul a câtorva nopţi nedormite, eu personal, în calitatea de şef al Facultăţii de ştiinţe umaniste, limbi străine şi pregătire fizică din Academie, istoric de profesie, împreună cu cei doi ofiţeri, am înregistrat pe o bandă de magnetofon tot ce ni s-a părut mai interesant din discuţiile purtate de-a lungul a zeci de ore. Erau relatări privind cele petrecute în cazarma de la Târgovişte din momentul aducerii în incintă a soţilor Ceauşescu (22 decembrie orele 18.30), misiune coordonată de maiorul Mareş şi până la momentul execuţiei lor (25 decembrie, orele 13.20).

- I.M.: Privind retrospectiv, relatările celor doi ofiţeri ai Armatei Române vi s-au părut relevante? După opinia dumneavoastră „filmul" evenimentelor pe care l-aţi înregistrat pe bandă de magnetofon are vreo valoare istorică sau reprezintă numai impresii subiective?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Evenimentele, faptele şi trăirile celor doi ofiţeri au o valoare cu totul deosebită pentru istoria noastră contemporană. Atât maiorul Mareş cât şi căpitanul Stoica s-au aflat în preajma celor doi soţi pe întreaga perioadă cât ei au fost găzduiţi (sechestraţi) în acea cazarmă. Stoica, împreună cu un caporal din subordine au fost cei doi militari care s-au aflat în permanenţă în prezenţa celor doi, asigurându-le securitatea şi paza, începând cu seara de 22 şi încheindu-şi misiunea în dimineaţa de 25 decembrie (ziua de Crăciun), când i-au predat acelui „komando" venit de la Bucureşti, coordonat de Gelu Voican-Voiculescu pentru a-i judeca, condamna şi executa. Sunt relevante mărturiile acestor doi ofiţeri precum şi ale unuia dintre subofiţerii selectaţi pe bază de voluntariat de la Regimentul de elicoptere Boteni. Plutonierul major Cârlan, a făcut parte din plutonul de execuţie, subunitate adusă la Târgovişte, cu acelaşi eşalon de elicoptere cu care s-a deplasat aici aşa-zisul complet de judecată şi principalii vinovaţi pentru acea odioasă crimă din ziua de Crăciun. Pentru a fi protejat, plutonierul major Cârlan, a fost mutat mai târziu de la Boteni, la Academia Militară. O parte dintre mărturiile acestor trei cadre militare le-am înregistrat pe bandă de magnetofon, conştient de valoarea lor peste ani.

- I.M.: Mai păstraţi această bandă de magnetofon? Nu aţi încercat să o transpuneţi pe un suport electronic, eventual să faceţi nişte copii pentru a conserva acest document de valoare?

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Prin anii 2005-2006 am fost contactat de doi reporteri de la Jurnalul Naţional, care nu ştiu prin ce împrejurări aflaseră că deţin respectiva înregistrare şi mi-au solicitat-o. Am acceptat să le-o dau în schimbul promisiunii că îmi vor transpune materialul de pe acea bandă magnetică pe un CD, pentru a fi mai uşor de utilizat în noile condiţii. Au publicat materialul incomplet în Jurnalul Naţional pe care dvs. îl deţineţi şi, cum era de aşteptat, nu numai că nu mi-au trimis nici măcar un exemplar din acest ziar sau CD-ul convenit, dar din acea zi nici n-au mai răspuns la telefoane pentru a-mi restitui măcar banda magnetică, dacă un CD nu fuseseră în stare să-mi asigure.

- I.M.: Păcat că nu v-aţi asigurat o copie a înregistrării. Se poate spune că jurnaliştii în cauză au avut o atitudine lipsită de orice element al eticii profesionale, trăsătură caracteristică acelor vremuri încă tulburi, când mass-media se erijase într-un fel de Gestapo autohton. Nu aţi mai încercat să luaţi contact cu conducerea cotidianului Jurnalul Naţional? Deşi tardiv, măcar acum ar putea „onora" obligaţia asumată.

- Comandor (r), Prof. univ. dr. Jipa Rotaru: Lăsând la o parte mâhnirea provocată de un asemenea comportament al reprezentanţilor tinerei noastre mass-media, „libere şi profund democratice", vreau doar să mai precizez că mărturiile acestor participanţi direcţi la mascarada evenimentelor din decembrie 1989 sunt deosebit de valoroase ca evenimente istorice şi ar trebui cunoscute de cât mai multă lume pentru a înţelege „devenirea istorică" a României pe „înaltele culmi ale capitalismului victorios".

A consemnat Ion Măldărescu