Politologul italian Giovanni Sartori considerat unul dintre cei mai importanți experți în științe politice la nivel internațional și un fin observator al problemelor-cheie contemporane (decedat pe 4 aprilie 2017, la vârsta de 93 de ani) a acordat un interviu jurnalistului Luigi Mascheroni de la cotidianul „Il Giornale"[1]. Vă prezentăm opiniile politologului privind imposibila coabitare între Islam și societatea occidentală. Să sperăm că Parlamentul, Guvernul României și robotul de la Cotroceni vor înțelege ceva și nu vor executa ad-literam „cotele obligatorii" de migranți impuse de „binomul" Mutti Merkel - Jean Claude Juncker, dar și de alte orătănii, cu două sau mai multe viteze de la Bruxelles. Cu turcii și tătarii „pământeni" românii trăiesc de secole în pace, dar marea moscheie de la București nu-și are justificare și... atenție ce se vrea de către musulmanii arabi de import, la Voluntari. (Ion Măldărescu)

În Franța, intelectualii de stânga încep să vorbească asemenea colegilor lor de dreapta. Multiculturalismul a eșuat, fluxurile migratorii din țările musulmane nu mai pot fi suportate, Islamul nu se poate integra în Europa democratică... Spun aceste lucruri de zeci de ani. Stânga, dreapta, lucrurile astea nu mă interesează. Ce mă interesează este bunul simț. Vorbesc din experiență, pentru că studiez acest lucruri de ani de zile. Încerc să înțeleg care sunt mecanismele politice, etice și economice care reglează raporturile dintre Islam și Europa, pentru a propune soluții la dezastrul de a ne imagina că putem integra în mod pașnic o vastă comunitate musulmană, fidelă unui monoteism teocratic, care refuză să separe puterea politică de cea religioasă într-o societate occidentală democratică este o mare iluzie. Din această fantasmă s-a declanșat războiul, tot mai deschis, pe care îl trăim acum, pentru că Islamul, în cursul ultimilor 30 de ani, s-a trezit într-o manieră agresivă. Și-a inflamat adepții, gata să se arunce în aer, ajutați de noi tehnologii din ce în ce mai periculoase. Este un islam incapabil să evolueze. Este un monoteism teocratic înțepenit în secolul VII, incompatibil cu monoteismul occidental. După victoria de la Viena în 1683, aceste două realități s-au ignorat reciproc; astăzi se înfruntă din nou.

Coabitarea este imposibilă pentru că societățile libere occidentale sunt întemeiate pe democrație, pe suveranitatea poporului. Islamul este întemeiat pe suveranitatea lui Allah. Iar dacă musulmanii pretind să aplice acest principiu în Occident, atunci conflictul este inevitabil. Integrarea musulmanilor în societatea noastră va fi imposibilă. De la anul 630 după Hristos, istoria nu a înregistrat nici o integrare islamică reușită în sânul societăților nemusulmane. Priviți ,la India sau la Indonezia. Deci, dacă în țările lor musulmanii trăiesc fără probleme sub suveranitatea lui Allah, dimpotrivă, în Occident... Dacă musulmanul imigrant din Occident continuă să adere la un asemenea principiu și refuză valorile noastre etice și politice, aceasta înseamnă că nu se va putea integra niciodată.

Se vorbește de „multiculturalism", dar ce numim noi multiculturalism? Ce înseamnă el? Multiculturalismul nu există. Stânga, care flutură fără încetare acest termen, nu știe nimic despre Islam, ea ține discursuri de ignoranți. Chinezul a continuat să rămână chinez chiar și după 2000 de ani și coabitează pașnic în orașele noastre cu tradițiile și obiceiurile lui. La fel și europenii evrei. Nu și muslmanii. În sfera privată au dreptul de a-și profesa religia, dar politic trebuie să accepte suveranitatea populară. Altfel, nu au ce căuta în Occident. Stânga este scandaloasă. Nu are curajul de a înfrunta problema. Și-a pierdut ideologia și pentru a părea progresistă se agață în mod rușinos de cauza nefastă a „porților deschise tuturor". Solidaritatea este bună, dar ea nu este de ajuns.

Trebuie să se stabilească reguli și să se vegheze ca ele să fie respectate. Imigrația în Europa a atins cifre de nesuportat. Orice imigrant trebuie să primească o viză, documente în regulă, o identitate clară. Clandestinii, ca și orice persoană care trăiește ilegal într-o țară, trebuie expulzați. Iar cei care rămân nu trebuie să obțină dreptul de vot, căci dacă le acordăm acest drept, musulmanii își creează propriul partid politic și grație ritmului natalității lor, mortal pentru noi, peste 30 de ani vor avea majoritatea absolută. Iar noi, deveniți minoritari la noi acasă, vom fi obligați să trăim sub legea lui Allah, sharia... Am trăit 30 de ani în Statele Unite. Am beneficiat de toate drepturile, cu excepția dreptului de vot. Și totuși am trăit foarte bine.

În ce privește debarcările masive de imigranți pe țărmurile noastre, fiecare urgență are etapele sale. Noi am ajuns în ultimul stadiu: cel de război. Trebuie trimise avioane asupra coastelor libiene, trebuie scufundate ambarcațiunile lor goale. Este singurul mijloc de descurajare a invaziei asupra Europei. După două trei atacuri vor renunța. Astfel, dacă vor dori să intre în Italia, vor trebui să găsească alte căi, mai ușor de controlat.

Există intelectuali stupizi, autodistructivi care susțin că tot Occidentul este responsabil. Știu și eu că Inchiziția a fost o oroare. Dar această perioadă de fanatism Occidentul a depășit-o de secole. Islamul nu. Islamul este incapabil să evolueze și va rămâne mereu anchilozat în scolul al VII-lea. Este o lume imobilă, care nu a intrat niciodată în societatea industrială, nici măcar țările cele mai bogate, ca Arabia Saudită. Au petrol și averi colosale, dar nu produc nimic, și cumpără din străinătate toate produsele finite. Simbolul economiei lor nu este producția, ci piața, „suk".

Dacă există un respct reciproc și voința de a trăi împreună, atunci schimbul între civilizații diferite ar fi o sursă de prosperitate, altminteri, nu este altceva decât război. Un război în care arma cea mai puternică, demografia, este de partea lor. Din păcate, Europa nu există. Nu s-a mai văzut o instituție politică mai stupidă decât această Europă. Favorizează imigrația persoanelor, gata să muncească pentru un salariu mai mic decât cel al mâinii de lucru europene, devastând astfel economia continentului, favorizând șomajul concetățenilor noștri și sărăcia. Eu văd altfel lucrurile. O Europă confederală, compusă doar din primele șapte state membre, al cărei Președinte ar trebui să fie și directorul Băncii Europene și o singură Curte Supremă, ca în Statele Unite. Europa actuală a Bruxelles-ului, care numără 28 de state (curând doar 27) și 28 de limbi diferite este o entitate defunctă. Această Europă care vrea să continue să se extindă, integrând și țări musulmane, dar în același timp neștiind cum să se apere în fața fanatismului islamic, este ridicolă și iresponsabilă. Povestea asta cu Islamul este gravă. Când am ajuns la bomba umană, la martiriul în numele lui Allah, aceasta înseamnă că înfruntarea se apropie de punctul culminant. Deja ceasul ticăie.