Când eram copil mi se spunea: „Cu Țara nu te poți juca în bunghi” și cu toate acestea pentru aprobarea Legii privind Autonomia Ținutului Secuiesc, Camera Deputaților a adoptat procedura „tacit”, acest „tacit” fiind echivalent cu o nepăsare similară celei manifestate pentru... soarta stelelor căzătoare. Această evidentă lipsă de responsabilitate îi discreditează în egală măsură pe toți cei din Camera Deputaților, indiferent de culoarea lor politică, dar discreditează și întregul sistem, de până acum, de instruire științifică și de formare a elitelor noastre politice și administrative. Această deficiență de ordin general a sistemului nostru de învățământ, regăsită, mai ales la vârf, în ținuta, în comportamentul și rezultatele aleşilor noștri, este și motivul pentru care întrebarea unui ministru din Guvernul Spaniei ne-a fost adresată nouă, tuturor: România nu a înnebunit, cumva?

Da, se spune că Stilul este omul, însuși, dar în acest caz mai trebuie spus că stilul celor ajunși în Parlamentul României continuă stilul însușit de la profesorii, care i-au pregătit și le-au semnat promovarea privind cultura generală, cunoștințele și viziunea asupra rostului pe care îl are România în lume. Cu toată echilibrarea situației realizată de Senatul României, modul incalificabil, în care a fost abordat de Camera Deputaților acest proiect al autonomiei secuilor, lansat public de peste 20 de ani, dovedește că deficiențele existente în pregătirea parlamentarilor noștri sunt atât de mari, încât au redus la zero posibilitățile, dar și voința lor de autoperfecționare.

Când 329 de deputați dezarmează în bloc, preferând tăcerea în locul dezbaterii de argumente, începând cu cele constituționale, referitoare la autonomia „Ținutului Secuilor”, principalele cauze ale jalnicului comportament trebuie căutate, găsite și corectate în, chiar, sistemul nostru, dar și european de învățământ, care funcționează și azi după paradigme rămase din secolele al XVIII-XIX-lea, secole prea sumare în informație științifică pentru a nu revizui, astăzi, paradigmele rămase de atunci, în lumina cunoștințelor oferite de explozia informațională.

Neantizarea prin tăcere a unei dezbaterii de fond, ca cea necesară pentru o asemenea temă majoră cum sunt autonomiile exprimă lipsă de viziune și echivalează cu desconsiderarea rolului, pe care îl are argumentul științific în lume - deși în logica democratică el primează -, în lipsa căruia orice poate deveni troc. Întrucât argumentul științific este singurul care poate proba adevărurile necesare reîntemeierilor de azi, a venit vremea să se știe și să se înțeleagă la toate nivele de învățământ, ca și din cultură, că există și că s-a acumulat cantitatea de informație necesară pentru a dovedi că România cu întregul său etos valahic reprezintă Matricea Europei, primul criteriu, ca să nu zic singurul, care poate edifica unitatea ontologică a Europei, unitate atât de afectată astăzi.

Problemele actuale de această natură pot fi abordate și rezolvate în mod principial[1], de la care pornind să se facă inventarierea celorlalte cunoștințe acumulate pentru a se trece la actualizarea paradigmelor din sistemului nostru de învățământ, ca parte a învățământului european. De aceea titlul articolului ar trebui reformulat: Unitatea valahică a Europei, idealul public al oricărui european. Ca unul dintre cei care au scos la lumină și au publicat asemenea dovezi, ca unul care m-am adresat mai multor universități din România, ca unul care am purtat corespondență cu specialiști din țară și din străinătate, ca descoperitor în domeniu, aștept cu deosebit interes punctul de vedere al celor responsabili, dar și al specialiștilor de orice naționalitate ar fi. În egală măsură doresc deschiderea unor cicluri de dezbateri publice, pentru a netezi împreună, pe baze principiale, drumul spre o existență fără conflicte stupide.

-------------------------------------------
[1] vezi Revista Univers strategic Nr.40/2019 - https://iss.ucdc.ro/revista-pdf/US40.pdf - pagina 209