Trăim vremuri vitrege şi confuze peste care - de parcă nu erau suficiente tâlhăriile jefuitorilor externi - gefreiterul de la Cotroceni şi-a adunat argaţii concitadini de la Hermannstadt, numindu-i miniştri. Câtă competenţă au slugile lui Belzebut, au demonstrat-o din primele zile de la înscăunare, călcând cu nădejde în toate gropile ivite în cale şi zdrobind cu sârg străchinile cîţu-ite cu afirmaţii halucinante. Peste cuibul de cuci, ediţia replăvănită a caragialescului Agamiţă Dandanache se teme de un contracandidat fiindcă nu are nici curajul, nici sinapsele adecvate pentru o dezbatere „Face à face”. Pentru eliminarea oricăror dubii privind incompetenţa jalnică şi reaua intenţie făţă de români a „Guvernului meu nr.2” şi a Capo di tutti capi fără cap vă supunem atenţiei un semimaraton al ultimelor zile dinaintea… alegerilor prezidenţiale sau ce-or fi ele din 24 noiembrie 2019 pe care-l publicăm cu acordul autorului, editorialistul Cornel Nistorescu. Pentru că s-au găsit de-formatori de opinie care au insinuat că „patriotismul şi suveranismul sunt vulnerabilităţi pentru securitatea naţională”, iar ca să aflăm răspunsurile gefreiterului la întrebarea nepusă despre copiii pierduţi ai poporului român ne-ar trebui luni de zile. N-am mai putea ajunge la secţiile de votare, deci nu ne rămâne decât „să facem crucea mare că dracu-i bătrân” şi să ne rugăm: Dă-le, Doamne, minte sănătoasă românilor şi ia-le, Doamne, uneltele machiavelice celor ce n-au pic de simţire românească ! „Să le crape fierea de ciudă !”. (Ion Măldărescu, ART-EMIS)
Nenorociților, să vă crape fierea de ciudă!
Casa de Comerț Agroalimentar Unirea a fost înființată de fostul ministru al agriculturii, Petre Daea cu scopul de a-i ajuta pe micii fermieri să-și valorifice produsele, dar conform hotărârii noului guvern anti românesc, s-ar părea că are zilele numărate. „Casa Română de Comerț Agroalimentar are misiunea să identifice resursele și mecanismele comerciale existente, să asigure și să dezvolte verigile organizaționale și logistice lipsă pentru a le maximiza randamentul, dar și să găsească și să realizeze formule noi de integrare în circuitul comercial organizat și fiscalizat a acelor capacități de producție, procesare, depozitare mici sau marginalizate, insuficient sau deloc valorificate în prezent”.
„Ne propunem să facem 60 de magazine cu fructe şi legume româneşti la nivel naţional, produse alimentare proaspete şi procesate. Din punct de vedere tehnic putem să deschidem primul magazin într-o săptămână, dar avem nevoie de avizări, iar birocraţia imensă ne încetineşte”. (Adrian Izvoranu, preşedintele Casei de Comerţ Agroalimentar „Unirea”, în iulie 2019, la o conferință de presă susținută la Ministerul Agriculturii)[1].
Manifest pentru țărani și fermieri
Am revenit la Casa de Comerț „Unirea”, una dintre cele mai frumoase inițiative în slujba fermierului și a țăranului român. Nu știu dacă toți cititorii sunt la curent cu această Casă de Comerț „Unirea”, inițiată de Ministerul Agriculturii și deschisă cu cîteva zile înainte de căderea guvernului Dăncilă. Ea era primul magazin dintr-o serie menită să acopere mai multe orașe mari din România și care unități ar fi urmat să găzduiască produsele bio sau de mare calitate ale țăranilor și fermierilor români. Ei bine, la nici două zile de la instalare, noul Ministru al Agriculturii, personaj necunoscut în domeniu, bun doar pentru dregătorii în Parlament, a dat o declarație de nemernic. Iată ce a spus: „Eu nu am fost de acord cu acest proiect nici cât eram în Comisia pentru Agricultură, nu mi se pare un lucru serios, care poate rezolva o problemă. Explicaţia a fost că prin aceste magazine se vor promova produsele locale şi tradiţionale. Produsele locale trebuie promovate în locul în care se produc, iar cele tradiţionale în alt loc. Nu mi se pare că a avut un impact economic şi social”. (Adrian Oros, Ministrul Agriculturii).
Adrian Oros este ministrul Agriculturii din componenţa guvernului Orban, numit să sprijine domeniul, nu să fie groparul acestuia! Cum să te așezi de-a curmezișul unui proiect încă din Parlament? Și apoi ca ministru al domeniului să fii primul împotriva unei asemenea inițiative menite a deschide porțile micului producător de bunătăți românești? Nici nu s-a așezat bine pe scaunul pe care ar trebui să fie un cap și niște mîini cu experiență în agricultură că el a și comis un gest menit a bloca funcționarea Casei de Comerț „Unirea”. De ce? Ca populația României să se limiteze numai la importurile din hypermarket-uri? Ca fermierii români să predea acestora produsele lor la un preț de nimic! Ca populația României, în țara cu cele mai gustoase legume, fructe și brînzeturi din Europa să se intoxice cu producția industrială de import și să devină dependent de aceasta!
Blocarea inițiativei numită Casa de Comerț „Unirea” poate fi înțeleasă și ca o modalitate de blocare a resurselor interne și de predare a pieței românești pe mîna a mari producători în regim industrial, bucuroși să îngroape producția micilor fermieri și a țăranilor noștri, producție cu cel puțin trei clase peste cea venită de pe benzile rulante ale Europei.
Ajuns la magazine, mi-am făcut cumpărăturile de rigoare și am întrebat de ce lipsesc cîteva bunătăți deja celebre? O doamnă mi-a adus imediat o listă cu semnături de susținere și m-a întrebat dacă nu vreau să semnez. Ministrul Agriculturii a dat cu bolovanul în inițiativa lui Petre Daea și producătorii s-au speriat și nu mai au curajul să livreze pentru că se tem că magazinul se închide și nu își vor recupera banii.
Oameni buni! Nu vă lăsați! Asemenea magazine ale fermierilor există în toată Europa de Vest, unde miniștrii și politicienii nu distrug inițiativele predecesorilor sau începuturile de organizări ale comunităților! Strîngeți rîndurile și apărați-vă în fața acestei invazii de produse artificiale și a deciziilor luate de liota trădărilor, cei care vor să nu aveți rețelele voastre de produse românești. Ați învățați să luptați cu turcii, cu tătarii, cu lupii și cu urșii, mai nou și cu pesta africană, și cu gripa aviară, cu semințele măsluite! Nu vă rămîne decît să luptați și cu miniștri și cu europenii care vă vor dependenți de salamurile lor pline cu apă și zgîrci și cu legumele lor lucioase și fără gust. Organizati-vă și strigați-le în gura mare: Nenorociților! Nemernicilor ce sînteți, să vă crape fierea de ciudă că noi vom supraviețui!
Din laşitatea de a sta faţă în faţă cu o femeie-contracandidat, gefreiterul de la Cotroceni (urmaşul gefreiterului din secolul trecut) se auto-dezbate ca-n armată : „Eu comand, tu execuţi!”… ce ordon eu ![2]
Klaus Chicoş Rostogan răspunde întrebărilor[3]
Din obedienţă şi mediocritate intelectuală, subordonaţii preşedintelui nu realizează că au pus la cale o dezbatere de baltă. Ceea ce au încropit ei la Biblioteca Centrală Universitară nu-i nici capră, nici varză, nici dezbatere, nici conferinţă de presă. Este doar un spectacol electoral menit a ascunde spaima (sau greşeală) preşedintelui de a nu se întîlni cu adversarul său direct. Pentru a evita o cutumă, Klaus Iohannis o învîrte ca la Ploieşti. Argumentaţia sa anti-P.S.D. ţine mai degrabă de spiritul german al anilor ’30 decît de România contemporană. Merită precizat că orice legătură cu un anume spirit sau interes german deranjează la Bucureşti peste măsură. Și este sancţionat în faşă de orice insitituţie a statului, de parcă ar fi vorba de un atac asupra Germaniei sau asupra etniei. Nu poţi spune nimic despre recuperarea bunurilor de la Grupul Etnic German (G.E.G. - în limba germană Deutsche Volksgruppe in Rumänien - n.r.) de către Forumul Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.) pentru că instituţiile statului, dresate să-l apere pe preşedinte, îţi sar la gît şi te condamnă, indiferent ce argumente ai avea. Întrebările şi îndoielile privitoare la sentinţa de la Sibiu sunt interzise. Profesorul Ioan Scurtu care a publicat un material despre caz a devenit imediat acuzat de F.D.G.R., inculpat şi condamnat. Toți ceilalţi care ne-am preocupat de subiect şi am publicat informaţii am fost tîrîţi în justiție. Pentru că întreaga afacere a succesiunii Grupului Etnic German pentru F.D.G.R. îl are în centru şi în umbră pe Klaus Iohannis, subiectul a devenit protejat şi chiar interzis presei pe criterii de discriminare.
Cititorii şi alegătorii din România nu sunt atît de naivi pe cît crede Klaus Iohannis şi trupa lui. Nu se poate ascunde în dosul întrebărilor şi a răspunsurilor de tip Marius Chicoș Rostogan. Oamenii vor să ştie şi aşteaptă să li se dea socoteală pentru sentinţa din succesiunea G.E.G., să li se explice cu date eficienţa călătoriilor sale externe. Ei vor o justificare a cheltuielilor deplasărilor matrimoniale la Sibiu, devenite misiune de stat. Dar şi ce s-a mai ales de „România educată”, zice un cititor ironic. Altul întreabă de protecţia pădurilor. Oamenii vor să ştie ceva şi despre restructurarea serviciilor secrete, despre rolul lui Klaus Iohannis în procesul de succesiune a caselor, despre încălcarea Constituţiei României. Ei n-au uitat de promisiunea cu desfiinţarea imunităţii, sunt preocupaţi de Deveselu şi de protocoale, de preluarea controlului asupra celor mai importante instituţii ale statului. Cu alte cuvinte, vor să afle şi să se convingă că preşedintele este un om responsabil şi dă socoteală în faţa electoratului.
Ceea ce nu place, nu convine şi nu se va întîmpla niciodată!
Fierbe mămăliga în politică. Iohannis crede că dezbaterile sunt ca pantofii sau ca tigăile[4]
Ies miniştrii la bătaie de parcă ar fi alarmă de război. La fel ies şi cîrtiţele din pămînt, dacă le aplici o inundaţie cu furtunul. Şi Iohannis s-a speriat de valul stîrnit de refuzul participării la dezbateri cu Viorica Dăncilă. Nici acum, în pragul celui de-al doilea mandat, el n-a înţeles că dezbaterile nu se organizează să-i folosească dumisale. Miercuri seara, pe fugă, supuşii săi de la Cotroceni au anunţat o conferinţă de presă care să mai calmeze din revolta publică. Şi, astfel, ne-am trezit cum o nouă procedură de a ocoli dezbaterile cu adversarul său, cu o tentativă de a păcăli cutuma pentru care se dădea de ceasul morţii să fie respectată cînd îl vîna pe Victor Ponta. Acum, cînd nu-i foloseşte, Iohannis se dă după coceni. Vorbind despre dezbaterile cu Victor Ponta căruia „nu i-au folosit la nimic, iar mie, nici atît”, preşedintele României s-a dat de gol. El crede că dezbaterile sunt ca pantofii sau ca tigăile. Dacă folosesc sunt bune, dacă nu-i folosesc, sunt inutile. Ca atare, acum cînd nu-i servesc nici la plimbări şi nici la ciorbe, cînd este convins că va cîştiga, de ce să se mai încurce cu aceste dezbateri? N-a auzit Klaus Iohannis că dezbaterile nu sunt în folosul candidaţilor, ci pentru lămurirea alegătorilor? Face pe prostul sau chiar n-are ce spune şi se teme de goliciunea mandatului său? Din păcate, jurnaliştii începători s-au înghesuit ca peştişorii la momeală să pună întrebări gen „nu-i aşa că?”, Marius Chicoş Rostogan răspunzînd ca un lustragiu de mandat prezidenţial. Nu şi-au dat seama că sunt folosiţi pe post de nechezol electoral, întrebările lor avînd rolul de a juca rolul tufelor îndărătul cărora preşedintele să îşi pitească refuzul.
Din păcate, graba cu care Viorica Dăncilă a sărit să-i răspundă a trădat destule improvizaţii. Plus o tensiune vizibilă cu ochiul liber. În loc să lase loc pentru ca populaţia să vadă şi să cîntărească dezbaterea- conferinţă de presă de la P.N.L., hop şi liderul P.S.D. cu o ţîfnă abia strunită să sublinieze vacanţele preşedintelui.
Mă tem că graba ei să-i bată în cuie doza de penibil şi rînjetul de vedetă l-a mai ajutat niţel pe preşedinte. Din păcate, Viorica Dăncilă s-a grăbit. A vorbit precipitat, adeseori improvizat, preluînd asupra sa o parte din dezamăgirea publică stîrnită de Klaus Iohannis. Întrebările de miercuri seara, în loc să-l zguduie pe preşedinte sau să-l sperie, l-au pus în gardă. Cu tupeul lui de a nu recunoaşte nici o greşeală şi de a nega orice tinichea atîrnată de numele său, Klaus Iohannis a fost pus în gardă şi nu m-ar surprinde ca la următoarele apariţii să transforme toate acuzaţiile în succese, în merite şi în performanţe democratice.
Falsa dezbatere a căprarului Klaus[4]
Electoratul din România se află în faţa unei înşelătorii politice. Nu-i o nenorocire. Faţă de multe altele care s-au abătut asupa sa, simulacrul de dezbatere încropit cu pompă de trupeţii preşedintelui nu-i decît o înşelătorie nevinovată. Crezînd şi visînd că vor cîştiga alegerile cu 70%, ei îşi permit şi această farsă, făcută mai mult ca să astupe gura lumii. Vrea populaţia dezbatere? Se împiedică preşedintele de întrebări sau îi sare muştarul cînd este întrebat de case, de proprietăţile Grupului Etnic German moştenite de F.D.G.R., de marile „realizări“ ale mandatului său, în ordine, le facem o dezbatere! În limba română, dezbatere este una, conferinţa de presă, cu totul altceva. Numai că, din teama de a nu fi ridicol, de groaza pauzelor de gîndire ale preşedintelui, de frica unor momente penibile, populaţia României şi presa străină sunt servite cu o dezbatere de tip nechezol. Cum de aceeaşi factură este şi democraţia practicată de Iohannis şi de ai săi, cam de aceeaşi factură fiind şi „România normală“ şi statul de drept pe care l-a preluat ca pe o maşină de tocat. Evident, numai în folosul său!
Iniţiativa de a strînge 7-8-9 jurnalişti mai săraci cu duhul, şi mîndri să-i vadă bunica la televizor cu preşedintele, şi aceştia să întrebe ce-i taie capul este o mistificare grosolană a dezbaterii electorale între doi candidaţi ajunşi în ultimul tur al alegerilor.
Înghite presa română o asemenea contrafacere? Mai mare ruşinea. Se face părtaşă la un surogat de dezbatere. N-am aflat şi nu vom afla ce proiecte au cei doi şi nu vom vedea ce crede unul despre promisiunile celorlalţi.
Cît priveşte „mîrlăniile pesediștilor“, este păcat că Adrian Năstase nu iese la rampă să ne spună în ce context a semnat protocolul cu Klaus Iohannis între P.S.D. şi F.D.G.R. şi cum se explică faptul că, aproape simultan, a fost stipulat şi mai apoi modificată legislaţia în domeniul restituirilor? Cînd au tras sforile ca succesiunea după Grupul Etnic German să fie posibilă (încă nu ştiu dacă operaţiunea s-a produs şi sub presiunile Angelei Merkel), PSD-ul nu făcea mîrlănii. În schimb, cînd s-a opintit să-i ia din mîini cîteva dintre instrumentele de putere cu care calcă în picioare societatatea, atunci comite mîrlănii. Între protocolul semnat de Adrian Năstase, pentru a obţine ce urmărea cu disperare, și atacurile grosolane (tot nişte mîrlănii) se întind toate feţele unui caracter găunos. Cînd are interese, Klaus Iohannis este slugarnic, amabil, politicos. Cînd îşi atacă adversarii, scapă accente vizibile de extremist. Cînd are nevoie să scape din dificultăţi, mistifică şi limba română şi cutumele politice.
Conferinţa de presă de marţi, vîndută compatrioţilor noştri drept dezbatere, este un mare fals. Și al preşedintelui şi al jurnaliştilor![5]
Klaus Iohannis a cîștigat experiență de moderator și a scăpat de situații penibile. Adică de înghesuiala pe care i-ar fi provocat-o întrebările incomode. Asta înseamnă că are deja înclinații de moderator tv, dar și de organizator de evenimente. În schimb, Viorica Dăncilă a cîștigat în curaj. Să te arunci într-o conferință de presă atît de importantă, pregătită doar cu 20-24 de ore înainte înseamnă curaj nebun. Asta mai dovedește însă că este un om care își dorește puterea cu disperare și că este gata să riște inclusiv penibilul.
Ziariștii au pierdut partida în ambele cazuri. Pe Klaus Iohannis l-au menajat enervant. Parcă selectații s-ar fi temut să-l deranjeze. Au și fost ridiculizați de un student din sală care a întrebat de ce n-a adus și jurnaliști care să-i pună întrebări incomode. Pe Viorica Dăncilă, unde au mobilizat toată armata de ziariști rezist, au agresat-o pînă la limita nervilor. Spre surprinderea tuturor, în ciuda agresivității, ea a trecut de conferința de presă mult mai calmă decît ne așteptam, scoțînd in evidență o neașteptată stăpînire de sine.
Din păcate, echipa Vioricăi Dăncilă n-a adus nimic nou. S-a mulțumit să cîștige timp de imagine. A expus-o la tv, dar nu i-a oferit „gloanțe” cu care să-l „execute” pe Klaus Iohannis. Să beneficiezi de prezența atîtor ziariști și de două ore și jumătate de audiență și să nu-l întrebi pe președintele Klaus Iohannis ce-i cu această invazie de sibieni în guvernul Orban și pe lîngă (miniștri, doctori, secretar de stat, președinte C.N.A.S., generali de S.T.S. etc.) toți din orașul președintelui sau din preajmă înseamnă să nu stai deloc cu ochii pe adversar și să-l lași să zburde. Să nu-l întrebi pe Klaus Iohannis cît costă naveta sa săptămînală sau aproape săptămînală cu coloana și mașină de poliție la înaintare pînă la Sibiu și după două zile înapoi înseamnă să fii crispat și concentrat numai pe repetarea unor întrebări standard.
Presupun că mulți alegători vor fi încercat să facă un calcul simplu. Cinci ani ori 52 de săptămîni, ori două drumuri (dus întors) ori 10-15 oameni, ori atătea nopți de cazare ori atâția lei diurnă, ori atîția litri benzină și motorină per automobil pe suta de kilometri, ori 650 de kilometri, ori uzura și întreținerea automobilelor, cît dau? Si care rezultat este egal cu mărimea găurii din buget! Sigur, un enunț cu calculele navetei prezidențiale la nevastă, devenită problemă de stat, ar fi avut un oarece impact. Să ratezi ocazia să-l întrebi pe Klaus Iohannis ce rol a jucat el în recuperarea bunurilor confiscate de statul român în 1944 de la Grupul Etnic German și recuperate de F.D.G.R. ca succesor (cu Iohannis și președinte și primar al Sibiului) într-un simulacru de proces înseamnă să nu ai consilieri și să nu știi istorie. Si să nu prea ai habar despre ce scrie presa și nici despre ce vorbesc oamenii.
Ce m-a distrat a fost acuzația celor „culți în cap” care o acuză pe Viorica Dăncilă că i-a jignit pe cei din diasporă spunîndu-le „ăștia”. Tărăboiul cel mai mare a fost montat mai ales la Digi24 Tv. Din păcate, autorii acestei „descoperiri” epocale în discursul Vioricăi Dăncilă sunt niște jurnaliști care zic toată ziua „țara asta”, țara asta așa și pe dincolo”, fără să se revolte că o minimalizează sau să fie taxați pentru folosirea improprie a pronumelui și adjectivului demonstrativ. Si dacă toți ziariștii și toți polticienii vorbesc cu „ţara asta”, de ce n-ar zice Viorica Dăncilă cu ale sale ezitări de limbă română „ăștia din diaspora”, „ăștia” fiind forma de persoana a treia plural a lui „asta”. Așa că ziariștii „ăștia” care s-au chinuit să-i ia gîtul și-au cam rupt picioarele în gramatică într-un moment în care s-au împiedicat singuri.
Mai ales că nici unul nu a obserevat că într-un răspus la o întrebare despre formarea unei majorități parlamentare Klaus Iohannis (încă președinte al țării noastre) a spus că în legăură cu formarea unei majorități în parlament, „intenția mea este extrem de solidă. Voi avea grijă să se miște lucrurile în acest sens”. Ce înseamnă asta? Că președintele a confirmat în văzul tuturor amestecul său în formarea unei majorități. Exact ce a destăinuit și Călin Popescu Tăriceanu cînd a fost invitat să treacă de partea lui Iohannis după alegerile din 2014. Adică aceeași soluție imorală practicată și recunoscută de Traian Băsescu (tăticul sforăriilor dintre partide). Adică piciorul pe Constituția României!
În văzul lumii, cu opt corifei de părerism de față, președintele Klaus Iohannis (după ce recent a spus cu mîndrie că principalul său succes a fost dărîmarea guvernului P.S.D.) a anunțat că se va amesteca în viața Parlamentului pentru a forma o majoritate solidă. Cu ce mijloace? Cu S.P.P.-ul care îl păzește? Cu S.R.I.-ul care face jocurile? Cu D.N.A.-ul care întocmește dosare și arestează? Cum va avea el „grijă să se miște lucrurile” în direcția formării unei majorități solide?
Aranjament grafic - I.M.