Îi mulțumesc în mod deosebit domnului Mihnea Codrescu, pentru elogiosul eseu întru apărarea mea[1] și, totodată, așa cum și susține, a întregii Românități! Dar, în iureșul elogiului, s-au strecurat cîteva ambiguități, care, pe de o parte, i-ar putea induce în eroare pe unii cititori și pe eventualii mei alți susținători, iar, pe de altă parte, le-ar putea da apă la moară denigratorilor din presa mainstream – denigratori care, deja, au început să mă „degradeze“, scriind că sunt „un fost locotenent colonel...”, că aș fi „un fost ofițer al S.R.I.” etc. Fac o paranteză și relev că din 2002, de cînd am fost trecut în rezervă, am semnat numai așa: „Colonel (r./rtg.) Vasile I. Zărnescu”, fapt bine cunoscut de către respectivii denigratori, care, dacă ar fi fost bine intenționați și nu doar niște dezinformatori calificați – adică perfizi și instruiți să falsifice convingător realitatea –, ar fi văzut, inclusiv în fotografia mea pe Internet, că sunt îmbrăcat în uniforma cu gradul de colonel. Aceasta, pe lîngă faptul că, din articolele mele anterioare, precum și din referirile altor autori la respectivele articole, știau clar că am gradul de colonel și, deci, în mod deliberat au recurs la „degradarea“ mea. Un astfel de individ este Petru Clej (citește nemțește: Clei), care, în cadrul dezinformării totale din mizeria sa publicată pe R.F.I.[2], comite această insanitate.
Faptul că dezinformează deliberat o atestă chiar pagina sa de pe R.F.I., unde îi apare maculatura, care, în partea de jos, printre alte materiale ale lui în care își deșartă injuriile antiromânești, este menționat și articolul d-lui Ovidiu Nahoi, care conține și forma audio a interviurilor luate mie și lui Maximilian Marco Katz[3], referitoare la lansarea cărții mele[4], din 8 aprilie 2016, și la sesizarea sa penală adresată, chiar a doua zi, Parchetului General al Î.C.C.J., sesizare despre care s-a făcut mult tam-tam în presa mercenară, îndeosebi de către agenția „Hoitnews”[5]. Totuși, în neghiobia sa, Petru Clej îmi face și un bine: în deschiderea articolului său, după cum vedeți, pune coperta cărții „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, vol. 1, 2015, care are 808 pagini, lansată în 8 aprilie 2016, la Librăria „Mihai Eminescu“, și pentru care îmi făcuseră sesizări penale cei patru pîrîcioși: Maximilian K. Katz, Aurel Vainer, Liviu-Ștrul Beris și - cronologic, ultimul pe listă, dar cel dintîi dintre gogomani – Alexandru Florian. Dar etalarea acestei coperți nu a comis-o spre a-mi face un bine – adică spre a-mi face publicitate – ci, dimpotrivă, spre a minți opinia publică pretextînd că pentru această carte m-ar fi condamnat infama instanță a Judecătoriei Sectorului 3. Nu, am fost condamnat pentru două articole, însumînd cam patru pagini, și pentru broșura-pamflet[6] despre cel mai abject condeier contemporan, intitulată „Sabin Orcan suporter”[7].
Firește că „Newsweek.ro”, maculatura impostorului Sabin (B)Orcan tipărită pe hîrtie scumpă, s-a alăturat corului calomniatorilor, care, oricum, cîntă în falset. Astfel, în articolul în care chinuie hîrtia, printre alte greșeli gramaticale și de conținut, Flavia Drăgan a reprodus chiar din broșura-pamflet, printre altele, și acest citat: „În cartea « Sabin Orcan Suporter », Zărnescu a susținut: «eu nu neg « Holocaustul unic », vociferat peste tot de jidani, fiindcă nu poți nega ceva ce nu a existat niciodată și pe nicăieri, ci eu demasc documentat criminala propagandă holocauslică [sic!], veche de peste 150 de ani […] Holocaustul unic vociferat de jidani este o născocire pur propagandistică »”[8].
Fraza citată de mine, aici, este citatul care le-a încrețit - degeaba! - creierul plat al magistraților: începînd cu porcurorul Florin-Oprică Cîrciumaru și terminînd cu procuroarea care propusese condamnarea mea „la trei ani închisoare cu executare, confiscarea cărților, amendarea” etc., din instanța Judecătoriei Sectorului 3, toți m-au întrebat ce am vrut să spun cu această frază, care li se părea dubioasă. Firește, m-am eschivat și am bălmăjit-o mereu, dar, în declarația finală, am explicat instanței, totuși, cu adresă directă la procuroare, care le pusese această întrebare „încuietoare” - care, evident, părea să mă acuze, fiindcă mă „contraziceam” - tuturor martorilor mei: „Este o parafrază a celebrului Paradox al lui Epimenide, despre care ați învățat la facultate, căci știu că la Drept ați avut cursuri de logică generală și de logică juridică”. Eu am urmat, între anii 1968-1972, Facultatea de filosofie în „clădirea de la Drept” și aveam buni prieteni studenți de acolo, cum au fost, de exemplu, Andrei Popescu - ajuns consilier special al Elenei Ceaușescu - și Antonie Iorgovan - „părintele Constituției!” -, și aveam și profesori care predau logica și filosofia la Drept, ca logicianul Gheorghe Enescu și politologul Ovidiu Trăsnea - acesta îmi fusese și conducătorul lucrării mele de licență!
Magistrații cărora le vorbeam - adică judecătorul Cristian Dumitru, președintele instanței, și procuroarea de caz - au mimat că ar ști despre ce-i vorba, ca să nu se dea de gol că erau „habarniști“: de peste 26 de secole, „Paradoxul lui Epimenide” - supranumit și „Paradoxul mincinosului”[9] - pusese pe moațe mintea gînditorilor care au încercat să îl descifreze. Credeți că pe magistrații care m-au anchetat și care m-au condamnat îi dădea cultura afară din casă?! Nu, ei făceau din ignoranță o virtute, și nici nu se străduiau să și-o ascundă: procurorul Florin-Oprică Cîrciumaru a și recunoscut, la interogatoriul din 27 februarie 2020, că nu a citit articolele mele, nici contestațiile, memoriile depuse la dosar, zicînd, cu impertinența și cu nonșalanța pe care i-o dau postul de magistrat inamovibil, că „nu-l interesează”!
Flavia Drăgan, în însăilarea sa agramată, mai scrie niște prostioare cu care dezinformează cras cititorii. „Pe numele lui Zărnescu, autorul cărții „Holocaustul – Gogorița diabolică – Extorcarea de bani de holocaust”, Institutul „Wiesel” a depus prima plângere penală în 2014. La această plângere au fost conexate și altele, iar, între timp, prima faptă (scrierea primei cărți negaționiste) s-a prescris, dar dosarul a mers înainte, fiind trimis în judecată abia anul trecut».
Sesizarea penală din 14 martie 2014 a fost soluționată de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 2 prin decizia de „neîncepere a urmăririi penale“ (N.U.P.). Alexandru Florian s-a ofuscat tare și a adresat o nouă sesizare Parchetului General de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (Î.C.C.J.), condus de procurorul general interimat Dimitrie Bogdan Licu-Plagiatoru’. Acesta, strîns cu ușa de organizațiile jidănești fiindcă era un plagiator, „s-a sesizat din oficiu“ (!) și a dat o ordonanță de anulare a neînceperii urmăririi penale inițiale (N.U.P.) și de reluare a urmăririi penale (R.U.P.). Am contestat ordonanța lui D.B. Licu prin „Notele scrise”[10] amănunțite și argumentate depuse la dosar, dar care nici nu au fost citite de către judecătoarea de la camera preliminară a Judecătoriei Sectorului 2 - fiindcă „nu putea să dea” în procurorul general, fie el și interimar.
Autoarea acestui articol agramat și ilogic, Flavia Drăgan, continuă cu alte falsuri: „În final, Zărnescu a fost trimis în judecată pentru trei infracțiuni de negare a Holocaustului: două texte publicate online - „Falsitatea noțiunii de holocaustolog” și „Înșelătoria secolului XX” - și cartea „Sabin Orcan Suporter”, care pleacă de la o emisiune în care jurnalistul Sabin Orcan l-a criticat pe Zărnescu pentru „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”.
Vedeți ce neutru și convingător se exprimă individa?! Chiar dacă nepoliticos: „...jurnalistul Sabin Orcan l-a criticat pe Zărnescu...”. Nu, (B)Orcan etalase pe ecran, bîlbîindu-se de revoltat ce era, semnalarea de către Departamentul de Stat al S.U.A.[11] a apariției cărții mele, „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”[12], la care mă pîrîse I.N.S.H.R. „E.W“! În emisiunea X-PRESS din 5 martie 2017, realizată de el la B1 TV, mîzgăliciul Sabin Orcan mă insultase în cel mai grobian mod: „...dacă colonelul ăsta nu e caz de balamuc, atunci e sigur de pușcărie!”[13] Și de ce?! Credeți că citise cartea mea?! Nu, dar era însurat cu Rashela Moshe.
Aș putea să pariez că el le-a dat jidanilor ideea să mă bage la pușcărie - idee înfăptuită, la fond, de instanța Judecătoriei Sectorului 3; dar adevărul este că liderii jidanilor și marioneta lor, președintele Klaus Werner Iohannis, mă pîndeau de multă vreme. Am fost mult timp redactor-șef al revistei „Justițiarul” și, împreună cu regretatul Marius-Albin Marinescu, am denunțat activitatea ilicită a lui Klaus Iohannis încă dinainte de a fi fost el băgat în „politica mare” de către marele demagog Crin Antonescu [14]. Și Klaus Iohaniss are multe păcate, inclusiv pe acela de a fi foarte ranchiunos[15].
Faimoasa revistă americană „Newsweek” a dat, practic, faliment, pentru că excelase în publicarea de fake news și, pentru a ieși din clinci, proprietari ei s-au gîndit, speculînd celebritatea anterioară, să mai facă ceva bani vînzînd în franciză titlul faimos. A cumpărat și Sabin Orcan o așchie și, firește, publică și el tot fake news, precum cea despre mine a Flaviei Drăgan, care își încheie dezinformarea astfel: „Apărarea lui Zărnescu, căruia i-a sărit în ajutor un alt negaționist cunoscut în spațiul românesc, Ion Coja, a constat în relativizarea Holocaustului în fața instanței: « 6.000.000 de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, uciși în lagărele de concentrare. Sunt de acord cu prezentările și afirmațiile procurorului de caz. Sunt evenimente și fapte istorice pe care domnia sa le cunoaște dintr-un anumit punct de vedere și nimeni nu poate să reproșeze pe această temă domniei sale sau Parchetului ori publicului larg. Totuși, ținând cont de un alt punct de vedere susținut cu argumente concrete în ambele lucrări și care răstoarnă propaganda favorabilă Holocaustului, mai avem oare de-a face cu infracțiunile indicate de O.U.G. 31/2002? »”.
Trebuie să menționez că titlul studiului meu masiv, de 808 pagini in-folio, „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, i-a produs o puternică disonanță cognitivă agresivului parlamentar fariseu Silviu Vexler[17], autorul legii nr. 157/2018 și fiul lui Iancu Vexler, expropriatorul coetnicului său Jon Syllman, fost Zilberman[18]. S. Vexler declară: „Pentru prima dată în România după 1990, ieri (4 februarie 2021 - n. r.) o persoană a fost condamnată pentru negarea Holocaustului. Este vorba despre Vasile Zărnescu, autorul volumului intitulat „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”. În afară de faptul că titlul este agramat, cartea conține materiale de o mizerie cumplită, de genul celor care puteau fi citite în perioada legionară”[19].
Un jidan nu doarme liniștit dacă nu aplică, în orice împrejurare și prin orice formă, preceptul de bază al Talmudului: „Pe cel mai bun dintre goyimi, ucide-l!”[20] Evident, în interpretarea jidanilor de rînd, directiva are forma la plural: „Pe cei mai buni dintre goyimi, ucideți-i!”. Orice apologet holocaustist nu se simte bine dacă nu atacă Mișcarea Legionară, devenită calul de bătaie în propaganda lor. De aceea, cu orice ocazie, jidanii așkenazi denigrează[21] Mișcarea Legionară - cea mai curată organizație a românilor din etapa interbelică, pe care - tocmai din acest motiv - au susținut-o atît elita intelectualilor din presă, literatură, cadre militare și universitare, oameni de știință, studenți, preoți, cît și oamenii simpli din popor! De aceea, așa cum am mai scris inclusiv în studiul politologic „Holocaustul - Gogoriță diabolică. Extorcarea de « bani de holocaust »”, este necesar să reînființăm mai multe Mișcări Legionare, ca să avem și de rezervă! Elocvent, în acest sens, este faptul că liderul Corneliu Zelea Codreanu și Mișcarea Legionară au devenit modelul unor Mișcări similare din Spania, Italia, Brazilia, Germania, iar eroi naționali ca Ionel Moța și Vasile Marin[22] sunt comemorați în aceste state!
Probabil că de aceea, în 2 februarie 2021, Judecătoria Sectorului 2 confirma definitiv – fapt incredibil! – decizia procurorilor privind renunțarea la urmărirea penală în cazul profesorului Șerban Suru, liderul organizației „Mișcarea Legionară“ – care fusese reclamat la Parchet, evident, de aceiași ultravigilenți și omnipotenți Alexandru Florian și Silviu Vexler[23]! În schimb, în neocolonia România, comemorarea acestor eroi le atrage anchetarea penală din partea autorităților statului antiromân, cum i se întîmplă chiar în aceste zile profesorului Florin Dobrescu[24], unul dintre liderii organizației „Ion Gavrilă Ogoranu”! De asemenea, elocventă este atacarea continuă a personalității marelui filozof naționalist Mircea Vulcănescu[25], a martirului Valeriu Gafencu[26], precum și a altor mari români, ca Mareșalul Ion Antonescu[27].
De cinci ani de cînd am publicat cartea cu acest titlu, nu mi-am dat seama că aș fi un agramat - cum sunt, realmente, atîția reporteri, condeieri și chiar miniștri - în acest titlu și nici alți cititori pro sau contra mea nu mi-au reproșat acest lucru, mai ales că unii postaci „contra” mă înjurau copios. Cum poate acest individ =28=să își dea seama că am comis un „agramaticalism” în titlu?! Mai ales că, în copilăria și junețea sa iudaică din orașul Roman, a vorbit în idiș, nu în limba română?! Și, deși îi era mai la îndemînă - sau, mai corect zis, mai la înde-creierul său de „popor ales” - deci, superior tuturor celorlalte - să exemplifice cu cîteva „materiale de o mizerie cumplită”, ca să fie mai convingător - căci de palavre holocaustice ni s-a făcut greață! –, totuși, nu a făcut-o. Îi sugerez eu cîteva!
De ex., să fi dat ca mostră - din cartea odiosului escroc Ilya Ehrenburg, „Cartea complet neagră a jidănimii rusești” - un fragment din capitolul „Odessa”, scris de Vera Inber, prezentată pe Wikipedia ca „poetă rusoaică, deși autorul minibiografiei sale o dă de gol că este jidancă născută Shpenzer, iar tatăl ei se numea Moshe. Vera Inber descrie cu multă precizie, cu lux de amănunte și cu adjective emoționante - din care motive a și fost decorată de Stalin! - atrocitățile care ar fi fost comise de Armata a 4-a Română după ce a cucerit Odesa și după ce partizanii sovietici, în totalitate jidovi (în U.R.S.S. nu li se spune jidani, ci jidovi), au aruncat în aer Comandamentul Armatei Române, ucigîndu-l pe comandant și pe alți circa 70 de militari români și germani[28]. De ce este textul de zece pagini al Verei Inber o veritabilă „mizerie cumplită”, cum scrie Vexler, dar fără să exemplifice? Din acest motiv, consemnat de minibiografia sa de pe Wikipedia: „During World War II she lived in besieged Leningrad where her husband worked as the director at a medical institute”[29] (În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial ea a locuit La Leningrad, unde „soțul ei lucra ca director al unui institut medical”.
Mai clar zis: textulețul ei mizerabil, preluat din marea murdărie-reper a apologeților „Holocaustului”, a fost scris de „poeta « rusoaică »” în timp ce a stat tot timpul războiului în Leningradul asediat, în adăpostul bine păzit, fiindcă era nevastă de jidan nomenclaturist; deci, ea nu a pus niciodată piciorul în Odesa. Dar, cu tupeul tipic neamului lor, a „scris” en gross falsuri poleite și preluate, apoi, de alți falsificatori, care și-au împăunat cu el maculatura holocaustică[30].
Ceva mai jos, Silviu Vexler continuă: „... între motivele sentinței pronunțate de Tribunalul Sectorului III împotriva lui Vasile Zărnescu, unul dintre cei mai activi antisemiți și negaționiști…”! Ceea ce dovedește, o dată în plus, că el și redactorul-șef sunt doi „habarniști”: Sectorul 3 nu are decît o Judecătorie, iar Tribunalul este unul singur și aparține Municipiului București.
Un alt exemplu de „material de mizerie cumplită” conținut în volumul 1 al cercetării mele ar fi un pasaj din cartea renumită scrisă de filozoafa Hannah Arendt, „Eichmann la Ierusalim”, în care pretinde că Armata Română ar fi ucis la Odesa 60.000 de jidani! E o măgărie atît de gogonată încît numeroși apologeți holocaustiști nu îndrăznesc să o preia, fiindcă s-ar compromite. Aceștia s-au mulțumit să colporteze cifra de 35.000 de persoane, dar și aceștia scriu cu rezerve, cum că ar fi fiind vorba de valori oscilînd între „25.000 și 35.000 de victime”. Or, o aproximație atît de „precisă”, cu o marjă de eroare de 10.000 de persoane - cît populația unui orășel -, nu mai este știință, ci bîrfă holocaustică; cifra de 35.000 este cel mai frecvent citată, dar, evident, fără o documentație oficială care să o susțină.
Alt exemplu de „material de mizerie cumplită„ conținut de studiul meu este menționarea afirmației criminale a șef-rabinului Moses Rosen - scrisă pe menora de lîngă gardul sinagogii „Coral” - cum că „fasciștii germani, români și maghiari au ucis 400.000 de evrei în Al Doilea Război Mondial”; și, legată de această „mizerie cumplită”, este și pretenția „porcului” șef-rabin Moses Rosen ca România să plătească „despăgubiri de Holocaust“ cîte 50.000 de euro de fiecare jidan ucis - i-a numărat el, personal, pe cei 400.000 de jidani -, adică 20 de miliarde de euroi, taman suma pretinsă de Moses Rosen și împrumutată de Traian Băsescu în 2009, despre care nu se știe cum a folosit această sumă enormă! Nicolae Ceaușescu împrumutase 19,5 miliarde de dolari U.S.A., cu care, în 20 de ani, a industrializat România. Dar, deși în 2009 Traian Băsescu tocmai zisese că România nu are nevoie de un împrumut de la F.M.I., ca „centură de siguranță”, totuși, s-a răzgîndit repede și a împrumutat 20 de miliarde de euro, iar în 2010 a tăiat pensiile și salariile „pentru că nu sunt bani”! Prin acel împrumut oneros, Traian Băsescu a ruinat, brusc, România! „Unde sunt cele 20 de miliarde de euro?” - se întreabă opinia publică[31].
Silviu Vexler nu se mai împiedică de asemenea realmente mizerii; este de ajuns ca el doar să pretindă, la modul general, că eu scriu mizerii, iar cititorii să-l creadă automat. Ce-i mai trebuie lui amănuntele astea esențiale pentru a se exprima corect; este de ajuns că el face parte din „poporul ales” și poate să impună în Parlamentul României legi antiromânești!
Prin titlul de „Bătrânul colonel...” autorul a vrut să atragă atenția tinerilor că trebuie să fie și ei curajoși, fermi, complet hotărîți pentru luptă și, deci, să nu fie fricoși, șovăitori, „să nu le tremure mîna!” Adică să își amintească spusele tatălui lui Nicolae Steinhardt, care, înainte de a merge la Poliție „să dea cu subsemnatul”, l-a îndemnat: „Să nu fii jidan fricos, să nu faci în pantaloni!”[32]. În comparație cu acest îndemn, este evident că mizeria de material a lui Maximilian Marco Katz - escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate de Parchet devenit, spontan, „lingvist”, filolog -, în care spune oțios că „cuvîntul jidan este o expresie a rasismului în cea mai primitivă formă și conține esența urii față de evrei”. În comparație cu acest îndemn, este evident că mizeria de material a lui Maximilian Marco Katz - escrocul vamal cu dosare penale mușamalizate de Parchet devenit, spontan, „lingvist”, „filolog” -, în care spune oțios că „cuvîntul jidan este o expresie a rasismului în cea mai primitivă formă și conține esența urii față de evrei”[33] nu este altceva decît clișeul-standard jidănesc care exprimă esența urii acestora față de români! În Polonia se spune „žydanski comitet” și jidovii nu suferă.
Ca preambul, poate fi analizată și expunerea mea[34] despre O.U.G. nr. 31/2002, care constituie „sediul materie” - cum zic oțios, avocații - de la care au derivat legile liberticide ulterioare (legi-fără-de-lege - n.r.): legea nr. 107/2006, legea nr. 217/2015[35], legea 157/2018[36] și, cea mai recentă, legea „antițigănească” - toate trecute prin Parlament prin criminalul articol 75, al „aprobării tacite”! După emiterea O.U.G. nr. 31/2002, în calitatea pe care o aveam atunci, de director al Departamentului de presă și relații publice al P.U.N.R., am emis un comunicat de presă, în care ceream efectuarea unui referendum național pentru aprobarea sau respingerea respectivei Ordonanțe. Comunicatul a fost publicat în revista „România Mare” și a fost semnalat de alte trei publicații. Cînd 33 de parlamentari au propus, în replică la legea „Vexler”, un proiect de lege care să condamne antiromânismul, Curtea Constituțională a României (C.C.R.) a susținut că respectivul proiect ar fi „anticonstituțional”! Dar legile antiromânești mai sus-enumerate sunt constituționale?
- Va urma -