Publicat după... a doua seară de război civil
După ceea ce am văzut eu zilele astea, se pare că habarnismul în materie de istorie este condiție obligatorie pentru a fi angajat în slujba tovarășului Iosif Visarionovici Werner. Aproape că mă strânge în spate când îmi amintesc cum m-am autodemascat eu ca fiind habarnist în materie de istorie și încă un habarnist de soi, nu oarecare. Am avut noroc că nu mi-au aflat adresa, că, altminteri, mă trezeam cu recrutorii la ușă și azi trebuia să fac și eu ce fac ei.
Ce fac ei? Păi, de exemplu, publică imagini dintr-o piață civică din Craiova, peste...
Nu e pace în colonia U.E., în neo-paşalâcul democraţiilor occidentale ! Nişte neo-tovarăşi, neo-conservatori şi neo-securişti din birouri umbroase au avut, se pare, încă o idee ciucă, pe măsura minţilor lor pătrate, neo-staliniste. Să-i aducă pe „diasporenii" lor (informatori, agenţi ?) - trupele lor interne, „#rezist", eşuaseră lamentabil - să dea jos guvernul P.S.D.-A.L.D.E. cu un protest „internaţional", o manifestaţie european-ecumenică, cu o minirevoluţie iohannistă, antisocialistă şi democrat-capitalistă de dreapta. Trupeţii externi şi-au dat mâna în Piaţă cu trupeţii interni...
Iată că după gripa aviară, cea care a dus la sacrificarea a zeci de mii de păsări, după gripa aviară, cea care băga alarma în toate canalele de televiziune dacă pe câmp era găsită o cioară moartă, pentru că ălea, ciorile, nu mureau niciodată decât dacă erau atinse de gripa aviară. După acea pustiitoare și ucigașă gripă care a impus la noi măsuri ferme și hotărâte de s-a intrat cu cuțitele până și în gospodăriile țăranilor ca să le omoare de-a valma toate orătăniile pentru că toate ar fi putut fi afectate de gripa aviară, gripă data dracului ce se putea extinde (Doamne, ferește!) la țările...
„Buletinul Bibliotecii Române" din Freiburg - Germania este, în acest an, o Carte a Centenarului Reîntregirii. Această tipăritura românească, cea mai valoroasă dintre cele care apar astăzi peste hotare, s-a impus de câțiva ani printre evenimentele noastre editoriale de prim rang, dar se pare că, mai nou, lucrurile bune nu mai trebuie neapărat pedepsite, ci trecute cu vederea. Oricum însă, ea adaugă anual pagini cu miile - de studii și alte felurite contribuții, care valorifica și îmbogățesc patrimoniul cultural și de civilizație al românilor din cuprinsul și dinafară granițelor țării. Anuarul...
Am auzit din ce în ce mai des că domnul Mihai Fofor ar juca la două capete. Încă de pe timpul renumitului Congres al C.P.Ex în care Dragnea, ca și Ceaușescu în 89, își întreba supușii dacă îl mai vor la conducerea partidului, se auzea că o parte din miniștri și lideri ai P.S.D. au dezvoltat o mișcare de frondă aparte. Printre ei se numărau duduile Andronescu și Firea și duduii Fifor și Pleșoianu. Opoziția Fiforului se spune că s-ar fi accentuat sau manifestat și sub alte forme. Recent acesta se spune că ar fi trecut de partea cotroceanului în ceea ce privește contractele armatei și că nu ar...
După cum veţi putea constata, distrugerea învăţământului clasic la nivel continental nu a însemnat un progres, dimpotrivă. Sistemul românesc de învăţământ s-a degradat în asemenea măsură încât nu poate fi comparat nici măcar cu mult criticatul - dar sănătosul - sistem dinainte de 1989. Abandonul şcolar cochetează cu pragul disperării, iar despre calitatea cunoştinţelor absolvenţilor „bac" e mai bine să nu amintim. Desigur, există excepţii, atât printre cadrele didactice, cât şi printre elevi, dar procentul acestora este departe de ceea ce ne-am dori. Aşa zisa reformă a educației propusă pe...
Presiunile asupra noastră, de fapt, de unde au venit ? Din Vest sau din Est ?
Cele trei culori românești de până la 1918, devenite drapel național al cazacilor de pe Don, la 4 mai 1918...
„Vreau tratate de asistenţă care să ne asigure hotarele, dar ştim că nimic nu ni le poate chezăşui mai bine ca forţa noastră militară. Dacă am realizat statul unitar român, trebuie să consolidăm instrumentul destinat să-l apere şi care este armata." (Nicolae Titulescu).
De ce avem în fruntea ţării politicieni şi şefi de instituţii de valoarea, de calitatea, de fapt, de non-valoarea, de lipsa de calitate a lui Klaus Iohannis, Viorica Dăncilă, Călin Popescu Tăriceanu, Liviu Dragnea, Ludovic Orban, Dan Barna, Eugen Tomac, Eduard Hellvig, Gabriel Vlase, Augustin Lazăr, Laura Codruţa Kövesi, Gabriela Vrânceanu Firea, Mihai Chirica, Emil Boc, ca să-i numim doar pe cei care conduc azi România, guvernul României, Senatul şi Camera Deputaţilor, partidele, instituţiile de forţă, marile oraşe ? Cum e turcul şi pistolul, adică politicienii şi înalţii funcţionari nu pot fi mai...
„...Familii destrămate, soţii şi copii lăsaţi în urmă, cariere distruse... ˮ
Un bun patriot, cu un pronunţat spirit de dragoste de ţară, de popor şi de neam!
Memorialul celor 100 mii de români ardeleni căzuți la Voronej.
25 octombrie 2015 - După 73 de ani de așteptare au și ostașii români un Cimitir de onoare la Rossoșka, Volgograd...
„Ioan Talpeș - fost director al Serviciului de Informații Externe între anii 1992-1997 - n.r.) încearcă să răspundă acuzației de înaltă trădare pe care i-o aduce generalul Cornel Biriș în revista „Periscop", publicație a Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din S.I.E. De fapt, Talpeș amestecă deliberat problemele, el, cel, care a predat americanilor, aliaților noștri din N.A.T.O., lista cu ofițerii pe deplin conspirați, agenții infiltrați în S.U.A., Germania etc., unde spionau în folosul României, că a făcut asta cu buna știință și acceptul președintelui României...
„Dacă diplomația este arta posibilului, informațiile sunt meșteșugul imposibilului". (Efraim Halevy, fost șef al Mossad)
În iulie 2009 am ascultat reproșurile a două românce din Caucazul de Nord, în primul din cele nouă sate locuite de români, în Moldovanskoie (altele fiind, Moldovanovka, Moldovka, Solonești, Ciobanovka ș.a)., precum că rămășițele pământești ale ostașilor români căzuți în luptele din acele locuri în anii 1942-1943, n-au fost adunate într-un cimitir, nu au niciun monument din partea conaționalilor lor vii, plugurile rusești și azi întorcând brazdele cu oase românești. A doua zi, după ce am auzit aceste informații înfiorătoare, am schimbat direcția programată, dinspre Vest, în Basarabia, unde mă...
Un nătâng violent (Cătălin Avramescu), fost ambasador al României - dar avem prea mulţi impostori care servesc o Românie pe cale de dispariţie -, afirmă negru pe alb în ziarul „Bursa" că avem în Rusia o „Circotecă şi la Cupa Mondială de fotbal. Desfăşurat într-o ţară în care oponenţii lui Vladimir Putin sunt împuşcaţi în scările de bloc sau primesc, la micul dejun, ceai cu poloniu radioactiv, campionatul acesta este cel mai neinspirat din 1930 încoace". Din 1930 - adică de când există campionat mondial de fotbal, primul fiind cel organizat la Montevideo, în Uruguay.
O bandă de eunuci, păzitori ai Seraiului, angajați la Poarta Noului Ierusalim, se străduiesc să incite, cu toate ocaziile, sub toate pretextele disprețul, ba chiar ura localnicilor, prin provocări din ce în ce mai nerușinate, doar pentru a-și motiva existența de stipendiați, de lefegii, pentru a putea beneficia, până la pensie și după, de soldele pe care li le asigură celor care îi slujesc ca „saianimi" (ca să folosim termenul tehnic lansat de Jacob Cohen) autoritățile unui mic stat din Orientul Apropiat, una din teocrațiile din zonă, Israel, sau ale unui stat vecin, iredent prin însăși...
Teritoriile şi naţiile de pe suprafaţa Pământului au şi ele destinul lor. Era predestinat ca suprafeţele să fie diferite, să se formeze naţii diferite pe ele în timpuri neinteresate de exploatarea bogăţiilor naturii. Naţiunile grupate şi organizate au căutat în lupta lor pentru îmbogăţire alte teritorii, au purtat lupte pentru dominaţie, unde au ocupat bogăţii, putere, altele au fost ţinute în sărăcie datorită conducătorilor ei, altele datorită incapacităţii de a se organiza şi înfrângerea lor în lupte au dus la dispariţie. Naţiilor dispărute desigur le aparţine vina, sau destinul, cum să te lupţi...
Iohannis a semnat revocarea Codruței Kovesi. După 30 de zile, după ce a încercat să o scape, după ce a îndemnat cetățenii să iasă în stradă „să apere statul de drept", după ce a îndemnat la nerespectarea Constituției, încercând să se așeze cu fundul pe ea, nu mai contează, până la urmă a revocat-o pe prietena din copilărie, copilăria vieții sale de primar, când el se juca de-a retrocedarea și însușirea bunurilor organizațiilor naziste. Se pune întrebarea de ce a semnat, de ce acum, de ce așa târziu sau pur și simplu de ce a cedat, după ce s-a dat cu capul de perete timp de 30 de zile? A făcut...
„[...] nu rușii sunt cei care au adus cele mai mari nenorociri poporului român, nu rușii sunt aceia care au râvnit la teritoriile românești anexându-le. Pentru toate acestea, singurii vinovați sunt ucrainenii. Fie că făceau parte sau nu din marele imperiu sovietic". (Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova)
„Ce destin... să-ţi moară ţara când împlineşte 100 de ani... de neiubire moare ţara asta... de nepăsare. Neiubire este să asişti pasiv la moartea ţării tale".
Cât ne priveşte pe noi, studenţii cu probleme, pe mai multe file din Dosar există rezoluţia care dispune: „Avertizarea în prezenţa factorilor educaţionali". Era menţionat şi faptul că acţiunea era aprobată de către tov. Gârbea Augustin, prim secretar al Centrului Universitar Bucureşti. „Avertizarea" era o procedură simplă şi ni s-a aplicat, din câte îmi amintesc, de două ori. Eram chemaţi în biroul rectorului. Rectorul (era un matematician important, membru al Acadmiei Române, se numea Dumitru Ciucu) stătea în picioare, iar securistul care răspundea de Universitate, maior Marian Ureche...
Hotărârea de efectuare a controlului general statistic al populației României a fost adoptată într-o situație complexă, urmărindu-se imperativul aflării numărului real al populației României Întregite și având, totodată, o legătură directă cu problema imigrării și infiltrărilor ilegale de populație produse după 1918, pe de o parte, precum și cu valul de emigrare atestat în Basarabia la mijlocul anilor '20, ca urmare a unor ani secetoși „și sub instigația agenților de emigrare din America de Sud și a altor instigatori"
Propunător, Culai (C.)
Ielele fac horă şi se spală în roua dimineţii
România a pierdut în ultimii ani câţiva dintre puţinii ei istorici majori. Mai întâi l-am pierdut pe Florin Constantiniu, considerat de confraţi cel mai pur, cel mai dotat talent moral şi ştiinţific al generaţiei sale. Foarte recent i-am pierdut, unul după altul, la scurt timp, aşa cum se şi născuseră, pe Dinu C. Giurescu şi pe Mircea Maliţa. Cei doi chiar au semnat împreună o splendidă carte de istorie despre anii '60 („Zid de pace, turnuri de frăţie. Deceniul deschiderii: 1962-1972"). Ce se ştie mai puţin e că Mircea Maliţa, din înaltele sale funcţiuni administrative şi politice, l-a...
Din evenimente mai degrabă plicticoase, reuniunile G7 devin tot mai încărcate de palpit și suspans. Liderii „celor mai industrializate" (cum li se zice, oficial), state ale lumii, adică ai principalelor șapte puteri occidentale, sunt tot mai antrenați într-o dinamică centrifugă care le încurcă în formă continuată coordonarea, conlucrarea sau măcar solidarizarea în mari probleme comune lor sau de interes global. Summitul G7 din Canada a fost cel mai gălăgios, dar și mai steril din 1975, de când există acest „club al statelor occidentale". Cea mai mare ispravă a reuniunii a fost că a ostilizat...
