Aurelia și Adrian au murit degeaba!?Multă cerneală va mai curge de pe urma accidentului din Apuseni, multe comisii se vor mai înfiinţa multe anchete se vor iniţia şi tot degeaba. Una din „legile lui Murphy” spune că ce începe prost, se termină şi mai prost şi nu văd de ce ar face excepţie o activitate care a început dezastruos iar acuma este investigată catastrofal. Cum ar putea o comisie, un organism, o structură a unui guvern vinovat de moartea a doi oameni să facă lumină şi să scoată adevărul la suprafaţă despre cei care i-au pus să facă ancheta? Cine se aşteaptă să fie găsiţi adevăraţii...
Finalizarea cu surdină, după 13 ani, a primului dosar de corupţie din privatizările româneşti. Vânzarea căminului parlamentarilor români - Hotelul Bucureşti, o afacere penalo-„politică”.
Când doi foşti directori ai CIA se contrazic, câştigă alianţa High Tech, israeliano-chineză: cine a spus adevărul, generalul Michael Hayden sau amiralul Stanfied Turner?
Petre Burlacu:
Brusc, mi-am amintit de un joc șăgalnic practicat în grupul meu de prieteni pe vremea studenției; se chema „Ce-ar fi dacă...?” N-am de gând să-l povestesc. Apoi mi-am amintit de un articol citit hăt-demult nu știu pe unde; se chema „jocuri strategice”, cred, ceva tot de genul „Ce-ar fi dacă...?” Acest verb „a fi” poate sta în mai multe chipuri: la trecut, prezent, în viitor. Surâd amuzat. Și mă interoghez. Serios. Chiar grav. Nu rezultă de nicăieri că ceea ce este trebuie să fie așa sau altfel fără intervenția autoritară a omului puternic - individ sau grup de indivizi - care decide și...
Mulţi citesc, puţini pricep
La Artmark a stat ceasul
Articolul reprezintă o simplă şi sincera „revoltă” launtrică a unui cadru didactic universitar după ce am citit curajosul articol din 7 ianuarie 2014, „Boboteaza minţilor îngheţate”, autor, dl. prof.univ. dr. Radu Nicolae.
Adevărata miză în gheșeftul retrocedărilor
După o absență de mai bine de doi ani, depășind cu greu obstacole aflate mult deasupra puterii mele de înțelegere, am izbutit să revăd spațiul drag mioritic, copleșită de teamă și de bucurie. Bucuria reîntîlnirii cu părinți, prieteni, rude, foști colegi și de bucuria de a privi din nou locuri știute sau a le descoperi pe unele despre care doar auzisem. Teama că au dreptate, aceia care continuă să vorbească despre țara în care s-au născut și, majoritatea dintre ei, trăiesc în continuare, ca despre o cauză pierdută.
Mi-a crescut inima de bucurie când am citit declaraţia domnului ministru Mircea Duşa referitoare la transparenţa activităţii de selecţie şi încadrare a funcţiilor de conducere vacante la nivelul ministerului, fie că e vorba despre directori, locţiitorii categoriilor de forţe, de directori adjuncţi, posturile de comandă de la nivelul brigăzilor, unităţile de bază ale Armatei române. Promitea domnul ministru că aceste
În ultimii 24 de ani nu ne mai interesează lângă cine stăm ce probleme are, ce gânduri are şi ce putem face unul pentru altul
Dialog cu omul de cultură Ben Todică, rezident în Australia
Deci am văzut filmul „Defamation” (Defăimarea).
„Pe urmele Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolit al Moldovei. De la locul de baştină până la cel de veci”
Manifestările de anvergură ale Platformelor unioniste au impus ridicarea tabu-ului de pe subiectul Unirii - drept cea mai scurtă cale de desprindere a Basarabiei de orbita rusească și de integrare în N.A.T.O. și U.E.. Au avut loc dezbateri la televiziuni, mai mulți lideri de opinie, cercetători și politicieni de la Putere, inclusiv Președintele României, invocând imperativul refacerii unității naționale prin reunirea celor două state românești. Consiliul Unirii a salutat - în anul 2013 - declarațiile menite „să Readucă Basarabia Acasă” ale unor înalți demnitari români, inclusiv parlamentari...
„Războiul se termină atunci când este înmormântat ultimul soldat!”
La miezul nopţii, la trecerea între ani, Loredana, cu trupa ei de coloraţi, cânta „Sanie cu zurgălăi”! Dar de unde sanie, cai şi zurgălăi într-o noapte caldă, ca de primăvară, fără pic de zăpadă? Însă românii n-au luat în seamă natura nepotrivită, ei s-au comportat ca pe vreme dedulcită de nea. S-au îmbulzit pe străzi şi se băteau cu bulgări imaginari. S-au făcut că lucrează, adică au petrecut cum numai ei ştiu s-o facă!
Prea multe „Case Regale” pentru o Republică aşa de mică!
mediat după amăgirile din 1989 pe postul de televiziune încă naţional al TVR a rulat şi la noi, după 35 de ani de la premieră, un film care ne-a lăsat cu gura căscată şi la propriu şi la figurat, este vorba de „Ferma Animalelor”, după magistralul George Orwell, un film „pentru copii”, desene animate care în România era necunoscut maselor largi. Noi, „copii” tatălui suprem nu aveam voie să vedem decât Tom şi Jerry, Donald Duck, Chip şi Dale, Popey the Sailor şi ca să avem pe cine ne dezvolta ura şi pe cine da vina pentru toate relele, eventual 101 Dalmaţieni.
Andrei Pleşu l-a cadorisit pe Gabriel Liiceanu cu tot patrimoniul Editurii Politice
În „Aldinele” din 22 august, în articolul 23 august sub coroana regelui, domnul Dan Stanca spunea la un moment dat că 
Reporter:
Se petrece acum şi aici, sub ochii noştri care au încetat să ne mai lumineze sufletele deşi stau larg deschişi. Întâi s-a răspândit unzvon îngrozitor, de către răspândaci de sorginte dubioasă. Apoi, timp de 21 de ani, s-au auzit tot felul de scenarii care aveau aceeaşi temă: pierderea Ardealului; atât de multe şi, printre ele, unele atât de absurde, încât cu greu puteau fi crezute. Dar, în puzderia dezvonuri, se ascundeau şi planurile adevărate, care însă, prin apropierea de cele imposibile, păreau şi ele, într-un fel, la fel de imposibile - acesta este un binecunoscut truc de ascundere...
Vartan Arachelian:
