Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș (Bucureşti - n.r.). Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a „democrației" de la care am sperat mult mai mult. Acum sînt la pensie. Să nu credeți cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor. Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștean te obligă la folosirea unor servicii și facilitate publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele. Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră:
- plătesc apa la o companie numită „Apa Nova", care e o companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța;
- plătesc curentul electric la o companie italiană numită „Enel". Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici „Enel"-ul nu-mi vinde curent italian;
- plătesc gazul metan la „G.D.F. Suez" (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în U.E.;
- telefonul, indiferent că-l plătesc la „Telecom", „Vodafone", „Orange" sau „Cosmote", cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine;
- plătesc cablul TV și internetul la „RCS & RDS". Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el ce mai e: român, ungur sau european.

Predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine, ne integrăm în sistemul financiar European, cu portofel cu tot

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștiul un „PECO" românesc. Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București, în afară de C.E.C., nu mai e nici o bancă românească. Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot. Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket, pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de import. Deci, cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 25 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei! Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități. Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate orașele din țara. Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării. Pagubele sînt uriașe!

Este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta!

Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1.200 de întreprinderi productive: fabrici,uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații și cîte altele! În România, Primul Război Mondial plus Al Doilea Război Mondial plius cutremurul din 1977 nu au distrus 1.200 de întreprinderi. Politicienii ultimilor 25 de ani au reușit performanța! Nici bomba de la Hiroșima împreună cu bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .Deci politicienii noștri din ultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară. Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro. I-au spus datorie publică, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti... noi și nepoții noștri! Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri?! Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo patru milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică, mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Tragem apa la București și facem plata la Paris

Nimeni nu cere de pomană. Toată lumea dorește un loc de muncă! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii! Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari! Dumnezeu să ne lumineze mintea! În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris,ca și pînă acum!

Notă: subtitlurile aparţin redacţiei şi au fost extrase din text. Sursa: A.M.Press[1]
-----------------------------------------
[1]http://ampress.ro/articole-care-merita-citite/ilie-serbanescu-durere-scrisoare-deschisa-catre-bucuresteni-si-toti-romanii/