Pur și simplu pentru mine este de neînțeles. Privesc în jur și am impresia că am intrat, din greșeală, într-o altă lume. O lume guvernată de legi marțiale, subordonată unor stări de urgență, cu oameni cărora le este teamă unul de altul, se feresc să dea mâna între ei așa cum noi, oamenii, o facem de când ne știm, se sfiesc să se sărute, să se atingă, să vorbească unul în fața altuia ori să stea la un pahar de vorbă pe o terasă la șosea. O altă lume!

Deunăzi, din cauza unei dureri atroce de măsea, a trebuit să vizitez stomatologul. La intrarea în policlinică m-au întâmpinat doi zdrahoni îmbrăcați în salopete albe și bine mascați. M-au oprit brutal din drumul meu grăbit de durerea de dinți, mi-au pus pe frunte un aparat care probabil le arăta dacă posed temperatura normală a cetățeanului român nevinovat de nimic și m-au întrebat cu un ton ce semăna a somație:
- Unde mergi?
- La dentist, am bâguit eu printre fălcile blocate de durere.
- Nu se poate! Mai întâi completează asta!
Și, unul dintre ei mi-a întins cu mâna înmănușată o foaie de hârtie format A4 plină de întrebări pe ambele fețe. Trebuia să știu de la C.N.P. la ce-am făcut în ultimele 14 zile, de la unde am călătorit la cu cine m-am întâlnit, de la cine m-a vizitat la ce caut la policlinică, de la… Ce mai, două pagini de întrebări!
- O predai apoi medicului! Să nu cumva să uiți!, îmi ordonă pe un ton amenințător arătarea albă… Am aflat de la dentist că foile se îndosariau la cabinet și zilnic se predau la Direcția Sanitară unde intrau într-o arhivă specială dedicată coronavirusului. O nebunie! Azi mi-am luat la mine pixul. Merg din nou la stomatolog, la control după tratamentul de zilele trecute. Mi-am luat și ochelarii de vedere. Va trebui să mă confrunt iar cu arătările albe și va trebui să completez o altă fișă, similară, complet edificatoare pentru autoritățile sanitare naționale asupra biografiei mele recente. Știu, nu mai insistați. Dacă mă deranjează acest procedeu absolut normal în starea de urgență în care mă aflu, în care ne aflăm cu toții, sunt un inconștient!

Pare că, în lumea asta nouă unde mă găsesc acum, omul nu mai este ființa aceea bipedă mândră de inteligența și posibilitățile sale. Nu mai este ființa sigură pe sine care a cucerit o planetă și visează la vizitarea altora și nici ființa care a trecut cu fruntea sus  prin războaie, s-a sacrificat uneori cu bună știință pentru aproapele său ori pentru idealuri, și-a ucis uneori semenii, dar niciodată, niciodată, pe timp de pace nu s-a lăsat posedată de teama animalică specifică sălbăticiunilor hăituite. Acum, asta văd. O lume hăituită de autoritățile care spun că ne bagă spaima în suflet numai pentru a ne fi nouă bine, care ne toarnă teama în minte ceas de ceas și zi de zi asigurând-ne că o fac pentru a ne mântui, care ne amenință până la isterizare cu o moarte îngrozitoare dacă nu ne separăm de semenii noștri, de rude, de prieteni, de copii și care ne spune că numai astfel vom mai supraviețui.

Aseară, președintele uneia dintre cele mai mândre națiuni ale lumii iese la televizor în oră de maximă audiență și strigă că este război! Și adaugă: Am închis granițele! Uniunea Europeană și-a închis granițele! Cine este dușmanul care trebuie răpus, care trebuie oprit cu orice sacrificii din partea populației? Este un virus. El, inamicul invizibil cu coroană, îmbolnăvise, în mai mult de două luni de atacuri neîntrerupte, 6.650 de francezi din aproape 70.000.000 și ucisese 148[1]. „O adevărată calamitate!” ați putea spune. Da, dar în același timp, fără să pară că s-ar sanchisi cineva, gripa sezonieră îmbolnăvise și ucisese de multe ori mai mulți francezi. Iar dl președinte nu văzuse în ea un pericol pentru națiunea care are drept capitală orașul luminii (probabil pentru că ucigașa asta ne luată în seamă se chema ”sezonieră” și nu venise din China…).

Cum se susține afirmația de mai sus, aceea conform căreia victimele gripei sezoniere ar fi mult, mult mai multe decât ale noului coronavirus? N-am scos-o din vreo mânecă. Ne-a spus-o chiar Directorul pentru Europa din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.), dl. Hans Kluge. Domnia sa, la 26.02.2020, în cadrul unei conferințe de presă susținute în Italia a afirmat:  „Să nu uităm că avem în jur de 60.000 de decese din cauza gripei sezoniere în fiecare an în Europa!” Din decembrie până în prezent (17.03.2020. ora 11.00), numărul deceselor în Europa a juns la 2.802 persoane, dintre care numai în Italia 2.158[2]. Dacă luăm ca bază de calcul media de 5.000 decese lunar (60.000:12) rezultată din datele oficiale enunțate de dl Hans Kluge, aflăm că gripa sezonieră a ucis și ucide de 7 (șapte!) ori mai mulți oameni în Europa decât temutul coronavirus. Și, nimeni nu se impacientează.

Președintele nostru, al românilor, plin de sine cum îl știm, vorbind așa cum vorbește el, rar ca pentru niște retardați mintal, ne anunță starea de urgență împreună cu o mulțime de alte măsuri menite să ne îndobitocească. Motivul? Același virus. Ce făcuse el, virusul, de înebunise guvernul și pe însuși domnul nostru președinte, de obicei atât de calm și de sigur pe sine? În două luni și jumătate îmbolnăvise 160 de români din 20.000.000, câți ni se spune că suntem. Adică, le ridicase temperatura cu câteva grade la 160 de cetățeni europeni locuitori ai României. Atât. Nu omorâse el, virusul, niciun românaș! (nu m-aș mira s-o facă în curând, fie și numai pentru a susține îngrijorarea prezidențială).

Este acesta un motiv să înebunim cu toții? Dacă da, ar fi trebuit să fim de mult internați într-un balamuc mare, mare, numit România Veselă. Păi, să vedem cu stăm și trageți dv concluzia. Conform statisticilor rutiere, în anul 2019, pe șoselele din România, în fiecare zi, numai în accidente auto au murit 5 oameni și au fost răniți grav 22. Un calcul simplu ne spune că în perioada (circa 60 de zile) în care ”virusul ucigaș” a ridicat temperatura, pe rând, la 160 de persoane, automobilele au mutilat 1320 și au ucis 300. Toți, români adevărați! De ce naiba nu s-a decretat starea de urgență? De ce n-am distrus cu ură proletară toate automobilele și nu i-am băgat imediat la pușcărie pe cei care, nenorociții, le mai ascundeau după lăzi de carton goale prin garaje dosnice în speranța că vor păcăli autoritățile?

Ne mai spune domnul președinte să fim tari, uniți, să nu ne speriem și să nu îndrăznim să nu-l credem pe cuvânt atunci când vorbește atât de serios despre virus. Ne asigură că domnia sa este la post, sus în deal, și face toate acestea pentru ca noi să avem un viitor mai sigur. Încurajator, pentru liniștea noastră a tuturor, ne mai spune domnul președinte că de nu vom fi ascultători ne va paște pușcăria! Când toată această isterie se va potoli, când se va trage linie și se va vedea că dracul nu a fost nici pe departe așa negru cum ni se zugrăvise, atunci, aceiași politicieni care azi nu încetează a ne speria se vor bate cu cărămida în piept și vor spune: „Ați văzut? Cu măsurile luate de noi ucigașul n-a avut nicio șansă. Trăiască noi!”

Tărășenia asta tragicomică îmi aduce aminte de o anecdotă care circula cu câțiva ani în urmă. Într-un autobuz ultraagomerat, pe o zi caniculară, la prânz, unul dintre călători își făcea loc cu coatele și cu fundul, scotea din buzunar o cutiuță, o deschidea deasupra capului și împrăștia în stânga și în dreapta un praf albicios. A făcut-o o dată, a făcut-o de două ori… La un moment dat, un bărbat nu mai rabdă:
- Da mai încetează domnule! Ce dracu ai acolo de, pe zăpușeala asta, ne stropești pe toți?
- Praf contra elefanților!”, răspunde senin inculpatul.
- Unde naibii ai văzut dumneata elefanți în mașina 44?”, izbucnește, pe bună dreptate, celălalt.
- Vezi, este eficace! - i se adesează glorios arucătorul de prafuri

Aranjament grafic - I.M.

-----------------------------------------
[1] Datele de la data de 17.03. 2020, ora 08.00, prezentate de „Coronavirus COVID-19 Global Cases by the Center for Systems Science and Engineering (C.S.S.E.) at Johns Hopkins University (JHU)”
[2] Idem, sursa citată.